Cuvinte

Ieri am participat la o petrecere „de Craciun”, cum se organizeaza acum multe in diverse locuri.  Eram vreo 20 de oameni si a fost una dintre cele mai frumoase si calde petreceri de sarbatori la care am fost vreodata. Mancare foarte buna (la pregatirea careia mi-am adus si  si eu aportul si asta m-a bucurat tare), dulciuri, suc, tot felul de bunatati de ne parea rau ca nu mai avem stomacuri in plus ca sa mancam din toate. Dupa cantat colinde, masa, etc, gazda ne-a pregatit niste jocuri. Cine castiga, primea un dar, pentru ca toti adusesem cate ceva si la final fiecare primise cate un darulet. Eram toti super bucurosi, entuziasti, deja petreceam de cateva ore, se insera si erau o pace si o bucurie generale. Inainte de a pleca, gazda ne-a dat fiecaruia cate o foaie impaturita in doua, ne-a rugat sa ne scriem pe ea numele si, pentru ca stateam in cerc, s-o pasam pe rand celorlalti pentru a scrie urari pe ea si impresii pe care le avem unii despre ceilalti si cand foaia facea cercul complet si se intorcea la posesor, isi citea urarile de la toti. Cum totul fusese foarte frumos pana atunci, a fost un fel de intelegere tacita intre toti sa scriem numai lucruri placute, civilizate, chiar daca nimeni nu a specificat asta. Sau, cel putin, asa am avut impresia unii dintre noi. La final, cand s-au intors toate foile si am inceput sa ne citim urarile, a inceput un murmur general, vociferari, rasete, nemultumiri. Ce se intamplase? Unul dintre invitati considerase ca e amuzant sa scrie, in loc de urari sau remarci frumoase, tot felul de afirmatii jignitoare, aberante, glume proaste la adresa celorlalti. Astfel, oamenii s-au trezit ca aveau pe foi, printre „Te apreciez mult”, „Iti doresc un an minunat”, „Esti un om deosebit”, „Mi-ai fost mereu alaturi la greu” scris si „Esti un boschetar”, „Ce cauti in viata mea?”, „Esti o mucoasa”, „Esti o slabanoaga” iar unei fete obeze i-a desenat un cap diform si dinspre el facuse o sageata la capatul careia a scris „Tu”. La inceput nu stiam cine ne-a scris porcariile alea, unii deja se enervasera, altii eram blocati, in cateva minute s-a stricat tot zenul, oamenii s-au ridicat de pe scaune, au inceput sa compare scrisul ca sa afle cine era, mai intai am zis ca e alt tip, tot un zeflemitor, ne-am dus la el, a zis ca nu e el ci ca e scrisul lui Gabriel, adevaratul „faptas”. Pana la urma da, era Gabriel. Unii s-au luat de el, altii erau suparati, altii citeau foile amicilor si radeau de aberatiile lui, gazda se prefacea ca nu vede, ne facea urari, unii fluturau foile sub ochii omului si ii cereau explicatii, gazda ne mai indemna sa mai luam niste dulciuri, niste mancare, eu cu vreo 2 oameni mancam bomboane si ne uitam la dezordinea generala, el tot zicea ca a glumit, o femeie s-a suparat tare, niste fete o consolau, si-a mototolit foaia si a aruncat-o, a plecat fara s-o poata imbuna cineva, eu tot ziceam: „Dom’le, stati asa, ca restul de 18 oameni v-au scris frumos. De ce voi dati importanta exact la ce v-a scris nasol omul asta si nu va concentrati pe 18 urari frumoase? Uitati-va la ele. E doar una naspa si aia o gluma proasta.” dar nici nu ma auzeau toti. Pana la urma s-au potolit spiritele, ne-am facut cu totii urari, unii au plecat, altii am mai stat un pic si apoi am mers si noi spre case.

Nu doar ca am vrut sa povestesc un episod craciunistic care mie mi s-a parut amuzant, dar vreau sa va spun ceva: cand spuneti in gluma cuiva ceva dur, neplacut, jignitor la adresa unor defecte ale sale sau a ceea ce a facut, ganditi-va  ca nu stiti ce-i in mintea si sufletul lui si poate ca il raniti enorm. Din tot felul de glume se ajunge la lucruri neplacute care nu-si au rostul, dupa ce ca viata si-asa e grea. Gabriel nu a stiut ca una dintre femeile invitate ieri la petrecere este orfana de ambii parinti si ca nu mai are pe nimeni pe lume. Pentru ea, orice moment in care se poate intalni cu alti oameni, intr-o atmosfera placuta, e ceva extraordinar. Ea tine enorm la toti cei care eram acolo si toata ziua fusese foarte vesela si fericita pentru ca era intr-o asemenea atmosfera. Dupa ce si-a vazut urarile, s-a albit la fata si nu a vrut sa arate nimanui foaia ei. I-am spus ca toti am primit prostii dar ca sunt si multe lucruri frumoase scrise acolo, dar i-a trecut pe langa urechi. Dintre toti, ea chiar a suferit pentru mizeria aia de gluma. Cand eram mica si bunica imi zicea ca poti darama un om cu un cuvant, nu o credeam pentru ca nu o intelegeam. Ma gandeam la daramat in sens fizic si imi imaginam un om cazand pe podea dupa ce  i se spunea un cuvant. Niciodata nu poti sti cat de prost stau ceilalti cu stima de sine si cat poate conta pentru un om si un rau spus in gluma. Noi, romanii, oricum stam prost cu stima de sine pentru ca in copilarie primim de la parinti mult feedback negativ si foarte putin pozitiv si ajungem sa functionam defect ca adulti. Parintele roman nu uita sa-i dea o palma sau sa tipe la copil pentru orice stangacie, orice greseala,  dar lasa neobservate aproape toate lucrurile bune pe care copilul le face uneori cu mari eforturi, de parca ar fi obligatoriu sa fie o fiinta perfecta. De-asta ne sare tandara, ne isterizam sau incepem sa plangem la maturitate pentru cel mai mic feedback negativ sau gluma cretina din partea altora si nu vedem cand ni se spun lucruri minunate. Vedem ceea ce am fost obisnuiti sa vedem. Nu as sfatui pe nimeni sa fie mai bun cu altii pentru ca e Craciun. Mi se pare o prostie. De ce ar trebui sa fii mai bun cateva zile intr-un an? Sa fim buni mereu unii cu altii pentru ca suntem oameni si pentru ca nici pentru noi nu e confortabil sa ni se faca mizerii.

%d blogeri au apreciat: