Pacat…

In septembrie am fost nevoita sa ma mut pentru ca proprietarul la care stateam ne-a facut niste faze cam magaresti si ne-am dus care incotro. Nu doar ca a trebuit sa plec de la Dristor, zona pe care o iubesc, dar totul a fost atat de pe repede-inainte, incat am acceptat mutarea intr-un apartament fara sa vad cu cine o sa stau. Dupa mutare am avut una dintre marile surprize neplacute ale vietii mele de chiriasa: una dintre noile mele colege de apartament este bolnava psihic. Are un serviciu foarte stresant si sta cu chirie din cauza unui divort traumatizant in urma caruia a ramas si fara casa. Psihic este atat de daramata, incat nu stiu cum de mai este tinuta inca la un job unde fara teste psihologice serioase nu ar trebui sa lucreze cineva (azi imi zicea ca s-ar putea sa primeasca in curand si arma la serviciu si mi-a stat inima in secunda aia). Are halucinatii, nu doarme, este paranoica, i se pare ca toti vor sa-i faca rau, e sigura ca un vecin vrea s-o bata, pe mine si pe cealalta colega de apartament ne urmareste, suntem nevoite sa ne incuiem camerele. Intr-o zi imi zicea ca abia astepta sa vina Iisus a doua oara si ca poate asta se va intampla curand. Nu stiu ce se va alege de aceasta femeie, dar ceea ce ma dezamageste complet la situatia in care se afla, este modul in care se „trateaza”. Ea merge la biserica. Citeste rugaciuni, il suna pe preot de fiecare data cand ii e rau, singurul ei confident e preotul. Preotul nu cred ca este atat de naiv incat sa nu vada ca are probleme psihice evidente dar o accepta in continuare pe post de clienta, in loc sa ii indice un psihiatru sau un psiholog. In situatia ei sunt mii de oameni. Mii. Incidenta tulburarilor psihice in Romania este uriasa si avem depresivi, schizofrenici, paranoici, anxiosi care „se trateaza” la biserica. Inconstienta preotilor in privinta acestor oameni este imensa. Stiu foarte bine cum sta situatia pentru ca o perioada destul de lunga am mers la biserici si manastiri (provin dintr-o familie ortodoxa practicanta). Mergeam in timpul facultatii la o manastire unde erau cateva persoane bolnave psihic si calugarul care se ocupa de ele nu le lasa sa mearga la psihiatru, zicand ca nu au pastilele cu ce sa le ajute. Imi amintesc ce era in timpul slujbelor de duminica, ce tipete, ce lesinuri, ce contorsionari pe jos, iar oamenii aia sperau ca mersul la biserica ii va vindeca. Ca omul e bolnav si lipsit de educatie, hai, se poate. Dar tu, preot, om cu facultate, cum poti sa fii atat de inconstient? Cu ce te ajuta sa-ti vina enoriasii la biserica in starea aia si nu ii trimiti la persoane abilitate sa se ocupe de ei? Pentru bani? Din dezinteres? Te amuza sa ii vezi asa? Nu inteleg. Orice boala, inclusiv cea psihica, netratata la timp, se agraveaza. Deci acesti oameni nu doar ca isi pierd timpul si banii mergand la biserica, dar se si imbolnavesc mai grav pe masura ce trece timpul. Imi pare foarte rau ca nimeni nu ia atitudine in privinta asta, ca bolnavii psihic sunt marginalizati asa. Nu sunt incurabili. Sunt boli psihice care se vindeca prin tratament, cum ar fi depresia, sunt boli psihice care se amelioreaza prin tratament, cum ar fi schizofrenia. De ce sa fie lasati sa se chinuie niste oameni care pot fi tratati si li se poate imbunatati viata? Foarte multa lume considera bolile psihice incurabile. Sunt lipsiti de informatie. Asta e foarte rau.

Nu doar ca ma sperie foarte tare comportamentul colegei mele de apartament, dar imi si pare rau pentru ea. Un psiholog sau un psihiatru i-ar fi de mare ajutor, dar ea merge la biserica. E normal sa mearga oamenii la biserica, si eu merg si ma simt foarte bine rugandu-ma, dar nu as merge in veci la preot in loc sa merg la medic. Iar preotii care accepta sa se ocupe de bolnavii psihic desi nu au nicio idee despre medicina, sunt inconstienti, ca sa nu zic alte cuvinte. Daca ati citit postarile mele anterioare, poate ca va amintiti ca am scris ca sunt intr-o perioada in care merg la catedrala Sfantul Iosif pentru ca simt nevoia unui sprijin si aleg si sprijinul divin. Da, dar in acelasi timp sunt clienta unui psiholog foarte bun care ma asculta si ma sfatuieste cu tot profesionalismul posibil si pentru orice problema de sanatate fizica merg la medic. Nu incurc borcanele tocmai pentru ca am exemplul negativ al celor care le incurca. Eu nu voi sta mult cu aceasta femeie, dar cine stie cum va fi ea peste 15, 20 de ani? E pacat sa vezi cum se poate degrada starea sanatatii cuiva sub ochii tai. Poate cu o pastila pe zi si cu sprijinul unui psiholg bun viata ei s-ar schimba radical. Cand o vad cum tremura, cum priveste, ce ciudatenii spune si cand zice ca iar l-a sunat pe preot, ma gandesc cat de dura e viata, cat de tare trebuie sa te tii pentru ca atunci cand cazi, multi te vor lasa jos, altii se vor repezi sa ia putinul pe care il ai, dar cati te vor ajuta? Toti suntem atat de ocupati cu ale noastre si cautam atat de mult sa ne protejam, incat ajungem sa-i ignoram pe cei ca ea, doar ca sa nu ne distraga de la drumul nostru. Viata e atat de grea, incat daca nu faci tot posibilul sa te mentii pe drum drept, nu vor fi multi cei care sa-ti intinda o mana cand te ratacesti. Nu stiu cate boli pot fi mai grele decat sa-ti pierzi mintile. Daca ai ulcer, cataracta sau vreo tumora, mergi sa te tratezi, esti constient de boala, dar bolnavii psihic au de multe ori nevoie de sprijin din afara si, la unii dintre ei, el nu vine. Asa ajung sa se sinucida, sa faca crime sau sa umble pe strazi vorbind despre Iisus sau extraterestri. Pentru ca nu au primit ajutor la timp. Recunosc ca ma tem sa-i spun colegei sa mearga la psihiatru pentru ca ma tem de reactia ei si, la urma urmei, e un om cu care stau in aceeasi casa. Asta e o alta problema. Modul in care privim tulburarile psihice. Absolut orice boala trebuie asumata si tratata si niciodata o problema de sanatate mintala nu ar trebui luata in ras sau considerata o tragedie. Nu stiu de unde vine toata rusinea  asta aruncata asupra bolilor mintale dar nu ajuta pe nimeni. Poate pentru ca mult timp nu au avut tratament. Dar nu mai suntem in 1516, cand se spunea ca oamenii erau demonizati. Suntem in 2016 si toate problemele astea pot avea rezolvare cu medicamente. Dar in niciun caz nu te bazezi pe preoti sau calugari la asa ceva. Eu, de exemplu, cred in Dumnezeu ca forma de energie. Energia fiecarei fiinte vii este o farama de Dumnezeu, dupa parerea mea. Acea energie care ne-a animat corpul in viata, la moartea noastra paraseste corpul si se intoarce in imensa energie universala de unde a venit. De aceea imi place sa ma rog, pentru ca asa cred ca ne hranim cate un pic din imensele resurse de energie pozitiva din univers. Dar ce treaba are rugaciunea mea cu un picior rupt sau cu o depresie? Evident, ma pot ruga pentru un om bolnav, daca vreau, dar vindecarea bolii este la medic. Cand ma rog, mentionez si medicii care au in grija oamenii zi de zi, mai ales pe cei care opereaza. Asa cred eu ca pot ajuta macar un pic. Dar ce sa caut cu un bolnav la biserica? Imi pare foarte rau pentru cei care trec prin asa experienta. Stiu, din pacate, destui. Schizofrenici dusi la preoti si la clarvazatori, oameni in crize lasati sa se tavaleasca prin biserici, am avut chiar si cunostinte care au facut asta. Fata unor prieteni de familie avea depresie si au scos-o din spital si o duceau pe la exorcizari la manastire. Adica o iei din spital pentru ca iti e jena sa spuna lumea ca e nebuna, dar o lasi pe mana unor diletanti care n-au nicio abilitate s-o ajute. Poate ca inceputul ar fi sa nu mai radem de bolnavii psihic, indiferent cat de grav le e diagnosticul. Macar daca am avea compasiune si respect pentru oamenii aflati in suferinta, i-am ajuta. Si ar merge la medic, cu demnitate si cu speranta ca vor fi ajutati, in loc sa umple de bani toti diletantii, toti escrocii care oricum nu-i ajuta cu ceva.

%d blogeri au apreciat: