Molu’

Scriam cam cu un an in urma un articol despre un mall care se construieste peste drum de blocul meu. Un mare mall, cum zicea proprietarul cand am venit sa vizionez apartamentul.

Marele mall s-a deschis zilele trecute. Dragii mei, daca as fi avut de facut vreun studiu sociologic pentru vreun examen, as fi scris despre acest mall si tipologiile mall-istilor. Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu disperarea cu care se lucra cu vreo 2 saptamani inainte sa-l deschida? Cum fugeau muncitorii cu materialele de colo, colo? Cu haosul, aglomeratia si prafaraia care erau? Ma uitam la ei si ma gandeam: „Frate, daca lucreaza in felul asta, e clar ca nici n-o sa-l termine la timp, si ca totul e la super viteza, trantit care cum, ca altfel n-apuca sa-l deschida la 1 si sunt haliti.” Nu iau in calcul arhitectura care e execrabila, cica futurista, dar de fapt execrabila. Cu fatada din table ruginite, cica modern. Ce-mi pot dori mai mult de la viata decat sa ma uit pe geam si sa vad niste table ruginite pe fatada unei cladiri? Iar oamenii nu taxeaza deloc asa ceva. Dar sunt mall-isti, na , ce sa vrei? De la unii care se bat pe niste carpe si pe fast food de 2 bani de parca ar fi aur, n-ai ce sa vrei. Cum a fost in ziua deschiderii? Nu prea am stat sa ma uit, dar am retinut imaginea unui grup de oameni care coborase dimineata din RATB si unii dintre ei fugeau spre mall, unii cu copii de mana, de parca se inchidea in 10 minute. Vorbeau niste vecini ca erau oameni acolo de la 7 dimineata, cand inca  nu era deschis.  In timpul zilei, mare aglomeratie in zona, oameni cu pungi doldora, veseli ca au prins reduceri, tiparul spalatului pe creier care nu mai rationeaza cand aude cuvantul „reducere” si pleaca acasa si cu un cacat pentru ca e la pret redus. E esential ca oamenii sa aiba joburi stresante, care sa nu le aduca mari satisfactii, sa n-aiba viata personala, ca sa-si cheltuie banii in mall, pe obiecte care par sa umple imensul gol si sa le ofere doar satisfactie de moment, apoi sa munceasca si mai mult la joburile stresante, ca sa poata cumpara mai mult. Stresul sa-i imbolnaveasca, sa traiasca bine si producatorii de medicamente.  Asa se face profitul, totul e intr-o spirala.

Ieri i-am zis colegei de apartament: „Hai si noi sa vedem pentru ce ne-au distrus astia linistea un an jumate cu nenorocirea lor de santier non-stop. Ce naiba o fi de capul la mall-ul asta?” Ce sa zic? Se vede calitatea slaba a materialelor, imbinarile finisajelor sunt facute la nimereala, se reflecta exact stilul haotic si pe super graba in care lucrau. In 2, 3 ani o sa fie praf. Dar ce conteaza? Pentru mall-isti totul e minunat. Carau tavi cu mancare in zona cu restaurante, la un magazin de haine erau promotii pentru ca tocmai se deschidea si era lupta pe hainele alea. Nu pot uita figura unei femei care tragea pulovere dintr-o stiva, avea ochii bulbucati, ii sclipeau, ii tremurau mainile pe hainele alea. Niste carpe. Cum sa te bucure asa niste haine, nu cred ca voi putea afla vreodata. N-as fi scris articolul asta, dar am fost azi martora la doua faze pe care trebuie neaparat sa le povestesc.

1. Eram in pasaj la metrou la Unirea, pe la ora 12. Eu mergeam spre Unirii 2. Din directie opusa venea un cuplu de varstnici de vreo 70 de ani. Au oprit o femeie care era si mai in varsta, avea vreo 80 de ani, era sfrijita tare, avea o palarie de paie si mergea incet, un pic adusa de spate. Batranul a  intrebat-o nerabdator: „Nu va suparati, pe aici ajungem la Titan?”, Ea: „Da, pe aici.” El, si mai nerabdator: „La molu’ nou vrem sa ajungem, la molu’ nou!” Ea, brusc plina de energie: „Aaaa! La molu’ nou? Pe aici, hai ca merg si eu incolo si va arat.” Si au plecat toti 3, grabind pasul.

2. Ma intorceam spre casa, pe la ora 14.00. Trecusem de Piata Ramnicu Sarat. In spatele meu, o femeie de conditie destul de modesta, ducea de maini o fetita de vreo 6 ani si un baiat de vreo 4. Dupa vocabularul copiilor, se vedea ca nu primisera o educatie serioasa. Baiatul zicea: „Ce mare e molu’, mami! E asa de mare! Hai sa intram oadata! Nu intram?! Imi place ca e un mol mare!” Fata zicea: „Mami, aicea o sa-mi fac eu mereu cumparaturile! Aicea o sa-mi fac si ziua! Numai aicea o sa vin. Si o sa cumpar multe, muuulte lucruri de la mol. Sa ma aduci ca sa cumpar multe!”

 

 

%d blogeri au apreciat: