„Te-am facut ca sa te distrug”

Zilele trecute ma intrebam de ce, de fiecare data cand explic ceva, sunt rabdatoare si am toata atentia fata de cel de langa mine, cu o singura exceptie: mama mea. Cand mama nu intelege ceva sau cand ma contrazice, reactia mea este intotdeauna la modul: „Ce nu intelegi? Ce mama dracului e asa de greu sa intelegi? Mai scuteste-ma, ca parca esti proasta!” Ne vedem rar si vorbim la telefon cam de 2, 3 ori pe saptamana. Cu ea nu am nici pic de rabdare niciodata, nu o ascult si nu fac eforturi sa o inteleg. Si ma gandeam deci de ce fac asta, cand exact fata de parintii tai se spune ca e cel mai bine sa fii iubitor, politicos si rabdator. Si mi-am oferit cateva minute sa ma gandesc serios la asta, sa caut in mine sursa lipsei de empatie si de politete fata de mama. Mi-am lasat mintea sa mearga spre sursa problemei si a ajuns la momentele din copilaria mea cand eu greseam din cauza lipsei de experienta, a varstei prea mici sau a neatentiei iar mama nu avea cu mine nici pic de intelegere si rabdare. La orice greseala a mea, reactiona cu tipete, jigniri, lovituri. „Esti proasta, esti o aiurita, ce-i in capul tau? Te bat de te omor acum, n-ai minte ca taica-tu, o sa ma faci de ras cu prostia ta!” cand greseam ceva din neatentie sau pentru ca nu intelesesem ce e de facut. Ani de zile traiti la modul asta, cu temerea ca voi scapa o farfurie, ca voi gresi un cuvant la o tema de la scoala, ca nu-mi voi fi aranjat hainele in ordine, ca voi sta prea mult cu copiii vecinilor la scara blocului sau ca voi avea o parere contrara ei pe care o voi exprima. Imi amintesc ca odata, aveam vreo 7 ani si am deschis o sticla de sampon din baie ca sa vad cum miroase, pentru ca avea o aroma placuta si, din graba, nu am insurubat capacul, doar l-am pus pe sticla iar mama a luat sticla de capac si a cazut pe jos, varsandu-se o parte din sampon. O ploaie de palme si injuraturi a urmat, ziceai ca varsase aur lichid din cauza mea. Nu sunt o fiica nerecunoscatoare sau lipsita de respect, sunt un om care in mod natural ofera inapoi exact ce a primit. Ea m-a invatat s-o tratez asa, prin puterea exemplului si acum nu are de ce sa comenteze cand este tratata exact cum ma trata cu 25, 30 de ani in urma. De-asta cred ca nici nu comenteaza, de fapt. Intentia mea nu este sa fiu rea cu ea, dar comportamentul meu vine in mod natural si e un efort imens sa-l ajustez. Poate ca ma port asa pentru ca inca n-am iertat, cine stie?

Daca faceti copii, ganditi-va ca exact cum va purtati voi cu ei cand sunt in grija voastra, neputinciosi, fragili, dependenti de voi, se vor purta si ei cu voi la maturitate. Culegeti fix ce ati semanat. De multe ori e un soc pentru mine sa vad cum isi trateaza cei din jurul meu copiii. Agresivitatea parintilor mei o inteleg, eram dintr-o generatie pe care n-a vrut-o nici dracu si ne-au facut din greseala pe multi dintre noi dar acum, in 2017, cand exista atata contraceptie, sa iti mai jignesti copilul ca pe ultimul gunoi, de parca nu l-ai fi vrut, mi se pare la nivel ultim de jeg uman, de prostie si retardare. Am o prietena buna care e singura la parinti, a fost un copil dorit si totusi, cuvintele pe care i le spun parintii ei sunt ceva de neimaginat. Eram odata in vizita la ei si tatal ei striga la ea: „Idioato, nemernico, iesi din ochii mei, dispari!” In casa aia este facuta albie de porci iar ea este singurul sprijin al familiei ei, pentru ca toti sunt in varsta. Ingrijeste si de o matusa la care nimeni altcineva nu merge, nu mai stie ce sa-i mai faca sa fie bine ingrijita si acea batrana o injura, o jigneste in toate felurile, ii reproseaza ca va muri din cauza ei, este ceva inimaginabil, zici ca s-au intels cu totii sa o bage in depresie, cand ea le e singurul sprijin. As vrea si eu sa inteleg ce este in capul acestor oameni care isi trateaza copiii ca pe niste dusmani cu care sunt intr-o lupta pe viata si pe moarte. Orice fiinta normala isi ingrijeste urmasii, pana si vrabiile alea care au pui in cuib le aduc rame si gandaci, nu ii bat. E de neexplicat atata rautate fata de proprii copii la o fiinta cu inteligenta superioara, cum e omul. Oare ne detesta atat de tare pentru ca ni s-au format corpurile din resursele lor, din materialul genetic pe care il aveau in ovule si spermatozoizi si n-a ramas in ei? Oare le pare rau la gandul ca, in mod natural, cand ei vor fi murit, noi inca vom trai? Dar asa este normal, parintii mor inaintea copiilor. Nu stiu, e un mister pentru mine atata rautate. Cand auziti de parinti parasiti la batranete de catre proprii copii, jigniti la batranete, neglijati, sa nu va mirati si sa nu-i compatimiti. Sunt exact cei care si-au crescut copiii cu parul, cu injuraturi si ura. Copiii lor, daca ii parasesc tot le fac un bine, decat sa-i bata la 7 coaste cum au fost ei tratati in copilarie. Daca as bate-o eu pe mama cum m-a batut ea cand eram copil, politia ar sti de mine. De aceea am si preferat sa plec si merg acasa din an in Pasti.

Mi se pare o atitudine masochista sa-ti sabotezi copilul, sa-l maltratezi psihic si fizic, pentru ca orice parinte vrea sa isi vada copilul la maturitate cu un serviciu bun, cu venituri mari, dar daca il pregatesi pentru esec, nu-ti va putea veni la batranete cu o bomboana sau un suc in vizita, pentru ca nu va avea nici pentru el. Mizeriile pe care i le faci copilului tau, ti le faci tie.

Un alt aspect care ma surprinde este ura fata de viata sexuala a copiilor pe care o au multi parinti. Pur si simplu isi detesta copiii pentru ca fac sex, pentru ca au nevoi sexuale, pentru ca sunt fiinte sexuate. Nu doar ca multi dintre ei nu sunt in stare sa le ofere copiilor o educatie sexuala sanatoasa si ajung fetele sa le ramana gravide la 15 ani, dar zici ca-si urasc copiii pentru ca fac sex. E incredibil pentru mine sa vorbesc cu femei de 25, 30, 35 de ani care desi vor, nu isi cumpara obiecte sexuale de teama mamelor. „As vrea, dar unde-l pun ca sa nu-l gaseasca mama? Nu-mi imaginez ce mi-ar face.” imi zic ele. Mi se pare nu doar normal, ci util ca orice femeie sa aiba un dildo sau un vibrator pentru ca orice femeie normala are nevoie de activitate sexuala si daca nu folosesti un obiect sexual, ajungi sa te implici in relatii cu tot felul de mojici, neterminati, badarani doar pentru ca iti implinesc nevoile sexuale. N-ai de ce sa te arunci in prima scula, cand ai acasa in dulap una exact cum iti doresti. Barbatul sa se poarte in asa fel incat sa-l vrei si pentru altceva decat pentru sex pentru ca oricum, intr-o relatie normala, sexul vine abia cand s-au creat tot restul conexiunilor care fac ca cei 2 sa poata avea relatii intime iar pentru crearea acelor conexiuni se depun eforturi de ambele parti. Sa fie in stare sa ofere si altceva decat un penis pentru care oricum n-a depus el vreun efort, ci il are din nastere. De-asta nu inteleg mamele isterice care au ceva de comentat impotriva obiectelor sexuale ale fiicelor lor. Nu le priveste. Sau poate ca sunt ofticate ca pe vremea lor nu era asa ceva si pentru ca ele nu au curaj sa-si cumpere. Unul dintre fostii mei iubiti imi povestea foarte jenat ca tatal lui i-a facut un mare scandal pentru ca i-a gasit cutii cu prezervative intr-un sertar, desi avea 27 de ani. Prostie sau invidie? Aceasta-i intrebarea. Sexul e o nevoie instinctuala iar a te opune vietii sexuale  a copilului tau e ca si cum l-ai blama pentru ca mananca sau pentru ca doarme. Deci e nasol sa faci asta, ca parinte. Si nesanatos.

Chiar nu-i obligatoriu sa aiba toata lumea copii. Daca nu te simti in stare sa faci si sa cresti un copil, vezi-ti de treaba. Decat sa fii tortionarul unei fiinte pe care o aduci pe lume nevinovata, mai bine linistit, fara copii. A, ca te duci la biserica si sunt acolo unii care iti spala creierul ca orice om trebuie sa aiba copii, chiar nu-s buni de luat in seama. Biserica e for ever and ever mana in mana cu politicienii sa incurajeze plebeii sa se inmulteasca pentru ca cei de la putere au nevoie de cohorte de fraieri care sa le plateasca impozite si sa le munceasca pe nimic prin fabrici, uzine, corporatii, precum furnicile, pe tot pamantul asta. Pe spatele cui sa traiasca bine cei de la putere? Pune-ti un pic mintea la contributie cand faci un copil, ca sa nu ajungi apoi dusmanul fiintei care a iesit din tine.

Nu sunt pro razbunare si comportamet urat, dar daca poti sa ierti, ierti. Daca nu, faci ce-ti spune sufletul pana cand ai puterea de a ierta pe cei care ti-au facut rau, indiferent cine sunt ei.

%d blogeri au apreciat: