Nici cu unii, nici cu ceilalti

Azi e ziua impotriva homofobiei, chiar azi dimineata am vazut un articol despre referendumul pentru casatorie si familie si imi spun acum parerea din punct de vedere al celui care a fost implicat, in momente diferite ale vietii, in ambele „tabere”, si a ortodocsilor practicanti, si a comunitatii LGBT.

Incepem cu tabara bisericii pentru ca am crescut intr-o familie ortodoxa practicanta si anti homosexualitate. Pe vremea comunismului oricum nu prea aveai cum sa fii pro homosexualitate, mai ales ca era vazuta ca o boala si era infractiune pentru care unii au facut inchisoare. Deci eu acasa am invatat ca homosexualii si lesbienele sunt naspa si trebuie evitati. Nimeni din familia mea nu-mi putea da un exemplu de gay si doar imi imaginam cum sunt acei oameni, si ma intrebam cine spala, calca rufele si face mancare intr-un cuplu de gay. Intr-o societate sexista ca cea din Romania anilor ’90 mi se parea de neconceput ca un barbat sa poata face asta. Recunosc ca in perioada in care mergeam eu la biserici sau manastiri, nu am auzit preoti sau calugari vorbind despre homosexuali acolo, nici pro, nici contra, pur si simplu nu se aducea vreodata in discutie subiectul. Dar genul de oameni pe care i-am intalnit, mai ales la manastiri, cand ramaneam acolo la masa sau in decursul noptii si stateam de vorba cu alte persoane cazate, sunt cei anti homosexuali. Ei nu cunosc gay sau lesbiene dar isi dau cu parerea. Pentru ei, sa dea o semnatura impotriva gaylor si lesbienelor, e minunat. Le da sens vietii. Au auzit ei ca unii sunt rai si gata, trebuie sa isi indeplineasca datoria de oameni corecti semnand impotriva lor. Se spune ca oamenii se pot uni daca au un dusman comun. Asa sunt gayi pentru semianalfabetii care umplu preotii cu bani. Si au o imaginatie fantastica, pun tot felul de nebunii in seama celor pe care ii considera oameni rai, indiferent cine ar fi. Sunt disperati, mai ales femeile. Imi amintesc cum zicea o femeie odata la manastire ca cei de la Vama Veche fac sex pe mese la terase si in baruri, „da-ti seama, sex pe meseee! E mana diavolului, diavolul ii mana de la spate, Doamne fereste!” si isi tot facea cruci. Cam asta e nivelul multora care se trezesc vorbind anti gay. Ei sunt anti orice depaseste aria lor de intelegere. Lumea se limiteaza la ei si cei asemeni lor. Restul e „deavolu”. Iar preotilor le convine de minune sa li se prosterneze o gloata la un asemenea nivel. Daca se pot folosi de ei, de ce sa incerce sa ii civilizeze macar un pic? Dar nu toti homofobii sunt niste semianalfabeti cu creiere goale. Sunt si oameni culti, inteligenti, intelectuali, etc. Cred ca le e lene sa se documenteze, sa afle de ce au unii orientari sexuale diferite, le e lene sa incerce macar sa cunoasca astfel de oameni ca sa isi poata schimba parerea  si poate ca unii se tem sa nu-i corupa, tocmai pentru ca in sinea lor ar cam vrea dar isi reprima asta foarte tare. La final ii aduc in discutie pe cei care limiteaza relatia la sex. Ei nu vad altceva decat ca „Unii se fut in cur, huoo, bulangiilor, mizerabililor, va futeti in cur!” Asta pentru ca ei sunt capabili sa investeasca in relatie doar sexual. Pentru ei femeile sunt „niste pizde si tre’ sa le futem”, sensul vietii lor e „sa futa” si gradul minim la care au inteligenta emotionala nu le permite sa inteleaga ca relatiile se pot construi si pe alte baze decat „sa ne futem”. Animale.

Trec la „tabara” LGBT. In primul rand, orientarea sexuala si orientarea romantica nu sunt niste alegeri. Te nasti gay asa cum te nasti heterosexual. Eu cred ca este vorba de influenta hormonala, altii cred ca nu-i asa, dar cert e ca nu e o alegere. Eu sunt heterosexuala biromantica si as vrea sa pot schimba ceva, sa pot fi bisexuala biromantica pentru ca as vrea sa vad daca mi-ar fi bine in relatie cu o femeie dar e 100% ca sexual sunt atrasa doar de barbati si nu am ce sa fac. Asa e si cu gayi. De-asta mi se pare o mojicie si o neomenie peste limite sa jignesti, sa bati sau sa omori un om pentru orientarea lui sexuala. Am fost voluntara la Asociatia Accept din 2006 pana in 2010 si mai merg si acum la Accept la unele evenimente. De ce am mers acolo? Pentru ca am vrut sa nu ma mai simt vinovata pentru ca ma indragosteam si de femei si voiam sa inteleg clar ce e cu mine si pentru ca m-a impresionat si m-a intristat faptul ca in 2005 cei de la marsul gay au fost batuti. Eu sunt impotriva violentei si am vrut sa sprinijin si sa cunosc mai bine pe cei care erau asa de jigniti si huliti de multa lume. Deci ani de zile am fost voluntara pentru gay, lesbiene, transgenderi, etc. Am fost la mars in 2007, ne-am luat oua si sticle aruncate din masini, am mers la workshopuri, prezentari de toate felurile, am impartit flyere, pliante, am explicat la zeci de oameni cum e cu LGBT, am fost injurata, am stat ore in picioare la cort in strada la targuri de voluntariat, am fost unul dintre cei mai activi voluntari Accept pentru ca mie imi place treaba bine facuta si eram acolo trup si suflet. La un moment dat mi-am dat seama ca imi pierd timpul. Nu as vrea sa jignesc pe cineva dar sunt un om sincer si spun ce simt. Pe multi gay sau lesbiene nu-i intereseaza activismul, nu vor sa faca ceva si nu vor nici ca altii sa faca ceva pentru ei. Am o prietena, tot hetero, ne-am cunoscut la Accept, tot voluntar era si ea, si imi spunea ca scriu gayi pe forumuri in perioada Gay fest: „Ce cautati sa faceti atata galagie? Ce cautati pe strazi, ce drepturi vreti? Noi vrem doar sa sugem pula in liniste.” In Romania nu exista comuniate LGBT pentru ca o comunitate e formata din oameni uniti iar ei sunt foarte romani la capitolul asta, gayi nu vor sa se vada cu lesbiene pentru ca unii dintre ei sunt foarte misogini si vor sa cunoasca doar barbati (pentru sex), gayi si lesbienele zic de bisexuali ca „sunt duplicitari pentru ca le plac si pula si pizda si asa nu e bine”, lesbienele evita bisexualele pentru ca au obsesia faptului ca nu vor sa fie parasite pentru un barbat, travestitii si transgenderii sunt pusi undeva la coada, rudele sarace care ii fac de ras. Deci comunitate, comunitate, da’ sa fie clar ca e cu ierarhizare, dom’le. M-a intristat foarte tare faptul ca am mers acolo cu tot sufletul in 2006, petreceam ore la Accept voluntariind si implicandu-ma in tot ce era nevoie, eram convinsa ca sunt intr-un spatiu occidental cu oameni buni si corecti, ca sa aflu dupa vreo 3 ani ca de acolo se extorcau bani. In timp ce eu faceam activitati gratis cu alti voluntari, unii domni din birouri isi insuseau bani din finantarile externe. La Gay fest in 2008 a venit o fotografa din Franta care le-a facut gratis un proiect cu o expozitie de fotografie si chiar ea mi-a spus ca apoi a primit un act conform caruia incasase 1000 de euro de la Accept pentru acel proiect. Era foarte dezamagita si mi-a spus ca in felul asta Romania nu va evolua. Nu furau pentru ca erau gay sau lesbiene, ci pentru ca erau romani si se pare ca asta e in gena romanului. De-asta cred ca multi dintre cei care le sunt impotriva ar trebui sa-i cunosca mai bine si sa vada cat de romani sunt cu totii. Dintre toti gayi intalniti in Accept, singurul pe care il apreciez este Florin Buhuceanu. E un om serios, elegant, cult, face tot ce ii sta in putere pentru imaginea si drepturile LGBT, cu toate ca se spune in mediile gay despre el ca e fitos si ca face totul pentru imaginea lui. La fel de mult o apreciez pe Romanita Iordache, o doamna care depune de ani de zile eforturi pentru cauza LGBT. Sa stiti ca majoritatea celor care lupta maxim zilele astea pentru gay si lesbiene, cei care isi pun obrazul si scriu articole in care ii sustin, sunt heterosexuali. Sunt oameni deschisi la minte care inteleg ca nu-i normal sa-ti asupresti semenii si vor sa ajute. Uneori ma gandesc ca acei ani de voluntariat au fost o pierdere de timp, dar macar am facut tot ce am putut ca sa ajut niste oameni. Mi-au ramas si multe amintiri frumoase de la Ziua Voluntarului, de la Secret Santa, de la evenimentele care ieseau bine si ma bucuram foarte tare, cu prietenii putini dar buni pe care mi i-am facut acolo si pe care ma bazam la nevoie. Ceea ce m-a intristat si m-a facut sa renunt a fost atitudinea unora dintre cei pentru care voluntariam iar ei stateau acasa si, ii citez „o sugeau.” Odata eram intr-un bar la o intalnire organizata de Accept si vorbeam cu un tanar gay. Alt barbat tot voia sa intre in vorba cu el si i-a zis ca ar vrea sa merga undeva impreuna. Se facuse tarziu si am zis ca plec acasa. Cel cu care vorbeam a zis ca merge si el spre metrou si am plecat amandoi. Nu am avut nicio treaba cu el dar apoi, la evenimentele unde mai mergeam, cel care incercase sa-l agate, daca era acolo, spunea tuturor ca eu vin la la Accept ca sa ma dau la gay si ar fi bine sa ma evite. Si nu a fost singura data cand eu sau alte voluntare am patit asta. Sute de ore din viata am voluntariat pentru oamenii astia si apoi auzeam ca femeile vin acolo ca sa se dea la ei. Cand am facut o campanie de informare in Constanta, am fost intr-un club gay cu flyere despre boli si cu prezervative pe care le imparteam si unii ne intrebau sictiriti ce cauta femeile printre gay. Plus ca am crezut ca voi gasi cumva intelegere de la ei dar m-au facut sa ma simt la fel de vinovata pentru ca sunt biromantica, cum patisem si cu heterosexualii. N-ai voie nici macar sa te indragostesti de cineva, ca se gaseste oriunde unul sa-ti spuna ca nu-i bine. Cel mai bine e sa fii ok cu tine asa cum esti, daca nu faci vreun rau cuiva. Si la un moment dat m-am saturat si am renuntat. Nici nu le mai iau apararea, nici nu sunt contra. E suficient cat sufera pentru ca multi dintre ei au parinti obtuzi care nu ii accepta, traiesc intr-o societate obtuza, au destule probleme. Poate ca daca nu ar vedea atata ostilitate de la cei din jur, ar fi si ei altfel. Si daca macar s-ar respecta si unii pe altii, ar fi bine. Am citit de curand un interviu cu Adrian Telespan si descria gayi din Romania exact cum i-am vazut si eu, din pacate. Nu tin nici cu bigotii care nu au alta treaba decat sa fie impotriva unora pe care nici nu-i cunosc, dar nici cu oameni care nu se respecta si care nu-i respecta  pe cei asemeni lor sau pe cei care vor sa-i sprijine.

%d blogeri au apreciat: