Ipocrizie

Zilele astea iar e prima stire pe la orice post tv cum o educatoare de la o gradinita din Bucuresti injura copiii si tipa la ei. Am vazut si eu reportajul, am auzit in inregistrare ce le zicea copiilor, cum numea „bou” un baietel care facuse pipi pe el pana sa ajunga la toaleta. Femeia a ajuns anchetata pe la Politie, parintii au depus plangere pe la Inspectorat si pe unde mai e cazul, toata lumea se oripileaza de parca in Romania peste tot, in special in familie, copiii ar fi tratati ca niste ingeri si educatoarele, groaznicele de ele, sunt singurele care le fac rau copiilor. Da, e normal sa luam atitudine cand un copil e agresat de educatoare, de invatatoare, dar de ce multi dintre noi nu misca un deget cand auzim cum copiii vecinilor nostri sunt jigniti, batuti, maltratati de catre parinti? De ce trecem mai departe cand vedem pe strada parinti, bunici sau bone jignind copiii, tipand la ei sau lovindu-i? De ce judecam cu masura dubla? Acea educatoare numea copilul „bou” dar cati dintre parintii care isi trimit copiii la gradinita nu ii jignesc sau nu ii bat acasa? Ah, parintii au voie, am inteles, ei i-au facut, ei ii omoara. Ce pot vedea pe strada uneori, modul cum se poarta unii parinti cu copiii e lor e de incidenta penala. Chiar zilele trecute am vazut un copil de vreo 4 ani cazand si lovindu-se rau iar tatal lui, in loc sa verifice daca are vreo contuzie, a inceput sa-l zguduie si sa urle la el ca a cazut pentru ca e prost si a inceput sa-l tarasca mai departe dupa el desi copilul plangea in hohote. Acel om n-ar fi meritat sa fie anchetat la politie? Sunt sigura ca daca educatoarea acelui copil l-ar fi jignit, respectivul tata ar fi fost in stare sa moara cu ea de gat. Stim sa urlam din toti rarunchii ca educatoarele acelea sunt rele, sunt groaznice, dar absolut niciun parinte nu se gandeste oare daca si-a jignit vreodata copilul sau daca a tipat la el? Ce fac altii se vede tare, ce facem noi, nu conteaza. Parintii care reusesc sa isi educe copiii fara vreo urma de agresivitate saunt rari, sunt niste oameni speciali si merita toata admiratia. In Romania sunt foarte rari, cred. Trecand de ipocrizie, cati copii are in medie o familie de romani? Eu stiu multe familii cu unul, doi copii. Cu unul, doi, te descurci cumva, mai ales daca i-ai educat bine si te asculta, dar eu as sfatui pe oricine se plange de educatoare, sa incerce sa stea macar 2 ore cu 15 copii de 4, 5 ani. Sa ii duca la masa, la culcare, la wc, la joaca, sa ii organizeze cumva. O iei pe pereti, pur si simplu. Ajungi sa tipi la ei nu pentru ca esti om rau, ci pentru ca altfel nu te aud macar, in toata galagia pe care o fac non stop. Eu cu 2 am stat cateva luni, si am zis ca ajung sa fac crima. Cu 10 copii n-as avea curaj sa stau macar o ora. Imi amintesc de copilaria mea, uneori ma lasa mama la o matusa care avea 2 copii, eu aveam 5 ani, unul dintre ei 6, celalalt 7. Dupa masa de pranz, trebuia sa ne culce. Prin toata casa ne ascundeam de ea, sub paturi, in dulapuri, ne fugarea peste tot si uneori nu ne putea baga in pat fara sa ne traga doua la fund sa ne potolim sau fara sa ridice tonul la noi. Si eram 3, doar 3, dintre care 2 ai ei si o ascultau, pentru ca era mama lor, doar. Dar sa stai cu 15, si-aia ai altora. Eu cred ca ar trebui data o lege prin care cei care lucreaza cu flux mare de persoane de care raspund zilnic, indiferent de varsta celor pe care-i au in grija, fie ca sunt medici, educatoare, invatatoare, infirmiere, sa fie pensionati pe la 40 de ani, pentru ca lucreaza intr-o uzura nervoasa enorma si ajung sa-i urasca pe cei pe care-i au in grja. Invatatoarea mea, de exemplu, mai avea 8 ani pana la pensie cand ne-a preluat pe noi si uneori se purta cu noi cu o sila si o ura imense, erau momente in care urla la noi ca nu ne mai suporta. Daca ar fi fost anii astia si o puteam inregistra, ar fi facut puscarie, uneori striga ca vrea sa ne omoare, sa ne stranga de gat, ne batea, ne umilea zilnic in toate felurile. Poate ar fi fost bine pentru noi si pentru ea sa fie pensionata mai devreme. Inainte sa judecam aspru un om care creeaza niste probleme, ne punem macar putin in locul lui? Stiu, ar fi ideal ca fiecare dintre noi sa simta cand nu mai poate si sa se opreasca. O educatoare care simte nevoia sa bata niste copii de 4, 5 ani, sa isi dea demisia, sa nu ajunga pana in punctul de stres in care sa faca asta. Un medic care simte ca ar vrea sa isi omoare pacientii care vin valuri in urgenta, sa se gandeasca ce ar face mai bine cu viata lui. Dar e greu, plus ca multi dintre ei au vocatie pentru lucrul cu oameni, doar ca in timp stresul ii doboara. Si, revenind la crese si gradinte, copiii devin rai si dificili si pentru ca simt lipsa parintilor, in special a mamei, si vor sa isi aduca cumva parintii inapoi, sa nu mai stea cu femei straine. Copilul, in anii de formare, are nevoie de mama. In primii 7 ani de viata nu are ce sa caute lasat pe colo, pe colo, in grija unora si a altora, pentru ca sufera enorm. Si mamele sufera mult fara ei doar ca nu vor s-o recunoasca, le e rusine sa spuna cat si-ar dori sa stea acasa, sa-si educe copiii in liniste, nu sa fie crescuti de alte femei, de bone, de bunici, de gradi. Intr-o societate civilizata care chiar isi respecta familia, sotul aduce venitul in casa iar sotia, de cand devine mama, are grija de copii. Femeia e doamna in casa, nu o imparti in 1000, o protejezi si o ajuti sa fie mama si sotie buna. Dar iata ca metoda asta, practicata multi ani, a dat gres. Multe femei, in loc sa fie cu adevarat doamne in casele lor, au ajuns sa fie jignite, umilite, batute, tratate mizerabil de catre sotii care nu aveau respect de sine si respect fata de partenera si au profitat de statutul material inferior al sotiilor, ca sa le umileasca. Atunci femeile s-au revoltat si au demonstrat ca nu sunt doar niste proaste la dispozitia barbatilor si au aratat ce pot. Doar ca revolta impotriva unor oameni rai s-a intors impotriva tuturor. Haos total. Femeile fac copii singure pentru ca fac multi bani si isi permit, dar ii cresc bonele si bunicile. Maritatele isi lasa copiii crescuti de cine cred ele ca-i mai bine, ca sa aiba serviciu si sa faca bani. Femeile au ajuns fugarite de presiuni sociale si se indeparteaza de copiii lor. Nu bona sau bunica au purtat copilul 9 luni in burta. Nu ingrijitoarea de la cresa sau tatal il alapteaza, ci mama. De mama are nevoie in primul rand, ca sa se dezvolte cat mai bine. Nu sa fie trezit la 6 dimineata fortat si imbracat cat inca doarme, ca sa fie dus intr-un loc unde Dumnezeu stie cum va fi ingrijit cateva ore pe zi, la gramada cu altii, ci sa se trezeasca in voie, vegheat de o mama relaxata care sa il educe frumos, cu dragoste si rabdare, sa se joace in parc cu alti copii sau in vizita la alte mame tinere, pana ajunge scolar, moment in care mama e libera sa-si caute de lucru sau sa faca ce vrea ea. Daca s-ar fi respectat macar regula asta de mimim bun simt si respect fata de copii si de mamele lor, nu ar mai fi ajuns nimeni sa se isterizeze ca ii maltrateaza educatoarele. Dar ce mai e normal pe lumea asta?

Nu-i normal sa chinui niste copii pe care ii ai in grija, e firesc sa te retragi cand nu mai poti sau sa nu alegi o profesie cu copii daca simti ca nu vei face fata si daca nu ii iubesti, dar inainte de a vedea educatoarele, hai sa ne uitam cu atentie la parinti si data viitoare cand veti vedea un copil bruscat sau jignit de parinti, fiti siguri ca e traumatizat mai rau decat de educatoare, pentru ca el de parinti depinde si pe ei ii iubeste cel mai mult. Iar parinti brute sunt atatia in Romania, cat sa dam si la export, daca cere cineva.

%d blogeri au apreciat: