Intr-un colt secret al mintii mele

Treceam intr-o seara pe strada si, cum poti vedea prin destul de multe locuri in Bucuresti, pe bordura stateau cativa indivizi, nici prea curati, nici prea murdari, cu beri, seminte, relaxati, la vorba. Erau genul de oameni fara serviciu care n-au alta treaba toata ziua decat sa stea de vorba unii cu altii pe strazi sau pe cine stie unde, luandu-si beri si seminte din bani casigati cine stie cum. Eu ma grabeam sa ajung undeva, pe langa mine treceau alti oameni grabiti, pe sosea era trafic destul de aglomerat iar ei, rupti de peisajul asta in care si lumea si masinile se grabeau, parca ne sfidau fara sa vrea, cu stilul de porceala in care existau. Sunt unele momente in care te pomenesti ca, fara sa se intample ceva special, ai o revelatie, se intampla ceva cu mintea ta si intelegi sau traiesti ceva ce n-ai fi banuit. Asa a fost pentru mine acel moment. Mi-am dat seama, fara jena si fara sa aiba timp sa-mi para macar un pic rau ca simt asa, cat mi-as dori, intr-un colt secret al mintii mele, sa traiesc si eu ca ei. Dar nu in Bucuresti. Nu sa-mi strice porceala agitatia capitalei, ci undeva la tara, unde e o atmosfera ca-n „Las Fierbinti”. Daca ati vazut macar un episod din „Las Fierbinti”, intelegeti la ce ma refer. Sa am o casa obisnuita, cum ar avea toti oamenii din sat, sa n-am chef de mers la oras la lucru, ci sa stau pe un ajutor social din care sa-mi iau una, alta, de la magazinul mixt satesc: zahar, ulei, sapun si ce-o mai trebui la casa omului. Si restul familiei mele sa fie tot niste indivizi care s-o arda aiurea pe ajutoare sociale. Sa avem niste gaini, un porc si o gradina in care sa cultivam diverse, ca sa nu fim chiar muritori de foame. Si-n restul zilei, daca-i vreme buna, stat la taclale in fata portii cu vecinii, cu seminte, beri, curiosi cine-o fi daca mai trece vreo masina noua pe strada, barfa, politica, lalaiala. Iarna, tot cu vecinii, ba la unii, ba la altii, la soba, iar lalaiala, cu o samanta, un vin, o gogoasa, etc. Adica sa te bucuri de viata prin toti porii, la aer curat, fara griji.

Va dati seama ce placut e sa stai cu inca 3, 4 persoane seara, la tv, cu niste suc si ceva dulce sa te uiti la „Te cunosc de undeva” sau alte emisiuni de genul asta, sa comentezi ce vezi acolo, sa n-ai absolut niciun tel in viata si singurele griji sa fie daca vine ajutorul social la timp si sa nu-ti fure cineva porcul sau gainile? As avea o mama rotunjoara si un tata nedezlipit de berea la 2 litri. Cand ar fi vreme buna, am face gratar cu vecinii pe rand, ba la unii, ba la altii. Gratarul fumegand sub pomi, in gradina, muzica de petrecere in fundal, beri la 2 litri, ras, politica, glume proaste la care ne-am prapadi de ras, platourile cu mici si fripturi aduse repede la masa de mama cea rotunjoara si vecinele tot rotunjoare si ele. As avea si niste prietene cam de varsta mea, ne-am intalni ca sa ne vopsim unghiile cu oja luata de la magazinul mixt si sa ne vopsim parul rosu cu vopsea ieftina, ca de-asta ne-am permite din ajutorul social. Ne-am hlizi despre toate prostiile, am proba haine (de la second hand-ul din oras) si ne-am cinsti, ca fetele, cu chipsuri si Cola (sa vii cu o Cola sub brat de la magazinul satesc…priceless). Poate si seminte. La sarbatori, iar cu vecinii, dintre care unii ar fi nasul, unchiul, matusa, etc. La masa, tot cu muzica de petrecere in fundal, tot cu beri, cu vin, Cola, cu platouri din portelan ieftin, cu piftie, cu salata de boeuf, date din mana in mana, cu glume proaste, politica, cu un tv care ar merge intr-un colt al camerei (pe o masa cu mileu) pe Anetna 1 sau niste balarii de programe cu stiri despre oameni care-si dau cu topoarele in cap. Viata, frate! Fara targeturi, fara fuga dupa metrou sau autobuz, fara trezit cu ceas, fara poluare, fara grija de sef, fara sa vrem ceva in mod special de la viata in afara de mancare pe masa si un acoperis deasupra capului. Si magazinul satesc de la care sa luam beri la 2 litri si Cola. N-as sti eu sa scriu „s-au” „mi-au” , „v-au”, nu mi-ar fi deloc clara diferenta intre „fi” si „fii”, dar la ce mi-ar folosi sa stiu?  Ca sa incasezi ajutorul social si ca sa hranesti gainile, nu-ti trebuie de-astea. Nu mi-as pune problema ca nu m-am epilat, ca m-am ingrasat, ca nu-mi  sta parul bine. Ce ar conta asta in coltul de lume unde nici ceilalti n-ar fi ca scosi din cutie? Bucurestenii dau bani grei ca sa participe la cursuri de mindfulness, sa nu se mai streseze si sa traiasca clipa. Eu as avea mindfulness non stop, gratis, absolut nimic nu mi-ar distrage atentia cand as sparge seminte in fata portii cu vecinii, cand m-as amuza la emisiuni cu umor de ultimul grad, cand as pune micii pe gratar vara sau lemne in soba in iernile in care n-am face mai nimic toata ziua. Totusi, i-as ajuta pe mama si tata primvara si vara, in gradina de langa casa, n-as fi complet useless. Macar ca as planta semintele sau as sapa un pic la viitoarele mici recolte care ne-ar ajuta sa supravietuim. Relaxare, fara mari griji, fara stres.

%d blogeri au apreciat: