Recomand 100%: dormitul pe podea

A trecut o saptamana de cand, mai mult in joaca si fara sa cred ca va avea prea mari rezultate, am ales sa nu mai dorm in pat.

De pe la 12 ani am probleme cu coloana vertebrala. Ca multi copii in perioada de crestere, m-am pomenit si eu „cocosata” iar mama a mers cu mine la ortoped. Cred ca cea mai urata amintire din vremea aia sunt radiografiile. Am facut multe. Trebuia sa stau complet intinsa pe masa aia rece, lasata singura, obligata sa-mi tin respiratia cat timp aparatul ala dubios facea un zgomot sinistru deasupra mea. Ne uitam pe radiografii cu medicul si mereu coloana mea era stramba. De atunci, pana la terminarea liceului, am fost scutita la Educatie Fizica pentru ca faceam gimnastica medicala, in spital. Am purtat si corset medicinal, a fost oribila acea perioada pentru ca e chinuitor sa fii constant imobilizat de la bazin pana la cap. Dupa ce a trebuit sa renunt la corset pentru ca se indreptase coloana, intr-un an s-a deformat iar. De ce? Pentru ca muschii n-au sustinut-o. Tot chinul meu a fost degeaba, trebuia sa fi facut si inot dar medicul nu mi-a recomandat. Ma saturasem, am renuntat la tot si am zis ce-o fi, o fi. Dupa ce am terminat facultatea, am inceput sa lucrez. Job-uri de birou consecutive. 8 pana la 10 ore pe zi, cu mana pe mouse, dusa spre dreapta, pana cand m-am pomenit cazuta spre dreapta toata, cu tot cu gat si coloana. Din cauza pozitiei defectuoase la birou, peste scolioza si lordoza pe care le aveam, am facut si cifoza. Anul trecut a trebuit sa fac o radiografie la plamani, nu mai facusem de mult o radiografie la spate si cand medicul a asezat-o la panoul luminos si am vazut cum arata coloana, mi s-a facut rau, am simtit cum cad din picioare. Mi-a zis: „Tu vezi cum arata coloana ta? Daca nu faci ceva, o sa ajungi la operatie.” Ceea ce nu m-a deranjat (sau nu mi-a atras atentia) in toti anii astia a fost faptul ca nu se vede. Eu nu par cocosata sau stramba dar daca ma vede un specialist, isi da seama ca am probleme doar dupa cum merg sau dupa cum stau pe scaun. Am inceput sa fac din nou gimnastica, m-am gandit daca sa si inot dar am mari rezerve in privinta a ceea ce ar experimenta pielea si parul meu in apa din bazine si am preferat sa nu merg la inot. Intre timp, de vreun an, au inceput durerile de coloana, in special in zona lombara. Nu mai puteam sta mult in nicio pozitie pentru ca simteam cum mi se zobesc vertebrele. Ma ridicam de pe scaun cu mana la spate, dimineata abia ma puteam da jos din pat si nu ma puteam apleca, nu ma puteam roti, abia ma tineam pe picioare de durere de spate. Cand citeam, oricum stateam, ma durea spatele, trebuia sa tot mut cartea dintr-o mana in alta si sa ma misc in toate felurile, era un chin.

Vara asta a fost infiorator de calda, toata noaptea ma invarteam in pat si ma trezeam un lac de apa. Duminica trecuta, in ultima zi de canicula, pe la amiaza imi era somn. Ingrozita la gandul ca iar mor de cald in pat, am pus patura pe jos si am zis ca stau un pic dar am adormit. M-am trezit dupa 2 ore cu toate oasele intepenite, nici nu stiam ce ma doare mai intai, abia m-am putut ridica de pe podea. Doar ca dormisem pe spate si stateam dreapta fara fara sa mai trag de umeri pentru a ma indrepta. Atunci s-a aprins un beculet. Mi-am zis sa incerc sa dorm pe jos. Seara mi-am facut eu frumos un culcus, patura, cearsaf,  perna mea cea micuta, inca un cearsaf pe mine si atat. N-a fost asa de greu somnul, doar ca ma trezeam daca dormeam pe o parte pentru ca dor al naibii de tare coxalele daca nu dormi pe moale. Deci m-am vazut nevoita sa dorm mai mult pe spate. M-am trezit destul de ravasita dimineata dar stiti cum eram? Daca atarnai o sfoara de tavan, era complet paralela cu mine. Nu ma mai durea spatele, ma puteam apleca, roti, parca facusem gimnastica. A trecut o saptamana de cand dorm pe jos si spatele nu ma mai doare, nu mai trebuie sa tot trag umerii ca sa stau dreapta, nu mai am senzatia ca merg cu burta in fata si fundul la un pas in urma. Acum nu ma mai simt confortabil daca ma cocosez un pic. Cum stric postura, semnal de alarma, durere, iar ma indrept. Nu mai e nevoie sa depun nciun efort ca sa stau dreapta, sunt dreapta pur si simplu. Cand ma intind pe pat, senzatia e atat de neplacuta, ca parca as fi in aer si corpul meu nu mai are niciun sprijin. Si mai e ceva foarte interesant, poti descoperi doar daca dormi pe jos. Cand dormi pe pat, incepi ziua coborand de pe pat. Cand dormi pe jos, incepi ziua ridicandu-te de pe podea. E o cu totul alta dispozitie pe care o ai inca de la trezire, schimba starea generala, umbla la moral. Te trezesti, vezi covorul si picioarele obiectelor de mobilier, esti jos de tot. Te sprijini pe un brat, pe un genunchi, te ridici si brusc se schimba perspectiva asupra camerei, esti drept si inalt, toate au ramas jos si sunt mai mici. Incepi ziua altfel, te inconjoara  o aura de optimism. De cand dorm pe jos, am mai inteles ceva. Trebuie sa ai camera impecabila. Acum am inteles de ce asiaticii nu intra incaltati in casa pentru nimic in lume si tin atat de mult la igiena casei. Abia cand mi-am pus asternuturile pe jos mi-am dat seama ca am intrat incaltata in camera de multe ori fara sa-mi pese, ca ar trebui sa aspir mai des, sa mentin foarte curat pe jos. Intr-o dimineata m-am trezit cu niste ciupituri pe brat si va trebui sa si dau cu insecticid mai des. Daca vrei sa dormi pe jos, trebuie sa ai curat pe jos ca-n pat si daca n-ai fost obisnuit cu asta, pare greu. Dar daca simti ca ai colana hopeless, cum ma simteam eu, merita tot efortul. Senzatia pe care o am e ca spatele meu imi spune: „Multumesc.” Nu conteaza daca ai sau nu probleme cu coloana vertebrala (de fapt, chiar daca crezi ca n-ai, o radiografie te-ar putea surprinde). Pentru postura ta, pentru muschii spatelui tau si pentru starea de bine, iti recomand sa dormi pe jos.

fotografie cu așternuturi albe
Fotografie de Jaymantri pe Pexels.com
%d blogeri au apreciat: