Parerea mea despre avort

In primul rand, ca sa fie clar de la inceput, si eu fac parte dintre cei care considera ca a face avort inseamna sa-ti omori copilul. De ce sunt convinsa de asta? Pentru ca mama mea mi-a povestit ca daca nu ar fi ramas gravida in comunism, nu m-ar fi avut. Si acum sunt sigura ca n-ar fi eliminat un embrion, ci m-ar fi omorat pe mine, cea care acum scrie aici. Uneori imi reprosa ca avandu-ma de tanara, n-a putut face facultatea la timp sau ca dupa divortul de tata, daca n-ar fi avut un copil, ar fi putut face o casnicie buna pentru ca barbatii vor femei fara obligatii, ca daca n-ar fi fost decretul lui Ceausescu, viata ei ar fi fost altfel. Pana intr-o zi cand m-am enervat si i-am zis: „Nu ti-a departat Ceausescu picioarele, tu le-ai desfacut.” si de-atunci nu mi-a mai zis macar o data ceva despre asta. Absolut orice femeie care face avort dupa un act sexual liber consimtit, trebuia sa se fi gandit ca nu poate sau nu vrea sa aiba un copil, inainte de a se lasa penetrata fara vreun fel de masura contraceptiva. Dar nu, ele nu se gandesc nici macar la implicatiile negative pe care le are un avort asupra sanatatii lor, daca la copilul lor nu se gandesc nici atat. Multi vorbesc despre accidentele prezervativelor sau despre sarcina in urma violului. Totusi, cel mai mare numar de avorturi se face din cauza inconstientei si a lipsei de educatie. O tragem, ne place, apoi repede la medic sa arunce in incinerator bucatica aia de carne care risca sa faca ochi. Una dintre prietenele mele are o parere clara despre asta: „Nu sunt pregatita sa am copii? Nu fac sex. Se poate rupe prezervativul, se pot intampla destule si apoi sa raman plina de traume. Sexul e pentru procreere si atata timp cat sunt o fiinta rationala, ma comport ca o fiinta rationala. Nu vreau copii? Nu fac sex.” Eu cred ca alegerea ei este extrema dar o priveste. Eu scot barbatii din ecuatie pentru ca nu raman ei gravizi, plus ca instinctiv, barbatul vrea sa lase urmasi. Multi dintre ei de-asta si pacalesc femeile sau nu le pasa de ceea ce se intampla pentru ca repet, instinctiv ei vor sa lase urmasi. Nu ei poarta copilul in burta, nu ei nasc, sa-i doara de sa le iasa ochii din cap, nu de laptele din sanii lor depinde viata noului nascut. Si-au facut treaba, daca au fost lasati,  si pot sa dispara daca vor. Tu, femeie, poti sa ii lasi sa procreeze cu tine sau nu. Ai minte, poti sa gandesti, atata timp cat stii ca esti tanara si fertila. Recunosc ca sunt partinitoare pentru ca am mai mare incredere in alegerea constienta a unei femei decat in capacitatea unui barbat de a-si asuma responsabilitati. Bazati-va voi pe maturitatea si gentiletea barbatilor si o sa ajungeti cu burta la gura cat ai zice peste. Pe romaneste: lui i s-a sculat, dar tu de ce-ai desfacut cracii? Concluzia primei parti a articolului meu: avortul e uciderea unui copil. Iti poti pune mintea la contributie ca s-o eviti.

Pe de alta parte, daca as ramane gravida de exemplu maine, sunt sanse 85% sa aleg avortul. Poate ca s-ar rupe si la mine un prezervativ sau cine stie ce duh sfant m-ar vizita sau alte dubiosenii de genul. As face avort nu pentru ca nu am multi bani sau pentru ca nu sunt maritata. Copiii cresc cumva, si l-as iubi suficient de mult cat sa nu simta alte lipsuri. Dar as alege avortul ca sa nu-i ofer copilului meu o viata intr-o lume ca asta, intr-o tara ca asta. Mi-ar fi rusine sa nasc intr-un oras unde e primar Firea, unde se arunca gunoi pe fereastra si unde oamenii se bat si se injura pentru locuri de parcare, intr-o tara condusa de infractori, de mafioti, unde prostituatele si analfabetii sunt staruri si unde batranii sunt lasati in maxima saracie dupa o viata de munca si adusi la stadiul de animale. Mi-ar fi rusine sa-l nasc intr-o lume in care unii ii bombaredaza pe altii pentru ca au religie diferita sau pentru ca mint ca-i elibereaza de un regim rau dar de fapt vor doar sa le fure resursele naturale si sa le distruga tara, intr-o lume in care se distrug padurile, indiferent de tara, se duc dracului resursele de oxigen si fara oxigen nu putem trai. Sa-l fac intr-o lume de sinucigasi rai? Intr-o lume in care Dumnezeu e banul? Sa-l fac un consumator inca de cand iese din burta mea?  Pentru ca acum contezi doar daca esti consumator frenetic. Da, as fi o criminala daca l-as lasa pe medic sa scoata copilul din mine si sa-l trimita la incinerat, chiar daca ar fi un embrion de 2 mm, dar si sa-l nasc intr-o lume ca asta, cum as fi? Cand am fost la alergolog ca sa-mi fac testele de alergeni, pentru ca medicul de familie ma trimisese la pediatru fiind in apropiere, am vazut cati copii erau la coada si cand am facut testele, era si un copil in cabinet, i le-a facut dupa mine. Era alergic la tot ce i s-a pus pe mana. Ii nasteti ca sa le distrugeti sanatatea cu un aer infect si cu o mancare mizerabila. Si cand va zic ca ii faceti pe o planeta care e pe moarte (pentru ca unii nu se vor lasa pana n-o s-o distruga pentru bani care oricum nu-i vor mai ajuta cu nimic),  indiferent cat v-ati mai zbate cu ecologia voastra, ziceti ca nu sunt realista. La ce mama dracului sa-i iau iPhone daca nu ii pot oferi macar aer curat? De ce sa-l nasc intr-o lume in care loc de construit nu mai e, dar e loc de daramat? Cei mai buni ani ai omenirii au fost 1950-2000. Dupa 2000 am intrat cu totii in vrie si nici ca ne mai revenim. 18 ani din acesti ani foarte buni am apucat si eu. Cine vorbea de incalzire globala in 1990 cand dansam lambada? Cine spunea ceva de vreo criza economica in 1998, cand ni se spunea ca ne asteapta un viitor minunat? Intr-adevar, raul mocnea ca un vulcan dar inca nu erupsese, eram toti pe un munte inverzit de la inaltimea caruia ne simteam mandri dar nu stiam pe ce se inaltase si cum o sa platim pentru tot, cand va erupe tot ce era ascuns. Daca tot suntem aia care fac petrecere pe un vapor care se scufunda, eu nu vreau sa arunc cartoful fierbinte copiilor mei si sa fie ei cei care dau de apa si nu se mai pot salva dupa ce eu voi fi murit, cu tot cu petrecerea mea. Daca se poate, se poate. Daca nu se poate, nu se poate. Dar macar sa facem alegerile rationale, oricat ar fi de grele. Totusi, exista un singur lucru care sigur m-ar determina sa raman gravida si sa pastrez copilul. Daca as intalni un barbat pe care sa-l iubesc atat de mult, incat sa vreau sa am copii cu el. Instinctul nu-i suficient. Dar daca e combinat cu iubirea, invinge orice teama. A existat un singur barbat caruia am vrut sa-i fac copii. Nu am avut o relatie cu el, dar l-am iubit. Cand ma gandeam ca ar putea fi tatal copiilor mei, nu mai contau nici incalzirea globala, nici hotii, nici mafiotii. Sentimentul ala e de neexplicat, darama orice temere. Sunt convinsa ca al meu copil, chiar daca ar avea despre mine aceeasi parere pe care o am eu despre ai mei pentru ca m-au facut intr-o tara ca asta (de cand ma stiu eu, suntem condusi numai de prosti si de infractori, iar eu m-am nascut de 34 de ani), totusi, ar gasi suficiente motive sa se bucure de viata lui, asa cum gasim toti. Totusi, alegerea mea este „nu”. N-am ramas niciodata gravida dar stiu ca avortul este o alegere traumatizanta si de aceea am facut tot posibilul ca sa evit asa ceva. Mi s-a intamplat de 2 ori sa visez ca fac avort iar starea era insuportabila.  In ambele vise, cand eram pe masa si medicul se apropia de mine, stiam ca sunt singura responsabila pentru ceea ce se va petrece si ca asta ma va urmari toata viata. Daca in vis era groaznic, va dati seama cum e in realitate? Si cel mai rau dintre toate, dupa cum mi-au spus femei care au facut avort (peste neplacerea din timpul interventiei, durerea de dupa si regretele mai mari sau mai mici), este sa stii ca el nu sufera deloc. Ca poate e la jogging sau la o bere in timp ce tu suferi cracita pe masa aia, dupa ce si el a avut parte de placere cand ati facut sex. Pe el nu-l doare nimic, dar uterul tau e chiuretat si apoi cica doare de simti ca vrei sa te urci pe pereti. Macar cu gandul la asta ati putea fi mai atente. Daca nu va pasa de viata unei alte fiinte, macar de confortul vostru sa va pese, si tot ar face sa si ganditi cand va vine cheful de sex.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: