Androginism

Cu un an in urma, pe 31 decembrie 2015, urma sa petrec Revelionul acasa, singura. Imi gatisem cate ceva si pe la ora 15.00 m-a sunat o amica zicandu-mi: „Daca nu ai program de Revelion, hai cu mine si cu iubitul meu ca il facem la un prieten al lui, o sa fim doar noi 4 si o sa fie frumos, sta aproape de tine, ajungi repede.” Mi-am zis ca decat sa stau singura acasa, mai bine sa merg cu ei. Banuisem eu ca intentia ei era sa ma cupleze cu acel tip dar deja sunt obisnuita cu incercarile oamenilor de a ma cupla cu diversi, nu ma mai deranjeaza. Pe la 10 noaptea am ajuns la el. Omul, vreo 36 de ani, cadru universitar, un tip bonom si la locul lui, ne-a primit bucuros in apartamentul lui de 2 camere. Apartamentul arata foarte bine, amenajat cu mult bun gust. Pentru ca trebuia facuta friptura, am stat cu totii in bucatarie si asa am descoperit ca ii place sa gateasca. Cum si mie imi place sa gatesc, am inceput amandoi sa vorbim despre asta, despre retete, am vazut ca avea obiecte asiatice in casa si am descoperit ca aveam si o pasiune comuna pentru Japonia, omul era foarte deschis conversatiei despre pasiunile lui, bine educat si inteligent. Casa era impecabila, dovada ca era si un barbat foarte curat, inca ceva in comun cu mine, si la mine totul este impecabil si aranjat la locul lui. Avea de toate omul. Ceea ce ii lipsea era disponibilitatea pentru o relatie si era inca un punct in comun cu mine. Se vedea pe el ca n-ar fi vrut sa faca loc in viata lui niciunei femei de pe lumea asta. Amica mea a adus cumva discuta sa iesim amandoi dar n-a avut nimeni nicio reactie. Dupa ce am fost la artificii, ne-am intors acasa si, in timp ce mai mancam, el statea de vorba cu iubitul amicei mele si ii povestea ca si-a comandat un trenulet de lemn, ca abia astepta sa-i vina pachetul, ii arata niste jocuri lego pe care le facea, era pasionat de jocuri si joaca, se vedea ca asta era o prioritate in viata lui. Dimineata am plecat acasa si m-am gandit la cum a fost sa-l cunosc pe acel barbat. Era un om foarte implinit, se simtea asta in energia emanata de el, nu-i lipsea ceva, chiar daca poate rudele il deplangeau ca e singur la 36 de ani si ca n-are si el o femeie alaturi, la fel cum imi fac si mie rudele capul mare ca n-am un barbat. Mi-am dat seama ca mult timp oamenii au vazut gresit relatia barbat-femeie. Barbatul fara femeie parea a fi condamnat sa moara de foame, ingropat in rufe murdare, alcoolic, daramat de singuratate si ruinat de prostituate. Femeia fara barbat parea a fi condamnata la saracie, isterie din lipsa vietii sexuale, la o irosire completa a potentialului ei de sotie si mama. Lucrurile nu stau asa iar oamenii ca mine si cel de care am scris mai sus o dovedesc. Femeile nu mai sunt roboti vii in casele barbatilor, barbatii nu mai sunt singura sansa ca femeile sa aiba o viata buna. Stiti mitul androginului, cel cu oamenii barbat-femeie care umblau asa prin lume, inzestrati cu o mare forta, pana cand zeii i-au separat si apoi trebuia sa se caute unul pe celalalt pana formau iar un intreg?  Or fi umblat asa oamenii mult prin lume, dar noi, oamenii acestor timpuri, cred ca ne-am intors la androginismul ala in care fiecare om este complet, inzestrat cu o mare forta, fara sa-si caute o jumatate, fara a se simti incomplet fara partener. Imi amintesc ca spunea o ruda a mea ca i-a divortat baiatul si ce se va face, saracul, fara o femeie? Ca un barbat fara o femeie nu are ce manca, nu are cum sa-si umple singuratatea, nu poate sa-si faca o curatenie in casa. Dovada ca asta e o aberatie, o constituie miile de barbati care gatesc foarte bine, isi mentin casele curate, pun frumos rufe la spalat la masina, fie ca sunt singuri sau nu. Niciun barbat nu e atat de prost pe cat cred acele femei care sunt obsedate sa le controleze vietile. Pe de alta parte, stiu ce spun unii despre femeile singure si nu este deloc valabil. Nu suntem pe drumuri, ne putem plati chirii sau rate la apartamente, avem grupuri de prieteni cu care iesim si nu murim de plictiseala, nu toate vrem sa avem copii si nu toate suferim pentru ca ni se duce potentialul matern pe apa sambetei, nu a murit niciuna de abstinenta sexuala si, la capitolul asta, e suficient sa intri intr-un sex shop ca sa vezi ce putem alege de acolo, tot ce vrei, orice marime, orice model. Nu suntem niste parasute, pentru ca nu toate profitam de singuratate ca sa facem sex cu tot orasul. Singuratatea si promiscuitatea sexuala nu sunt legate, asa cum spun unii rautaciosi sau lipsiti de educatie. In special despre barbati se spune ca raman burlaci ca sa faca sex cu multe femei. Este un mit, sunt multi barbati singuri care nu au treaba cu nicio femeie (si nu sunt gay). Daca ma intreaba cineva de ce sunt singura, nici macar nu stiu ce sa-i raspund. Poate pentru ca nici nu ma gandesc ca e necesar sa gasesc o explicatie. Doar ma intreb ce ne-ar face pe noi, astia „androgini”, sa avem un partener. Daca putem avea grija de noi 100%, daca linistea si bucuria noastra nu depind de altcineva, ce ne-ar determina sa intram in relatie cu cineva? Se spune ca abia cand esti complet si nu mai simti ca altcineva ti-ar satisface vreun fel de nevoi, esti matur, esti pregatit sa incepi o relatie. Si eu ma intreb: atunci de ce sa mai caut pe cineva, daca nu am nevoie de nimic de la acel om? Poate ca intr-o zi voi afla raspunsul.

%d blogeri au apreciat: