Dreptul de a ne exprima opiniile

Sunt momente in care simt nevoia unei dezintoxicari de internet, in care nu mai vreau sa vad nicio stire, niciun articol pe internet si ma bucur ca pe facebook am putini prieteni care, la fel ca mine, posteaza putin si fara a da cu parul, fara a scuipa in stanga si in dreapta. Am intrat insa azi pe profilul de fb de la serviciu (cu 5000 de „prieteni”) pentru ca eu il administrez si trebuia sa adaug niste evenimente si n-am avut ceva mai bun de facut decat sa intru si in newsfeed un pic. Aceeasi balacareala zi de zi, zi de zi. Azi unii ii injurau pe cei care au mers la protestul pentru egalitatea drepturilor in SUA. Altii ii balacareau pe cei care scrisesera pro sau contra clientilor clubului care a ars aseara, altii inca o tineau cu protestele, ca ei sunt pro sau contra protestelor anti coruptie, anti gratiere. Nu mai poate nimeni sa-si exprime opinia, ca imediat trebuie sa-i sara in cap si sa inceapa sa-l injure cel care are o parere contrara. Absolut orice om de pe lumea asta poate crede ca e o prostie sa faci un mars pentru niste drepturi. Dar asta nu inseamna ca el detine adevarul suprem si ca trebuie sa arunce cu rahat in cei cu pareri contrare lui. Eu, de exemplu, cred ca nu-i mare paguba ca a ars Bamboo, clubul lui peste prajit in care se adunau femei usoare si barbati de joasa speta. E dreptul meu sa cred si sa spun asta si daca cineva crede ca gresesc, sa-mi demonstreze ca gresesc, pentru ca nu-l ajuta si nu ma ajuta cu nimic sa ma numeasca proasta, idioata si tampita pentru ca imi spun parerea. Revarsarea asta de mizerii, injuraturi, nu ajuta pe nimeni. De aceea si evit sa-mi spun parerea, cu atat mai putin sa trantesc toata ziua pe fb ce am in cap pentru ca ce cred eu, tin pentru mine si nu pierd timpul celor de pe fb cu „stati sa vedeti ce am eu in cap”. Facebook ne-a facut staruri pe toti, ca sa vezi. Suntem analisti politic, economic, tot ce vrei. Si pentru ca ni s-a urcat la cap celebritatea feisbuchista, musai toata lumea trebuie sa aiba  fix aceleasi opinii ca si noi, despre orice. Ei, uite, ca nu-i asa. Suntem diferiti, avem puncte de vedere diferite si e normal sa ne respectam pentru asta. Da, sunt pe lumea asta oameni pro violenta in familie, pro droguri, anti feminism, anti crestinism, anti ce vreti si ce nu vreti, ei exista, isi spun parerile si, pe bune, chiar au dreptul sa gandeasca asa. Ce sa-i faci omului daca asa gandeste si e impotriva a ceea ce crezi tu? N-ai ce sa-i faci. Incearca sa-l convingi ca greseste, daca te crezi mai bun. Eu cred ca cei care au votat cu psd sunt vai de capul lor, doar ca niciodata nu-mi voi permite sa le spun asta, chiar daca asa gandesc, pentru ca nici mie nu-mi convine sa fiu jignita, doar sunt om intre oameni, iar ei au dreptul sa voteze ce partid vor, sa creada ce vor, sa iubeasca ce vor, sa urasca ce vor. E foarte periculoasa obsesia asta „eu am dreptate, eu detin adevarul suprem si cine nu-i ca mine, e la nivel subuman”. Te face sa urasti tot mai mult, sa fii lipsit de empatie, sa te inchizi intr-un egoism crunt. Cred ca ar fi mai simplu sa luam totul ca atare, oamenii, viata, stirile, evenimentele, fara sa incercam sa le mai trecem prin nu stiu cate filtre ale gandirii care la final ne arunca in nefericire si ura. Cat timp pretios se pierde in zilele noastre judecand pe altii, dand importanta tuturor lucrurilor de nimic cand, de fapt, fiecare dintre noi are atat de putin timp! Cei care acum stau cu orele pe fb si injura pe unii si pe altii pentru opiniile lor, care scriu randuri intregi pentru a-si impune punctul lor de vedere despre orice, vor fi intr-o zi pe patul de moarte si nu vor mai intoarce timpul ca sa recupereze sute de ore pierdute scriind despre nu stiu ce club care a ars, despre nu stiu ce presedinte sau partid, despre gay, despre biserica si aruncand cu noroi in cei cu pareri opuse. Pacat ca pierdem simtul masurii si uitam ca suntem toti egali in fata lui Dumnezeu, deci daca nu ne putem iubi toti semenii, macar sa-i respectam, sa incercam sa-i ajutam cu un sfat bun, sau sa-i lasam in pace, sa spuna ce vor, sa gandeasca ce vor.

%d blogeri au apreciat: