Eu n-am uitat

Pentru mine, mineriada din iunie 1990 e un pic amestecata in amintire cu Revolutia din 1989 pentru ca aveam 7 ani pe atunci iar amintirile astea vechi si puternice se suprapun cumva in mintea mea. Nu mi-am dat seama prea bine atunci ce se intampla dar pe masura ce au trecut anii, am vazut reportaje, am citit articole, am vazut ce s-a mai intamplat si am inteles. Asa am ajuns la concluzia ca la mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost singurul moment in care romanii chiar ar fi putut schimba ceva, in care daca am fi realizat toti, asemeni celor din Piata, ca au plecat niste comunisti si au venit alti comunisti la putere, s-ar fi putut schimba ceva. Dar nu. Romanii, manipulati din greu si salbaticiti de anii de comunism, au preferat sa continue tot cu cei care pana la urma ne-au distrus. Imi amintesc ca pe atunci ai mei aveau televizor alb-negru si vedeam transmisiuni directe din Piata Universitatii iar oamenii aia erau batuti oribil. Erau prim-planuri cu tineri plini de sange. Iar cei care transmiteau le puneau in carca tot felul de acte antisociale, vandalisme, etc. Imi povestea o gazda a mea ca in zilele alea a trecut prin Piata Universitatii si a vazut ca era adusa o carcasa de autobuz dezafectata, de pe la fiare vechi, si nu intelegea de ce au adus-o acolo. Iar seara, la stiri, a vazut acel autobuz in flacari si se spunea ca l-au incendiat studentii din Piata care se opun lui Iliescu iar ea asa si-a dat seama de manipulare.

foto scena stradala mineriada 1990

Imi amintesc, cu cativa ani in urma, aratau la tv ca a iesit Miron Cozma din inchisoare dupa nu stiu cat timp. Si toti jurnalistii erau gramada pe el de cum a iesit pe poarta iar el a spus: „De ce am adus minerii din Valea Jiului in 1990? Pentru ca ni s-au promis functii la Bucuresti daca ii aduceam, mi-au zis ca o sa fiu ministru daca ii aduc. Si m-au bagat in inchisoare.” Romanii care aveau un anumit fel de educatie, au inteles in 1990 ce se intampla. Dar au fost prea putini. Cu 2 ani in urma am cunoscut un domn plecat din tara din 1991. Acum e designer in SUA la una dintre cele mai mari firme de produse sportive, sta in Portland intr-o casa superba si castiga foarte bine. A fost si el la mineriada si mi-a povestit ca a scapat greu sa fie batut de mineri, pentru ca l-au adapostit niste oameni intr-un apartament. Apoi, cand a vazut cum decurg lucrurile, a zis: „Plec de aici, n-am de ce sa mai stau in tara asta.” Odata cu el a plecat primul val de romani bine instruiti. Au plecat artisti, ingineri, arhitecti, medici, inca de atunci. Ei au fost cei mai inspirati. Managerul nostru ne povestea ca i-a plecat un coleg chiar dupa mineriada, fusese si batut atunci, acum e in Germania si ii e foarte bine. Un prieten de familie ne povestea cati colegi ingineri i-au plecat dupa mineriada pentru ca cei din afara abia ii asteptau iar acum le e foarte bine. Inca de atunci a inceput sa se sape incet si sigur la temelia Romaniei pana cand au reusit sa ne darame complet, sa ajungem pe mana unor mafii care trag de noi dupa cum le sunt interesele si dupa cum se rafuiesc unii cu altii. Pentru mine, amintirea Mineriadei din 1990 e mai puternica decat cea a Revolutieie din ’89 pentru ca la Revolutie eram toti uniti, ca fratii, voiam sa scapam de Ceausescu, de comunisti, de chin, dar in 1990 deja Romania era impartita in cei care tineau cu Iliescu si minerii si cei care au inteles pentru ce lupta intelectualii care au fost jucati in picioare pana la urma. In fiecare an in perioada asta plang de fiecare data cand vad poze sau filmari de atunci si doar cei care simt ca mine pot intelege cum e, cand vedem ce s-a ales din tara asta desi ceva putea fi schimbat. Spunea un domn: „Rusii, cand au instaurat comunismul in ’45, au avut grija sa puna peste tot in fruntea filialelor de partid toti analfabetii, toate jigodiile, sa distruga intelectualitatea iar in ’90, cand am auzit sloganul ala cu <noi muncim, nu gandim>, mi-am dat seama ca tot ei sunt, tot cu gandul sa distruga intelectualii si sa puna in fata jigodiile, ca sa nu li se opuna nimeni.” Uite ca au si reusit iar eu, atata timp cat voi avea memoria in stare buna de functionare, imi voi aminti ce a fost in 13-15 iunie 1990 si cum ne-am ratat iar sansa de a alege civilizatia pentru ca cei mai multi romani i-au vrut atunci „pe domnu’ Iliescu si pe domnu’ Roman, ca ei vorbeste frumos, nu ca huliganii astia.” Cei care au facut atunci alegerea asta si au aplaudat minerii, acum sunt in varsta. Dar noua au reusit sa ne distruga tineretea si ne aduca in situatia ori sa plecam unde am vazut cu ochii si sa fim straini printre straini, ori sa stam aici si sa vedem cum e jucata in picioare tara asta pentru ca ei ne-au lasat pe mana domnilor „Iliescu si Roman, ca ei vorbeste frumos.”

%d blogeri au apreciat: