Psihologii din Romania

Planuiam de mult articolul asta si as mai fi asteptat pana sa-l scriu, daca nu m-ar fi scos din sarite ce am vazut pe un site catre care mi-a trimis link unul dintre prietenii mei care e un fel de vanator de ridicol, prostie si lauda de sine a oamenilor care chiar nu au cu ce se lauda. Florin, prietenul in cauza, se amuza copios pe seama psihologilor. Pur si simplu nu-i suporta, ii baga pe toti in aceeasi oala cu escrocii care zic ca iti fac pase bioenergetice si te mint doar ca sa ia niste bani. Eu il contrazic spunandu-i ca sunt si psihologi care chiar au ce cauta in cabinete si sunt de mare ajutor celor aflati in impas. Eu insami sunt exemplul faptului ca un psiholog poate ajuta cat nici nu te-ai asteptat, daca si clientul depune toate eforturile sa rezolve problemele. Revin la prietenul carcotas antipsihologi. Mereu cand vede ceva compromitator despre ei, imi trimite. Ca s-au certat la alegeri pentru conducerea Colegiului Psihologilor, ca presedintele Colegiului Psihologilor e anchetat pentru frauda, etc. Aseara mi-a trimis deci link catre echipa de psihologi dintr-o clinica prezentata pompos pe un site simandicos si mi-a scris: „Daca vrei sa te amuzi…” Dupa ce am vazut fotografiile, unele ok, altele care te goneau pana sa apuci sa intri acolo, mi-a zis sa citesc si prezentarile lor. Si am dat click pe fotografia unei doamne psiholog din acea lista. Oribil, dezgustator, revoltator. Spun asta din perspectiva unui om care stie cum e sa fii client de psiholog si cum e sa iti lasi mintea in grija cuiva. Inadmisibil sa ai drept de libera practica in Psihologie si prezentarea ta sa fie asa: „Am urmat Facultatea de Arhitectura si cursuri profesionale de machiaj tocmai pentru a fi in contact cu aceasta minunata lume plina de culoare si forma….Am urmat multe scoli, traditii, cursuri si practici din zone diverse care mi-au oferit daruri nepretuite: Meditatie, Q-gong, Yoga, Shamanism, Ayurveda, Astrologie Vedica, Metode de vindecare energetica.”  Nu ai ce sa cauti, ca psihoterapeut, cu prezentari cu ayurveda si cursuri de machiaj! Ce treaba are depresivul cu ayurveda si machiajul tau? Ma intriga si ma intristeaza foarte tare sa vad ce fel de indivizi au drept de practica in Psihologie in Romania.

In 2006 am fost pentru prima oara la psiholog, aveam 24 de ani si habar nu aveam cum trebuie sa se poarte un psiholog cu clientul, ce trebuie sa ii zica, cum trebuie sa fie rezultatele. Terapeuta era o eleganta, distanta, imbracata dupa ultima moda. Eu, studenta, plina de traume din trecut si de dureri pe care le gestionam cu greu la momentul ala, am fost pentru ea o amarata careia ii vorbea cum avea chef, se rastea la mine, imi spunea ce sa fac, imi vorbea cu o cruzime infioratoare. Asa credea ea ca ma ajuta. Eu ma gandeam ca asa o fi normal sa se poarte un psiholog, taceam si inghiteam, vorba aia. Doamna era sotie de om bogat, asa cum sunt multe doamne psiholog. Femeile psiholog sunt in general de 2 categorii: sotii de barbati bogati sau fete din familii cu dare de mana. Multe dintre ele nu prea stiu ce e greul, suferinta, se uita la clientii suferinzi ca la papusile cu care se jucau in copilarie de-a doctoritele. Grijile lor sunt pozele prin locuri trendy-flendy-catchy si tinutele de ultima moda pentru care le da lumea like pe fb. Costa mult sa treci prin toate treptele formarilor psihologice si sa ajungi sa si practici. Daca ai bani si ai acasa o printesa simandicoasa care vrea sa se simta importanta, o faci psihoterapeut. Simplu. Am o prietena psiholog si stiu cati bani au dat ai ei pentru toate formarile ei care nici acum nu s-au terminat. Revin la psihologa mea din 2006. Am incheiat relatia terapeutica dupa vreo 5 luni, in momentul in care m-a jignit atat de urat, incat am zis ca e de-ajuns. Fusese un om in care avusesem mare incredere si ma trasese mult in jos. Si, automat, m-am gandit ca psihologii sunt naspa. Am mai avut apoi, in decursul timpului, inca 3 terapeute a caror clienta am fost intre 4 luni si un an. A doua terapeuta era fata de oameni bogati. La fel ca prima, absolvise scoala de Analiza Tranzactionala. A fost dezastrul nr. 2 pentru mine, in mica masura mi-a spus chestii utile, in mare masura m-a pus la zid sau imi povestea despre viata ei frumoasa, imi arata ce hainute si posete si-a cumparat, povestea la ce filme a fost cu iubitul ei care era celebru si bogat. Daca aveti nevoie de psiholog, ocoliti-i pe cei din AT, sunt sub orice critica, o sa va faca mintea terci, sunt indiferenti, agresivi, plini de emfaza si fara empatie. Si nimeni nu merge la psiholog de placere, ca sa poata accepta cu usurinta jigniri si indiferenta. Daca tu mergi acolo pentru ca in copilarie ai fost tinut infometat si batut cu furtunul de la masina de spalat sau ai fost violat, nu ai nevoie sa se rasteasca la tine o fufa care isi da ochii peste cap si se hlizeste in poze pe fb ca a facut-o tati psiholog. Domeniul asta, atat de important si de sensibil, musteste de diletante carora Colegiul Psihologilor le permite sa practice desi prima lor grija e sa mearga la cabinet ca sa isi dea ochii peste cap si sa indruge 2, 3 chesti din carti. Sau mai rau, niste habarniste care iti zic de Ayurveda si bioenergii cand tu poate ai fost invinetita toata copilaria de un tata alcoolic, apoi abuzata de sot si simti ca vrei sa mori. Nu e doar revoltator, e al naibii de riscant pentru client, nu doar o pierdere de timp. De bani sa nu mai zic, pretul unei sedite la psiholog porneste de la 80 de lei si poate duce si la 100 de euro. Pentru multi romani este foarte scump. Eu am trecut pe la 4 psihologi si acum sunt la al cincilea (care a fost cu noroc), pentru ca am avut sansa consilierii gratuite, oferita prin diverse programe in ONG, altfel nu mi s-ar fi putut schimba viata radical in bine. Revin la terapeutii mei. A treia terapeuta, alta sotie de om bogat. Ea imi zicea ca in mod sigur mi-am ales suferinta pentru ca in viata anterioara am fost om rau si am ales, inainte de a ma naste, sa platesc in viata asta. Mai mult de-atat nici nu e nevoie sa zic. Bine ca a fost gratis, macar imi mai descarcam sufeltul, dar avea la cabinet clienti cu plata. Bietii oameni, bietii lor bani. Terapeuta 4, prima care a fost ok, era incepatoare, proaspat absolventa cu formarea facuta la Scoala de Psihoterapie Experientiala. Am fost printre primii ei clienti si era atat de dornica sa ma ajute, atat de implicata, incat imi amintesc ca ii dadeau lacrimile cand ii povesteam ceva mai trist din viata mea. Nu era o fufa, clar, facea greseli de incepator, nu am avut rezultate spectauloase, dar macar nu m-a tras in jos, m-a ajutat cat a putut,  nu era infatuata si niciodata nu a fost aroganta cu mine. In 2012 am incheiat relatia terapeutica pentru ca rezolvasem tot  ce considerasem ca imi crease probleme. In noiembrie 2015, dupa niste intamplari nefericite, mi-a fost recomandat psihologul la care merg acum, avem deja un an si 5 luni de relatie terapeutica si, thanks God, rezultatele sunt bune. Tot experiential, o scoala foarte buna care ii formeaza implicati si empatici. Nu-mi zice tampenii, nu ma jigneste si nu vorbeste ca sa umple timpul cu ceva. Dar l-am intalnit abia dupa 9 ani de la prima zi in care am inceput psihanaliza. Daca mi-as fi pierdut speranta dupa prima sau a doua experienta cu terapeutii, nu as fi ajuns la el, unde am reparat si am construit foarte mult. Dar sunt uimita sa vad ce hal de oameni sunt lasati sa practice ca psihoterapeut, e un hatis de capcane si mizerii pana ajungi la psihoterpeuti buni, daca ajungi, dupa ce te zobesc niste neprofesionisti. Clientii lor suporta o gramada de mizerii sau sunt trasi in jos si nu ii reclama pentru ca in Romania nu prea e clar cum trebuie sa fie un psiholog. Eu sunt subiectiva, scriu din perspectiva clientului care e la al cincilea psiholog si imi permit sa zic ce vreau. Ca atare, va spun, daca vreti psihoterapie: 1. Evitati fufele. Daca ai macar putina minte, vezi ca-i fufa. Nu conteaza ca are cabinet cu mobila scumpa si ca e ca scoasa din cutie. O fufa e o fufa, nu trebuie sa auda suferintele tale. 2. Pentru nimic in lume nu continuati relatia terapeutica daca psihologul va face sa va simtiti mici si prosti.  3. Nu are voie sa va spuna in ce sa credeti, sa mergeti sau sa nu mergeti la biserica, despre bioenergii, reincarnari si alte asemenea. Astia sunt diletanti. 4. Daca nu simtiti vreo schimbare, ci ca doar va descarcati si voi sufletul cuiva, n-aveti ce cauta acolo. Nu va ajuta, doar asculta.  5. Nu are voie sa va spuna ce sa faceti intr-o situatie punctuala sau sa va spuna ca ati gresit. Nu! Psihologul nu judeca si nu emite pareri despre client. Imi amintesc ca primei terapeute, cea cruda si insolenta, i-am zis ca imi place de un asistent de la mine din facultate. Nu m-a lasat pana nu i-am zis omului ca imi place de el, mi-a dat ca tema sa ii zic ca imi place de el, s-a rastit la mine ca sunt moale si nu ii zic unui barbat ca-l plac. Rezultatul? I-am zis omului si m-am simit oribil, chiar daca el m-a refuzat politicos pentru ca eram studenta lui si pentru ca avea o relatie deja. Tipa a fost neprofesionista la faza asta, nu avea voie sa faca asta, nu m-a ajutat cu nimic. 6. Nu va imprieteniti cu psihologul, limitati-va doar la ora de psihoterapie! Daca el e dus cu pluta si o da in chestii amicale cu voi, plecati. E neprofesionist. E ilegal, in primul rand, sa va imprieteniti. O sa strice tot ce ati construit. Stiu o tanara consilier psiholog care e la un nivel la care iese in cluburi si baruri cu clientii, merge cu unii dintre ei la concerte, isi fac selfie prin diverse locuri, cu unii se saruta si se mangaie cand cred ca nimeni nu-i vede. Ea, o fufa, evident, e inconjurata in poze de clientii care ii comenteaza pe fb ca este superba, e ceva de neimaginat acolo. Mi se pare revoltator ca orice parasuta sa se ocupe de mintea oamenilor. Despre barbati psihologi distrusi in halul asta nu prea stiu, pentru ca nu am vazut multi barbati psiholog. Oricum, cred ca e foarte greu sa fii psiholog barbat pentru ca unele cliente sunt foarte seducatoare si cum la multi barbati hormonul bate neuronul, cred ca e un chin sa le rezisti. Adica nu sta in natura barbatului sa refuze o cucerire si daca o femeie se ofera, e greu sa lupte cu instinctul si sa spuna „Nu”. Parerea mea. Dar la urma urmei, asta face diferenta intre profesionist si neprofesionist. Si conteaza si ce interese are clienta. Daca vrea sa rezolve niste probleme, merge acolo cu intentia asta. Daca vrea sa-si piarda timpul, sa isi fluture flocii pe la nasul psihologului si sa intre in jocuri de putere cu el, o face pe riscul ei. Ma intristeaza insa cati neprofesionisti sunt intre cei care se dau profesionisti. Tanara consilier psiholg despre care scriam mai sus ca iese in baruri cu clientii, in perioada in care era studenta, a avut o relatie cu unul dintre profesorii psihologi care se ocupau de formarea studentilor ca viitori terapeuti si pe acel domn il vad uneori pe la tv dandu-si cu parerea despre diverse lucruri, cu emfaza, ca un mare savant, chiar azi l-am vazut la tv. Asa profesor, asa rezultate. Neseriozitate si promiscuitate. Am intrebat-o pe prietena mea psihoterapeut ce se intampla daca reclam un psiholog la superiori pentru comportamet inadecvat si mi-a zis: „Nimic. Va fi tratat cu indulgenta.” De-asta va zic, aveti grja cui ii dati banii si mintea voastra in grija, daca vreti sa mergeti la psiholog. E oribil malpraxis pe inima, plamanii sau oasele cuiva, dar nu va doriti sa stiti cum e malpraxis pe mintea unui om. Deci: nu diletanti, nu fufe care fac cu voi mindfulness si toata labareala la nivel de reviste glossy, nu agresivi, nu imprietenire cu terapeutul. Sanatatea voastra e pe primul loc.

%d blogeri au apreciat: