…si n-am facut ceva

Ieri a trebuit sa merg la un centru de imagistica medicala de la spitalul Alexandru Obregia ca sa iau rezultatul unei investigatii. Si la venire si la plecare, am vazut pe trotuarul din fata spitalului un barbat in varsta, intins pe jos, murdar, care abia se misca si parea ca cersea. In dreptul lui dar in curtea spitalului, intr-un loc ferit, pe iarba, alte persoane care, ca si el, cred ca nu aveau adapost si el probabil ca cersea pentru ele. In traducere libera: niste amarati ca vai de capul lor care nu stiu cum se aciuasera la Obregia (ca totusi spitalul ala are paznici) si unul mai batran si paralizat, cu pantalonii in vine, se tara pe acolo pe trotuar si cersea. Cand am plecat, m-am gandit sa sun la 112 si poate venea cineva sa-l ia de acolo, sa-l interneze, sa-l ajute totusi cumva. Mi-e greu sa cred ca nu trecuse pe langa el niciun cadru medical. Da, 100% ca omul nu avea asigurare medicala, dar nu e vorba sa ajuti un asigurat medical, e vorba sa acorzi atentie unui om aflat intr-o situatie grea. Dar nu am sunat la 112, ci am mers mai departe si a fost pentru prima oara cand mi-a fost chiar foarte ciuda ca nu am putut ajuta pe cineva. De ce n-am facut-o? Pentru ca nu am incredere ca chiar ii pasa cuiva de acesti oameni si ca ar primi un ajutor real. Povestea o doamna odata cum a incercat sa ajute o fata fara adapost, cu dizabilitati, si cand a dus-o la spital, medicii i-au zis ca la ce o ajuta? Ca oricum cei ca ea ar merita sa moara, nu sa fie ajutati. Si eu am fost martora la ceva de genul asta, dar cu politia si chiar m-a uimit cat au fost de indiferenti fata de niste oameni pe care i-ar fi putut ajuta. Cu un an in urma, la mine la serviciu s-au aciuat pe scara blocului niste persoane fara adapost. Tatal si 2 copii, baiat si fata. El era batran, scheletic, abia se tinea pe picioare. Copiii aveau retard mintal amandoi, ii daduse  afara din casa mama, pentru ca isi adusese concubinul iar ei traiau cum puteau. Baiatul a intrat la noi in sediu si a furat o geanta. L-a prins un client pe scara si am chemat politia. Copilul abia stia sa vorbeasca, era mort de frica, i-au luat pe toti 3 la sectie cu pagubitul si managerul nostru, ca sa dea declaratii. Dupa ce au dat declaratii si pagubitul a decis ca nu depune plangere, au mai stat ei la povesti si i-au trimis pe toti acasa. A doua zi toti 3 amarati erau pe strada, cautau prin cosuri de gunoi. Copiii erau minori amandoi, era suficient ca cei de la politie sa dea un telefon si sa fie preluati intr-un centru de ingrijire. Nu au facut nimic. I-au trimis inapoi pe strada ca sa fure sau sa traiasca din gunoaie. Nu inteleg de ce atata timp cat autoritatile pot face ceva pentru oamenii astia, nu fac. Si noi, vazand exemplele astea, nu avem nicio tragere de inima sa sunam la 112 cand vedem asemenea situatii. In spatele politistului, al medicului sau al asistentului social sta de fapt doar un om cu educatie precara care pune etichete de „boschetari”, „handicapati”, „nebuni”, „ratati”, si refuza sa ajute pentru ca eticheteaza atat de usor si atat de urat?

Am vazut multi minori cersind sau stand pe strazi. Am vazut oameni mutilati trimisi la cersit, am vazut oameni care in miezul iernii stateau pe strada sau alcoolici cazuti pe trotuar. Si nu am facut ceva pentru ca n-am stiut ce sa fac, pentru ca uneori ma temeam de posibila lor reactie sau ma temeam ca autoritatile nu vor considera util sa-i ajute si vor spune ca n-are rost sa sun la 112 pentru niste alcoolici su homelessi. Trecand de toate astea, imi dau seama ca sunt doar una dintre cei care ingroasa randurile celor care au trecut mai departe si n-au facut ceva.

 

%d blogeri au apreciat: