Locuri de munca

In ultima vreme se intampla sa trec pe langa magazine care-s la rand, unul dupa altul pe la parter de bloc si sa vad in vitrinele tuturor afise „Angajam vanzatoare”, „Angajam casiera”, „Angajam lucrator comericial” sau am vazut si afis cu „Anagajam receptionera” la geamul unei clinici private. Ce Dumnezeu se intampla? Vorbeam si cu prietenii mei ca acum 5 ani, de exemplu, cautai de lucru in Bucuresti si nu gaseai. Era bataie pe orice loc de munca, nu vedeai afise de angajari, zile la rand, pe geamuri de magazine. Eu am doua ipoteze ale mobilitatii asteia bruste a angajatilor care azi iti vin, maine iti pleaca: 1. Oamenii s-au saturat de munca nasoala pentru salarii nasoale. Sa mergi vanzatoare pe 1000 de lei cand tu ai numai chiria sau numai rata la banca 500 lei, nu se merita, nu poti lucra asa. Langa blocul meu este un magazin de la care cumpar de obicei oua si carne si intr-o zi povestea vanzatoarea exasperata ca face si ture duble pentru ca nu mai au pe cine sa angajeze si la final a zis: „Pai cine cred ei ca le sta pe salariile astea de mizerie, cand e atata munca?” Am inteles, nu se poate lucra pe nimic. Dar daca refuzi sa lucrezi, din ce traiesti? E un mister pentru mine. Adica e rau cu 1000 de lei pe luna, dar cu 0 lei cum e? Ipoteza 2: Acum intra pe piata muncii generatiile nascute dupa Revolutie. Ei n-au crescut cum am crescut noi, cu lipsuri, cu saracie, cu bezna si foamete, batai acasa, batai la scoala, pregatiti sa suportam orice. Ei au crescut cu tv cablu, unde li s-au livrat zi de zi, ora de ora, imagini cu oameni bogati, care castiga al naibii de bine. Au crescut cu bani trimisi de parintii din strainatate, cu iluzia banului facut usor, cu stat toata ziua la vorbarie pe net, cu mers la scoala de dragul de a merge undeva si de a se intoarce acasa pentru ca salariile caricaturale ale profesorilor au transformat procesul de invatare intr-o caricatura si produsul finit este la fel. Sunt vai de capul lor, bietii oameni, nu iau Bacul, nu stiu incotro s-o apuce, nici sa scrie romaneste nu stiu. Dar multi dintre ei n-ar accepta pentru nimic in lume sa lucreze pe 1000 de lei. Idolii lor de la tv si de pe net castiga mii de euro lunar. Unii dintre cei din generatia lor, meditati la n materii, vegheati militareste de parinti bine instruiti, sunt la randul lor bine instruiti si lucreaza in corporatii, nu duc lipsa banilor. Cei mai buni pleaca din tara. Dar majoritatea lor, Dumnezeu cu mila. Cand lucram in multinationala, aveam colegi din generatiile astea nascute dupa 1990, erau studenti si lucrau part time sau doar ce terminasera facultatea. Era un soc si pentru noi si pentru manageri sa vedem ca ei, desi programul incepea la ora 8:00, veneau la 10:00 si ziceau ca s-au trezit pe la 9:00. Li se atragea atentia si nu intelegeau unde au gresit. Li se spunea iar ca trebuie sa vina la 8:00, ei veneau cand aveau chef si nu intelegeau de ce erau concediati. Cum reusisera parintii lor sa educe asa ceva? Nu inteleg. Intru in diverse magazine, vanzatoarele stau pe telefoane, eu cer informatii despre produse, ele imi raspund butonand acolo, uneori chiar se poarta de parca ai indraznit sa le deranjezi. Cum sa nu le dai afara? Le platesti sa vanda un produs sau ca sa stea pe chaturi cu prietenii? N-ai chef de munca? Stai acasa.

Revin la salariile mici si pe de o parte ii inteleg pe cei care le refuza. Pentru ca in Romania inca este mentalitatea ca angajatorul e stapan si angajatul e sclav si trebuie sa taca si sa se multumeasca cu firimituri. Angajatorul sa stea in vila, din profitul firmei, angajatul abia sa aiba bani de chirie la o camera si sa nu faca nazuri. Cei care au votat salariul minim pe economie la 1250 lei ar trebui sa traiasca exact din atatia bani. Deci eu ii inteleg pe cei care se revolta. Si, pe langa banii putini, ceea ce este problematic acum in multe locuri, cel putin din ce aud, vad si traiesc si eu in Bucuresti, mai este si comportamentul deplasat, inuman sau nesimtit al multor angajatori. Nu li se dau oamenilor concedii, libere, se lucreaza in niste ture demente, sunt jigniti, toate pitipoancele si toti marlanii sunt manageri si aduc in depresie oameni care initial vin in firma sanatosi si cu chef de munca. Rar aud pe cineva sa fie tratat omeneste de superiori la serviciu.  Iar angajatul ajunge sa trateze clientul exact cum il trateaza pe el angajatorul. De aceea sa nu va mirati ca prestatorii de servicii de orice fel tipa la voi, va ignora, va vorbesc in 2 peri. Oamenii aia suporta tot felul de mizerii si cand vine Craciunul, n-au bani sa-si ia o beteala, in timp ce sefii lor merg in Belize. Stiu cum e pentru ca si eu am trait asta. E multa suferinta, saracie si frustrare, mai ales cand oamenii simpli merg acasa si deschid televizorul si vad toti cocalarii aruncand mii de euro. Asta e inconvenientul democratiei, ca face fiecare ce poate si ajungi sa suferi enorm cand vezi ce au altii si tu nu ai. Mai ales democratia romaneasca, adica liber la mafie, evaziune, manarii de toate felurile. Nimeni nu mai respecta cinstea si cel mai rau e ca oamenii cinstiti au ajuns sa nu se mai respecte pe ei insisi,  isi considera virtutea asta un handicap. Dar daca refuzam sa muncim pe 1000 de lei, traim tot mai prost, se inchid firmele, scade puterea de cumparare, economia se duce naibii si taram totul ca un tavalug in saracie. Traim niste vremuri tare ciudate si nu stiu cum ar arata o rezolvare ca lumea la toata nebunia, inegalitatea asta sociala, saracia si tot ce mai e pe capul nostru. Cred ca tot raul porneste de la lisa respectului si a dragostei intre oameni. Daca prestatorul de servicii se poarta frumos, clientul cumpara mai mult. Daca patronul e om corect, cand vede ca are profit, mareste salariul angajatului, angajatul e bucuros si isi face treaba mai bine, ia mai multi bani. Cu salariul lui, e la randul lui client, cumpara mai mult pentru ca are mai multi bani, economia merge mai bine si toata lumea prospera. Daca banii nu ar intra in economia subterana, daca nu ar exista avaritie si hotie, toti am fi fericiti si multumiti, chiar si in democratie. Dar daca hotii si raii conduc o tara, raul se extinde ca un flagel, la patronul care face evaziuni si da salarii mizerabile, la angajatul care sta pe telefon cand ii vine clientul si-l sictireste, la amaratul care are raii ca model si vrea castiguri mari, ca ale lor. S-a extins raul in tara asta exact cum se extinde in tot sistemul circulator o substanta injectata in vena, pana in cele mai mici ramificatii, pana in capilarele mai subtiri ca firul de ata. Poate ca n-am dreptate in tot ce-am spus, mai ales ca nici macar nu stiu daca exact astea sunt cauzele afiselor de angajari peste tot, dar mi-am spus si eu parerea.

 

 

%d blogeri au apreciat: