Disperare inutila, runda 2

Abia se mai potolisera isteriile cu „Colectivul”, au inceput isteriile cu francezii. Vrei sa traiesti linistit  si nu poti de valuri de „tristete” care se revarsa peste tine. Toata lumea sufera, frate. Nu conteaza ca ei n-au nicio treaba cu cei care au murit la Paris, ei tot sufera. E la moda sa suferi. Cum arati astazi ca suferi? Iti colorezi poza de profil in rosu, alb si albastru. Sunt curioasa cum arata patratele negre de la profile, care acum vor avea rosu, alb si albastru peste ele. Oamenii au luat-o razna dar nici ei nu prea isi dau seama cat de mult. Acum, cu toata smiorcaiala asta de pe retelele de socializare, le dau teroristilor pe tava exact ce le trebuie. Dovada ca se sufera enorm. Asta si vor teroristii, sa provoace cat mai multa suferinta, sa stie cat mai multa lume ce au facut ei. Ce fac naivii? Le dau mura-n gura exact ce au vrut. Lume proasta? Proasta, evident. Eu, recunosc, in privinta atentatelor teroriste am uneori mari rezerve si anumite pareri pe care le tin pentru mine dar sa zicem ca totul e asa cum vedem la tv. Va isterizati, va e frica, va temeti ca ati putea s-o patiti si voi? Nu va mai sta gandul la altceva, va intrebati oare pe ce lume mai traim? Perfect, exact asta vor si teroristii. Au ajuns unde au vrut. Oameni buni, nu mai bagati in seama toate exagerarile, toata nebunia, nu va mai lasati dusi de val. Daca e nevoie, puneti televizorul intr-un dulap si nu mai intrati pe fb. Totul se schimba cand esti deconectat de la sursele de teama si isterizare. E exact cum a fost si cu refugiatii. Gemea newsfeed-ul pe fb de groaza ca „aoleu, vin astia, ia uite-i cum debarca morti de foame si vin sa ne cotropeasca. Uite si poze, vai, vai, musulmanii, o sa-i cazam la noi, ce ne facem?” Cati refugiati sunt la tine in cartier? Cati stau la tine in bloc? Cu cati dintre ei te-ai intalnit? Ce fel de interactiune ati avut? De ce te-ai agitat? Degeaba.

Eu am senzatia ca undeva, la butoane, e cineva care incearca sa ne transforme intr-o gloata de bocitoare. Ni se spala creierele cu exagerari lacrimogene, se merge direct pe reactiile emotionale, pana cand vom fi o masa de nevrotici. Chiar vreti sa fiti in halul asta? Jur ca nu simt absolut nimic cand vad stiri cu atentatele din Franta. Dar absolut nimic. Nu mi-au murit acolo prieteni, rude, nimic. Zilnic mor sute de mii de oameni pe lume, printre mortii zilei de azi fiind si cei din atentatul din Franta. Hai sa plangem in fiecare zi pentru cei care mor pe pamantul asta, oameni pe care nici nu-i cunoastem. S-o tinem langa intr-un doliu nadit de la o zi la alta pentru ca na, atatia oameni mor pe lume! Si hai sa vedem, daca ne „tratam” creierul cu asa ceva, in cat timp cedam psihic. Daca mai sunt peste vreo saptamana niste atentate undeva sau mai e vreun accident in Romania si mai mor vreo 50 de oameni, se va face  o luna de cand o vom fi tinut-o numai in „soc si groaza”. In functie de cat de rezistenti suntem fiecare, cedam psihic treptat. Se incepe cu anxietatea. Chiar meritati asta? Chiar nu va puteti umple timpul cu ceva care sa va bucure? Haideti sa va spun ceva. In fiecare minut sunt torturati oameni. In fiecare minut sunt ucisi oameni nevinovati. Se moare de foame pe lume zilnic. De foame. Zilnic sunt oameni violati. Unii dintre ei, copii. Oameni nevinovati sunt in inchisoare pe nedrept, pana mor acolo, multi dintre ei. Daca ne gandim mereu la toate astea, fara ca ele sa ne afecteze direct, cum e viata noastra? Un dezastru. Canalizati-va atentia catre lucrurile bune, daca nu puteti face ceva pentru a le impiedica pe cele rele. Nu putem opri teroristii noi, oamenii simpli. Dar putem sa ne vedem linistiti de viata noastra.

%d blogeri au apreciat: