Vrei sa stii cum e o femeie anume?

Roag-o sa-ti gateasca ceva de mancare.

Saptamana trecuta am facut fursecuri cu care am servit niste cunostinte. Imi place sa gatesc. Imi place mult de tot sa gatesc. Dupa ce le-au mancat, mi-au cerut reteta. Le-am dictat-o si mi-am dat seama, ca de fiecare data cand impartasesc cu ceilalti o reteta de mancare, ca desi vor folosi acelasi tip de ingrediente in aceleasi cantitati, fursecurile lor vor fi diferite de ale mele. De ce? Pentru ca fiecare om, cand gateste, pune in mancare ceva din el si la propriu si la figurat. Cum, mai exact? Cand preparam ceva, automat ca ingredientele iau contact cu mainile noastre. Le spalam, amestecam, taiem, framantam, maruntim, aranjam, etc. Sunt mii de celule epiteliale de pe mainile noastre, fire de par minuscule, transpiratie de pe maini, care intra in ingrediente. E inevitabil. Apoi, stiti cum e iarna, cand respiri si afara e foarte frig? Ati vazut pana unde pluteste aburul din narile si din gura noastra? Sunt vapori de apa. Asa e mereu, doar ca nu se vad cand ii eliminam. Acei vapori de apa intra in ingredientele noastre pentru ca respiram sau vorbim cand gatim. In mancarea mea e apa care a fost in plamanii mei. Deci fizic suntem prezenti in mancare mai mult decat credem. In momentul in care gatim, depunem energie, ca doar suntem vii si fiecare gest il facem pentru ca avem energie. Acea energie este transmisa si ea. Toate astea, pe langa ceea ce am folosit la gatit, dau gustul final al mancarii. Cei care mananca ceva gatit de noi, vor, nu vor, dar mananca si din noi. De aceea putem gusta mancaruri diferite dar facute dupa aceeasi reteta, dar de persoane diferite. De exemplu, eu fac mancare dulce. Indiferent ca e desert, fel principal sau friptura, mancarea facuta de mine e dulce, chiar daca nu pun pic de zahar. Iar cei care ma cunosc, chiar daca au mancat sau nu ceva facut de mine, spun ca atributul de „dulce” mi se potriveste. Cunosc o femeie care, biata de ea, poate fi incadrata la capitolul „fara sare si piper, fara gust”. Mancarea ei e ste cea mai fada pe care am mancat-o vreodata. N-are niciun gust, de parca n-ar pune condimente in ea, sau parca le-ar pune in asa fel incat si-ar anula gustul reciproc.  O matusa a mea este o individa care judeca pe absolut toata lumea. E acida, rautacioasa, nimeni n-ar vrea sa intre in radarul ei. Mancarea ei are mereu un gust acrisor, de parca i-ar adauga putin otet. Daca mananc o mancare delicioasa facuta de persoane a caror existenta nu spune prea multe, sunt convinsa ca au un substrat minunat pe care au uneori ocazia sa-l arate. Mancarea pe care ti-o pune pe masa o femeie spune despre ea mai multe decat poate spune ea insasi intr-o zi intreaga si mai multe decat pot spune realizarile ei de la serviciu. Daca vrei s-o cunosti, pune-0 sa-ti gateasca ceva. Mult timp sarcina de a gati a revenit femeilor. Ele hraneau sotul si copiii. Mie mi se par minunate atributiile acestea ale femeilor. Noi purtam copiii in burta pana se nasc si corpurile lor se formeaza din resursele noastre vitale, nu din ale barbatilor. Noi ii hranim din pieptul nostru dupa nastere, nu barbatii. Apoi le gatim si o parte din noi continua sa fie in ei. Multi spun ca ar manca ceva ca la mama acasa si indiferent ce li se ofera, nu e ca la mama lor acasa. Normal, pentru ca doar in mancarea gatita de mama o regasesti pe mama. Dupa parerea mea, lucrurile astea dau femeilor un rol de maxima importanta pe lume. Daca as fi casatorita, nu as permite altei femei sa gateasca sotului meu si nici nu as fi de acord sa manance la restaurant. Nimic nu se poate compara cu legatura pe care as mentine-o cu el daca ar manaca acea mancare in care ma regaseste mereu atat de subtil dar atat de sigur. Mancarea e carburantul corpurilor noastre fizice si mi se pare extraordinar sa gatesti, sa asiguri cuiva tocmai acel carburant fara de care nu ar functiona. Nu stiu de ce unii considera umilitor sa gateasca, nu stiu de ce unele femei refuza sa invete sa gateasca, tocmai pentru ca nu considera a fi ceva demn. Nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care-l ai fata de femeia care, cand vii de undeva topit de foame, te asaza la o masa plina cu bunatati gatite de ea. Chiar si numai daca o vezi la aragaz facand o omleta si taind apoi niste rosii si paine pe care ti le pune pe masa, o vezi inconjurata brusc de o aura de zana. Dupa cum e si gustul mancarii, intelegi multe despre ea.

 

 

%d blogeri au apreciat: