Fotomodel

Ieri a venit la mine la serviciu o clienta care, de cum a intrat, atragea cumva atentia prin aspect si atitudine. Era foarte eleganta, inalta, dreapta ca o scandura si slaba de i-am fi putut numara oasele, daca nu ar fi avut hainele. Chiar ma gandeam: „Ce slaba e, saraca, o bate vantul.” Dupa ce a terminat ce avea de rezolvat si a plecat, i-am zis managerei: „Ce frumos se purta tipa asta, era asa politicoasa si eleganta.” (intr-un Bucuresti care musteste de ieftine si marlani, oamenii politicosi sar in ochi de la o posta, deja)  si managera  mi-a spus: „Pai, scuza-ma, a fost model la unele dintre cele mai mari case din Europa, e umblata prin toata lumea.” Mi-am amintit brusc imaginile cu fetele slabe si elegante care defileaza pe podiumuri sau care apar in reclame la diverse produse. M-am uitat pe cv-ul ei, scria acolo ca are 55 kg si 1,78 m inaltime. Ma gandesc ca o persoana de 1,78 m si 55 kg poate fi intr-o stare buna de sanatate si se poate tine pe picioare doar daca metabolismul si zestrea genetica o fac sa arate asa, doar ca nu multi sunt in situatia asta. Sa pui o femeie cu asa aspect fizic in postura de model, cum se intampla cu sute de femei ca ea, mi se pare foarte periculos si drept urmare, sunt femei care au murit incercand sa slabeasca, sa arate asemeni celor din reclame sau din prezentarile de moda. Chestia asta cu „Uite cum ar trebui sa aratati” este o mizerie, pentru ca fiecare dintre noi are o anumita conformatie fizica, o tendinta de ingrasare  sau de slabire si toate sunt genetice, nu putem fi pusi intr-un tipar. Nimeni din lumea asta nu ar trebui sa sufere macar o secunda pentru modul cum arata. Toti parintii sunt datori sa isi sustina si sa isi iubeasca copiii atat de mult, incat niciodata sa nu-i vada in situatia a nu fi multumiti de ei insisi, de aspectul fizic. Mi-e ciuda sa vad in ce lume traim, cu femei care se indoapa cu ceaiuri de slabit sau mananca vata si fac foamea pana mor, tocmai pentru ca eu stiu cum e sa treci prin asta. Am fost un copil slab dar in adolescenta, probabil din cauza schimbarilor hormonale, m-am ingrasat. Ma uitam si eu ca proasta in reviste si voiam sa fiu o aschilopata, ca fetele alea, la 16 ani colegele imi ziceau ca sunt grasa si se amuzau pe seama mea, acasa plangeam si mama imi zicea si ea ca ma fac o diforma, ca nu intelege ce naiba e cu mine. Asa am luat eu decizia de a nu mai manca grasime. In mintea mea de copil, ingrasarea provenea de la grasime, nimeni nu imi vorbise despre schimbari hormonale, predispozitii genetice, importanta sportului sau ca sunt frumoasa asa cum sunt, indiferent de greutate. Am evitat eu grasimea vreo 2 ani si nimeni nu s-a putut opune ambitiei mele de a nu mai manca ceva prajit, carnati, sunca de casa si orice parea gras, am slabit dar mi-am lenevit fierea si nu mi-am revenit nici acum, trebuie sa am mereu Colebil sau anghinare la indemana daca vreau sa mananc ceva gras fara sa mi se faca rau. Acum, la 34 de ani, proportiile corpului meu sunt foarte echilibrate, mananc orice si imi sunt de ajutor predispozitia genetica si miscarea, am un corp cum n-au multe femei la 34 de ani dar atunci, la 16 ani, ar fi trebuit sa-mi explice cineva ca pierderea in greutate va veni odata cu trecerea timpului, ca e ceva normal sa am cateva kilograme in plus si ca le voi pierde fara sa-mi nenorocesc fierea. Nimeni nu m-a sprijinit iar familia mea nu m-a bagat in seama pentru ca orice faceam, considerau ca eram doar o adolescenta fraiera si incapatanata. Stiu ca suna complet nerealist, dar as vrea ca toti cei care pun pe prima pagina din reviste si pe podiumul de prezenatare a modei toate scheletele ambulante, sa plateasca daune tuturor femeilor care au suferit in urma curelor de slabire pe care le-au tinut ca sa arate asemeni acelor modele. Sa-mi plateasca mie Colebilul toata viata, daune familiilor in care au murit femei care au tinut cure de sabire drastice, daune morale celor care au diverse suferinte psihice pentru ca se compara cu acele modele. Pe langa asta, sa plateasca si familiile care nu isi sustin moral suficient fiicele sau sotiile si ele ajung sa se chinuie cu diverse cure pentru a se simti iubite si acceptate. Cred ca femeile sufera suficient cu menstruatia, cu nasterea, la confruntarea cu diverse forme de discriminare sau traind toata viata cu temerea ca vor fi agresate sexual vreodata si ca nu se vor putea apara. Nu ne trebuie alte suferinte in plus, cand unii si altii ne spun ce naspa suntem si ca ne arata ei ce inseamna sa fii femeie frumoasa. Fiecare femeie ar trebui sa stie ca nu este un obiect, ca nu este doar un corp si ca nu trebuie sa lupte cumva impotriva ei, impotriva sanatatii ei, ca sa fie iubita si acceptata. Acum am vazut ca unii designeri au inceput sa promoveze modelele obeze, ca trimit pe podium fete supraponderale. Nu ma intereseaza. Inchid televizorul, inchid revistele de moda, stiu ca fierea mea n-ar putea duce o cura de ingrasare :)) De fapt, stiu ca sunt o femeie atat de frumoasa, incat n-am nevoie sa-mi spuna altii cum ar trebui sa arat. Asta ar trebui sa stie fiecare dintre noi, indiferent ca e barbat sau ca e femeie, slab sau gras, scund sau inalt.

%d blogeri au apreciat: