Liber la sarbatori religioase

Au trecut sarbatorile si, ca in fiecare an, am tot auzit: „Am liber de Craciun”, „Nu am liber de Craciun”, „Anul asta am concediu de Craciun, pentru ca am lucrat anul trecut”.

Imi amintesc, cand lucram in multinationala, in preajma sarbatorilor de iarna era mare ingrijorare. De ce? Pentru ca trebuia sa lucram si de Craciun, si de Revelion, si cineva trebuia sa se „sacrifice”, ca sa aiba colegii concediu. Nu se putea sa avem liber toti. Era o frustrare imensa. Cei care lucrau de Craciun, simteau ca nu pot avea o sarbatoare linistita, nu puteau merge acasa, daca nu erau din Bucuresti. Imi amintesc ce ura iesea din ei, cand vorbeau despre superiori.

Am vazut odata un film despre refugiati ilegal ce ajungeau in Italia si erau cazati in centre pentru refugiati. Administratorul centrului le spunea noilor veniti, printre multe reguli de acolo: „Fiecare e lasat sa se roage conform religiei lui, fara ca cineva sa-l deranjeze sau sa-l jigneasca pentru ca se roaga sau pentru religia pe care o are.” Nu stiu daca pentru un om religios poate fi jignire mai mare decat sa-i arati ca nu dai nici 2 bani pe religia lui, pe faptul ca el crede in Dumnezeu, ca are niste sarbatori pe care le respecta. Toti angajatorii care nu dau liber angajatilor religiosi atunci cand au sarbatori religioase, isi baga picioarele in ce au angajatii lor mai sfant. E dovada lipsei de respect totale pentru cel pe care l-au angajat, fie ca e crestin, musulman, hindus sau orice alta religie ar avea. Nu conteaza ca la firma e o atmosfera ca de familie si ca s-ar aduna toti acolo cu bunatati si ar sarbatori la serviciu ca acasa. La serviciu nu se fac sarbatori care trebuie petrecute cu familia. Asta cu „familia de la serviciu” e un bullshit pe care doar sclavii anilor 2000 il inghit. E glazura de pe prajitura viermanoasa a  bataii de joc. Daca sunteti angajatori si nu dati liber la sarbatorile religioase angajatilor vostri, sunteti niste nemernici, indiferent ce cifra de afaceri are firma voastra si cate acte de caritate faceti.

Aveam mai de mult o colega de apartament care lucra la firma unui turc, pe la Republica. Sa fi avut omul vreo 150 de angajati, pentru ca era o mica fabrica ce producea recipiente de plastic. Oamenii aia nu aveau liber niciodata. Intr-un an, inainte de Pasti, au venit unii angajati la el si l-au intrebat daca au si ei liber. Raspunsul lui a fost: „Da’ce-i aia Pasti? Ca eu n-am auzit niciodata de asa ceva. Normal ca nu aveti liber.” Asta e despre cum e sa vina un nemernic si sa te batjocoreasca in tara ta. Fiecare dintre noi e alcatuit din corp, care e perisabil, si suflet, care e vesnic. Unii isi neaga existenta sufletului, altii sunt credinciosi fara sa fie religiosi, iar altii sunt religiosi iar pentru ei, religia, care evident ca se ocupa de sufletele oamenilor, e foarte importanta, e sansa lor la mantuire, ea patrunde in acea parte din ei care tine de imortalitate, sufletul. Intelegeti de ce e la un minim de bun simt sa dai omului liber cand are o sarbatoare religioasa? Daca ar fi existat internet cu 100 de ani in urma si daca as fi trait atunci, n-as fi avut de ce scrie acest articol. Nu se muncea de sarbatori ca acum. Pentru ca multi, spre deosebire de acum, erau crestini practicanti si respectau cu sfintenie sarbatorile. Pe masura ce timpul a trecut si Dumnezeul oamenilor a devenit banul, pentru bani s-ar inventa si zile in plus in calendar, ca sa aiba angajatii cand munci. Pentru ca banii nu ajung niciodata, oricati ai avea. Odata ce ai ajuns obsedat de ei, nu mai ai liniste si contaminezi si pe altii cu otrava avaritiei. Pe lume sunt doua tipuri de energie: negativa si pozitiva. Ca sa fie mai simplu de inteles pentru oamenii de rand care nu intelegeau existenta a ceva ce nu se vede cu ochiul liber, au fost numite Dumnezeu si Diavol. Oamenii, prin actiunile lor, atrag si apoi imprastie in jur aceste energii. Pe masura ce timpul a trecut, desi tehnologia a tot avansat si am ajuns pe planeta asta la un nivel de confort si dezvoltare care, fizic, ne permite sa traim cum nici nu visam, spiritual alunecam pe o panta de unde nu mai e cale de intoarcere. Nu stiu cum e in alte tari, dar in Romania ateismul devine in ce in ce mai agresiv si se raspandese rapid. Daca eu, cu 20 de ani in urma, ziceam ca ma rog Lui Dumnezeu, nimeni nu comenta. Acum a ajus sa-mi fie frica sa spun ca sunt credincioasa, ca ma rog, ca cred in existenta sufletului si a unei energii pozitive superioare din care ma hranesc in meditatie sau in rugaciune, pentru ca as auzi in jur: „Da, si eu cred ca exista Zana Maseluta.” „A, voi astia schizofrenici, cu Doamne-Doamne al vostru.” „Ce, umbli cumva cu iconite ale lui Boca dupa tine?” si nu cred ca merit asa ceva. Faptul ca multi oameni needucati, disperati, la limita saraciei, au ajuns sa faca niste gesturi lipsite logica in context religios, faptul ca altii, cu ochii dupa bani, profita de acei naivi, nu altereaza cu nimic exsitenta Divinitatii. In veci de veci n-o sa ma vezi pe mine cumparand prosoape cu Arsenie Boca sau facand sfestanii pe acasa si alte lucruri care nu fac altceva decat sa umple buzunarele unora cu banii munciti de mine. Si chiar daca unii fac asta, n-ai niciun drept sa razi de ei, sa-i jignesti. Daca tu consideri ca le esti superior, cu atat mai mult nu ai de ce sa-i jignesti. Unul dintre cele mai joase nivele la care se poate cobori cineva e sa isi jigneasca semenii in privinta a ceea ce considera ei ca e sfant.

 

 

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: