De ce supermarket si nu piata

Fac si eu parte dintre cei care de multe ori se arata revoltati de modul cum s-au distrus in timp afacerile micilor intreprinzatori, imi amintesc cum vedeam la stiri reportaje cu tarani care spuneau ca li se stricau cartofii in beciuri si ca nu-i puteau comercializa in oras pentru ca nu aveau nu stiu ce acte sau ca nu corespundeau normelor UE si ma gandeam si eu, ca multi altii: „La ce mama naibii ne-au bagat astia in UE? Ca sa ajunga in sapa de lemn oamenii astia si sa cumparam importuri?” Mult timp am fost convinsa de asta si am preferat sa merg la piata ca sa cumpar legume, fructe sau verdeturi, in loc sa le iau din supermarket. Doar ca la piata, atat eu, cat si alti clienti, unii dintre ei prieteni de-ai mei sau diverse persoane care imi povesteau experientele lor, am avut parte, din partea comerciantilor, de un tratament care ne-a trimis in supermarket. Sa va dau cateva exemple:

Eu gatesc doar pentru mine. In conditiile in care la o ciorba pun 2 rosii, o ceapa, un dovlecel, 2 ardei, 2 cartofi si un morcov, nu am de ce sa cumpar din piata cate un kil din fiecare. Nu am de ce sa cumpar vreodata din piata un kil de cepe, un kil de ardei, ci imi iau mereu exact cat imi trebuie pentru ca prefer sa-mi iau 4 ardei din 2 in 2 zile, ca sa-i iau proaspeti, decat sa iau un kil si sa-i termin peste 5 zile, cand sunt deja paliti. La fel si cu alte legume. Imi este imposibil sa merg in piata si sa cer 2 ardei pentru ca intotdeauna vanzatorii de la piata comenteaza sau rad de client daca cere 2 ardei, 3 rosii si 2 dovlecei. Am cerut odata unei femei din piata 4 cepe. A inceput sa ia cepele din gramada si sa le arunce in tas strigand: „Uitati, doamna, 4 cepe, poftiti, 4 cepe, daca doar 4 vreti!” Le arunca asa cum arunci cu pietre. Odata un vanzator nu a vrut sa-mi vanda 2 vinete. Nu a vrut si cu asta basta, a trebuit sa merg la alta taraba. Sau cand ceream cantitate de produse sub un kil, ma intrebau: „Da’ce faceti doar cu atata? De ce luati asa putin? Cum sa luati asa?” Dar nu e treaba ta, ca vanzator, cat cumpar eu. Imi vinzi, iti dau banii si atat. Zilele trecute eram la coada la o taraba in spatele unui batran care a cerut un kil de caise, era 7 lei kilul si vanzatoarea i le-a pus pe cantar si apoi i-a zis: „Hai ca v-am pus de 10 lei. 10 lei, domnu’.” si el i-a raspuns: „Dar v-am zis ca vreau doar un kil, nu-mi puneti de 10 lei” iar ea: „Bine, hai, ca va mai scot, daca chiar nu vreti sa dati 10 lei.” O tupeista. In piata nu poti alege marfa pentru ca unii dintre ei reactioneaza ca niste salbatici. Am vazut vanzatori tipand la oameni in piata pentru ca voiau sa aleaga marfa, s-a tipat si la mine pentru ca am vrut sa aleg, in conditiile in care respectiva vanzatoare avea piersici crude si piersici coapte. Sau, daca esti de acord cu ei si nu alegi, patesti asa cum am patit eu si multi altii, iti pun numai stricaciuni si putreziciuni pe care le au ascunse in spatele unei stive cu produse frumoase. Te saturi odata si-odata de nesimtirea lor. Ieri am fost iar in piata. Am luat si o legatura de marar pentru ca urma sa gatesc niste cartofi natur. Vanzatoarea mi-a dat legatura si chiar nu aveam unde s-o pun, pentru ca aveam plasele pline. Curgea apa din ea si i-am zis sa-mi dea si o punguta . Reactia ei, de parca as fi injurat-o: „Da’cum sa va dau o punguta pentru o legatura de marar? La o legatura de marar? Nu fac eu asa ceva!” si mi-a intins cu sila o mini punguta, o idee de punga, gen 8/ 10 cm zicandu-mi: „Va dau doar asa, pentru ca ati cerut!” Eram ultimul om de pe pamant in momentul ala in fata ei.  Eu nu-mi muncesc banii ca sa ma duc la cumparaturi si sa fiu batjocorita pe munca mea. Asta nu inteleg pietarii astia. Si de-asta azi am mers la supermarket si mi-am luat 3 rosii, 3 ardei, 6 castraveti, un dovlecel, o legatura de patrunjel, fara sa comenteze nimeni, alegandu-le fara sa tipe nimeni, punandu-le in pungute fara sa-mi reproseze cineva ceva. Si maine sau poimaine iar trec pe la supermarket si iar fac asa si ajung cu ele la casa si casierita nu rade de mine cand imi scaneaza pretul la un dovlecel si la 3 rosii. Iar eu, in felul asta, las banii munciti de mine unor straini si nu unor romani. Iar altii si altii fac si vor face la fel ca mine. Am prieteni care nu mai calca in piata de ani din aceleasi motive. Pentru ca atitudinea face diferenta. Si pentru ca deja putin imi pasa ca dau faliment toti nesimtitii astia care urla la tine, iti arunca marfa, iti pun de 10 lei cand tu ceri de 7 si rad de tine ca nu dai 10, iti vand putreziciuni ascunse dupa produse bune si te scuipa in fata pentru o punguta si ca, in schimb, traiesc bine strainii pe banii nostri.

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: