Zi cu ghinion

Cu vreo 3 saptamani in urma povesteam ca mi-am cumparat o verigheta ca sa scap de diversi indivizi cu intentii ciudate si vocabular si mai si. Doamna care mi-a vandut verigheta, mi-a zis: „Si credeti ca daca va puneti verigheta o sa scapati de nesimtiti?” Eu eram sigura ca da. Prietenii mi-au zis: „Ratatii tot o sa se bage in seama cu tine, unii ca ei nu tin cont de nimic.” Eu nu i-am crezut. Sa va zic ce chestie s-a intamplat azi.

Ieri a fost ziua mea si m-am indopat cu tot felul de bunatati. Seara am iesit in oras, am baut o cafea foarte buna si foarte tare iar la intoarcerea acasa, fiindu-mi cam foame, am mancat restul fripturii de pui pe care mi-o gatisem si i-am pus iarasi din belsug smantana cu usturoi tocat. Uitand complet ce inseamna sa mananc seara usturoi. Am uitat, pur si simplu, dupa o zi de emotii, telefoane, urari, etc. Wrong! So wrong. M-am trezit azi pe la 4 dimineata complet scoasa din uz. Nici nu ma puteam da jos din pat de greata. Toate mancarurile din timpul zilei plus usturoiul ala cu smantana mi-au mitraliat sistemul digestiv. Am bantuit prin casa pana la 6, rau, ceai, lipita de baie. Am mai dormit apoi un pic, la 10 trebuia sa plec la serviciu. Nu puteam sa plec de rau, intarziam, fugeam de colo-colo, eu sunt singura care are cheia la job si nu avea cine sa deschida daca ramaneam acasa, m-am dus mai mult lesinata la o farmacie in drum spre metrou si mi-am mai luat pastile. Nu vedeam pe unde merg. La serviciu am bolit pana la final de program, abia ma taram, abia vorbeam. Cand am plecat, ma gandeam ca pic din 3 in 3 pasi, se pusese si un mega frig, simteam ca vreau sa mor. Cobor la metrou gandindu-ma: „Scaun gol, Doamne, scaun, scauuun! Ca mor in picioare pana vine trenul in statie.” Am gasit un scaun liber si m-am asezat pe el cu senzatia unei binecuvantari. Abia mai vedeam. Ma uitam fix spre scara rulanta pe care cobora un barbat dar nu il zaream de rau, il vedeam in ceata. Si vine omul si se aseaza fix langa mine. Era un tip de vreo 30 de ani. Imi zice: „Tot spre Unirii mergi si tu?” Nu i-am raspuns. Era genul ala de disperat bagator in seama aiurea. Imi zice: „Te-am intrebat pentru ca esti foarte draguta. Imi place de tine.” Eu ma gandeam: „Da, e ora 4 dupa-amiaza si am mancat doar un covrig, am vomitat, am avut diaree, mi-e greata, sunt stravezie si nici nu ma pot ridica de aici. Sigur sunt superba.” Mai sta el ce mai sta, zice: „As vrea sa te cunosc mai bine. Nu vrei?”, zic: „Nu.”, el: „De ce?”. Eu: „Pentru ca sunt casatorita.” Face o figura mirata si raspunde: „Ei acum, si ce? Daca esti casatorita inseamna ca nu pot sa te cunosc mai bine?” In momentul ala am simtit inutilitatea verighetei mele, oameni buni. Mai bine i-as fi raspuns: „Pentru ca am hiv si sunt criminala in serie.” L-am ignorat si m-am uitat in alta parte. Nici macar nu ma uitasem ca lumea la el, nu vazusem daca e murdar, curat, daca are figura de nebun. Ma gandeam ca daca l-as fi studiat un pic, mi-as fi putut adapta raspunsul, dar imi era sila sa ma uit la el. Si ma pomenesc ca  a inceput sa se apropie de mine, isi apropia obrazul de al meu si se lasa incet spre mine. Mi-am zis: „Bai, mor aici de rau, am prins si eu un scaun si trebuie sa ma ridic ca sa ma lase idiotul in pace.” M-am ridicat si am facut cativa pasi pe peron. Imi simteam picioarele de plastilina. A venit metroul, bezmeticul a urcat la alta usa, tot holbandu-se la mine. Ajungem la Unirea, cobor, il vad si pe el coborand si holbandu-se la mine. A incetinit pasul ca sa ajung in dreptul lui dar apoi s-a razgandit si a inceput sa urce treptele. Imi era atat de rau, incat simteam ca devin paranoica si mi se facea frica de el. M-am oprit dupa un stalp cand am vazut ca si el intra in pasaj. Am stat eu cat am stat acolo cu gadul ca numai stat in picioare dupa un stalp nu-mi trebuia in momentul ala. Pana la urma am intrat in pasaj ca sa schimb magistrala. Ajung pe peron, era si el fix pe peronul meu, vorbea cu o femeie care ii facea semn sa plece si apoi il ignora. El tot ii vorbea, a inceput s-o mangaie pe mana si ea s-a indepartat. M-am indepartat ca sa nu ma vada, a venit metroul si am urcat. Am motait lata ca o placinta pe un un scaun pana la Titan si cand am coborat, cobora si el. Se tinea dupa o femeie, ii tot zicea ceva, si ea se grabea ca sa scape de el. Nebunul mersese fix la aceeasi statie cu mine. Am mai stat iar pe peron pentru ca iesisera fix pe unde urma sa ies si eu. Pana la urma am mers si eu acasa. Se pare ca in afara de batranete, nu exista nimic care sa te apere de unii ca asta. Poti sa fii si maritata, sa fii cu fusta pana in pamant, sa fii neatragatoare sau complet scoasa din uz cum eram eu azi. Nu conteaza, ratatii nu au limite. Cel mai rau imi pare ca si eu, asemeni multor femei, reactionez civilizat, poate si din cauza ca stim ca nu am avea niciun sprijin al celor din jur daca am provoca in vreun fel un asemenea om. Evident ca azi, in loc sa ma ridic de acolo, trebuia sa incep sa strig la el: „Du-te dracului de labagiu cretin, agati lumea pe la metrou, ce ma-ta vrei? Du-te si impusca-te, boule!” si sa-i si dau o geanta in cap, ca aveam destule in ea. Dar daca mi-ar fi dat un pumn sau o palma, nimeni nu mi-ar fi luat apararea. Toti se prefac mereu ca nu vad. Exact ce scriam si in articolul cu verigheta, ei profita de vulnerabilitatea noastra. Verigheta fails, dragii mei. Trebuie sa trec la next level. Nu stiu care o fi ala, dar ma gandesc.

 

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: