Eu, purtatoarea verighetei

Imi spunea odata o amica: „Atata timp cat traim intr-o societate patriarhala, barbatii considera ca daca nu apartii unuia dintre ei, automat apartii tuturor.”

Desi nu sunt casatorita si nici n-am intentia sa fac asta, mi-am cumparat o verigheta cu cateva zile in urma si o port. Mi-am schimbat statutul in ochii celorlalti. Nu mai sunt ceva ambiguu, un fel de doamna-domnisoara sau domnisoara-doamna cum imi mai ziceau unii, nestiind cum sa mi se adreseze, pentru ca se vede ca am trecut de 30 de ani. Am verigheta=sunt doamna. De ce am facut asta? Pentru ca, desi am aproape 34 de ani si nu am comportament sau tinuta indecente vreodata, trebuia sa sa aud tot felul de vulgaritati care mi se spuneau pe strada, sa ma pomenesc uneori atinsa de barbati cu care in mod normal nici nu m-as saluta, sa fiu, vorba amicei mele, a tuturor, pentru ca nu aveam dovada ca as fi a vreunuia. Nu am absolut nimic impotriva ca un barbat de pe strada sau de oriunde sa-mi spuna „Esti frumoasa.”, „Imi place de tine.”, „Imi plac picioarele tale” dar de la asa ceva pana la „Vreau sa te fut”, „Vreau sa-mi sugi pula”, „Vreau sa te fut in cur” si pana la a pune mainile pe mine, e cale lunga si nu se pot compara complimentele cu niste mizerii sau cu hartuirea. Am suportat ani la rand toate porcariile care mi s-au spus si poate ca unii mi-ar zice: „Dar ce ti-au facut? Sunt niste cuvinte, sunt niste tampenii. Nu te-au omorat. De ce te-ai suparat asa? ” De ce? Pentru ca cel care imi spune in amiaza mare ca vrea sa ma futa, daca ma intalneste noaptea pe strada, ma poate tari intr-un gang si poate face asta. Pentru ca poate are dublul greutatii mele, pentru ca el e barbat si eu sunt femeie, nu am structura lui fizica, nu ma pot apara. Iar daca am un pistol sau un cutit si ma apar asa, tot eu sunt cea care este pedepsita. De-asta ne si spun mizeriile astea cei ca ei, pentru ca stim ca daca ar si face ceea ce spun, nu ne-am putea apara. Asta e placerea lor, vulnerabilitatea noastra. Iar ei considera ca doar un alt barbat ne-ar putea apara. Sau ca, in virtutea unei fraternitati tacite intre barbati, daca apartii unuia, esti lasata in pace. Si mi-am pus verigheta. Am luat decizia asta tocmai pentru ca, desi am lasat vorbele mizerabile sa treaca pe langa mine mereu, luna asta doi indivizi au considerat ca daca eu nu ma pot apara, ei ma pot atinge cum au chef pentru ca isi permit. Si am zis: „Gata, mi-a ajuns. Ca sa nu port la mine arme albe si sa nu ajung pe la politie pentru ca injunghii vreunul, imi iau verigheta.”

Cum e cu verigheta? E alt statut. E alta atitudine. A mea si a lor. Apare un tip din directie opusa, se holbeaza, isi coboara ochii, vede verigheta, se uita in alta parte sau brusc ma ignora. Alta viata. Nici pana acum nu inteleg de ce diversi indivizi aveau ceva cu mine. Nu eu am ales sa am masura C la sutien, nu eu am ales sa arat intr-un mod anume. Nici macar nu arat ca un fotomodel, nu ma machiez, nu port tocuri, nu am parul coafat sau vopsit. Si chiar si asa, nu ai niciun drept sa faci si sa spui mizerii unei femei, chiar daca are fusta mini sau poarta ceva decoltat. Nu ai niciun drept! Recunosc ca acum ma simt mai in siguranta si e vorba doar de un inel la urma urmei, atat. Iar asta imi spune ceva despre ipocrizia si meschinaria multor barbati. Nu spui nimic unei maritate, chiar daca are decolteu sau fusta scurta, dar iti permiti sa strigi toate scarboseniile dupa o femeie care aparent e singura si imbracata decent. Pentru ca deh, pentru unii, femeile singure sunt doar niste pizde la dispozitia oricui. Am observat ca pana sa port verigheta eram mereu atenta la cum aratam cand ieseam din casa. Apaream ca o femeie singura iar daca esti singura, automat ca poti intalni un partener si la piata sau in autobuz, te simti cumva pergatita sa-l atragi, sa incepeti o relatie. Cu verigheta, pot fi si mama a doi copii si gravida a treia oara care merge pana la supermarket sau sa ia copilul de la gradi. Femeie casatorita si mama=o femeie careia i se iarta si celulita, si par nearanjat si haine lalai. Femeie singura=ea inca poate fi aleasa, nu i se iarta nimic, ba chiar i se reproseaza ca e singura pentru ca nu face eforturi ca sa atraga barbatii. Simt ca verigheta m-a dus de la statutul de femeie in vitrina la statutul de femeie in multime. E minunat.

Va ganditi acum: „Bun, inca un pic si faci 34, esti singura, ti-ai luat verigheta ca sa scapi de toti cimpanzeii. Tu nu te gandesti ca scapi si de aia buni, ca ramai naibii singura mereu?” In primul rand, barbatii au avut timp 20 de ani sa ma aleaga, de la 14 pana acum, aveau tot timpul. Am avut cateva relatii dar nu a fost sa fie pe viata si ne-am vazut fiecare de ale noastre dupa despartiri. La 34, sa fim seriosi, mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul, in ultima vreme ma invitau la suc sau imi cereau numarul de telefon diversi pensionari sau tot felul de dubiosi. Prospatura e pana in 30, pe ele e bataia, noi ne multumim cu ce ramane . In al doilea rand, un barbat care vede in tine acea femeie cu care vrea sa ramana o viata, se simte capabil sa dea la o parte si 10 soti daca te vrea. Acum i-acum. Cine m-a vrut singura a fost cum a fost, dar sa-l vad pe ala care are sange in  vene sa ma vrea cat sa ma si divorteze. In al treilea rand, verigheta e pentru mers singura pe strada, serviciu si locuri dubioase. Unde ma vad in siguranta si stiu ca mi-as putea gasi un partener, dau jos verigheta. In al patrulea rand, aveam nevoie de schimbarea de statut. La 34 e musai sa fii doamna, nu ceva intre, nu o domnisoara-doamna, nu un fel de n-ar mai fi. Majoritatea gandeste dupa tipare, merge prin viata cu ochelari de cal si te judeca: „Aaaa, ia uite, nu mai e chiar tinerica si e singura. O fi vreo usuratica, o fi lesbiana, o fi vreo fitoasa de-aia care n-a vrut pe niciunul si sta pe uscat la telenovele acasa? Femeile de varsta ei au familie, asa e normal.” Cand traiesti intre oameni care vad viata cu ochelari de cal, e ok sa ai statutul bun, chiar daca asta inseamna sa minti. O doamna e o doamna, nu e un fel de n-ar mai fi. Pentru ei. Ca pentru mine chiar nu conteaza, eu nu judec. Si, mai mult decat toate, siguranta acestui statut, faptul ca nu mai aud „Vreau sa te fut!” pentru ca meschinii sunt convinsi ca are cine sa ma futa, e de nepretuit.

Da, Ioana, aveai dreptate, multi dintre ei considera ca daca nu esti a unuia, esti a tuturor.

 

 

Un gând despre „Eu, purtatoarea verighetei

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: