Femeile

Cu cateva zile in urma ma plimbam pe Calea Victoriei si am vazut o tanara care plimba un caine. Eram aproape de casa Cesianu, cred ca era vreo 9 seara si imi amintesc atat de bine momentul ala pentru ca acea fata, desi a fost in campul meu vizual vreo 20 de secunde, mi-a ramas in minte prin frumusetea ei speciala. Si mi-am zis „Ia sa scriu eu un articol despre cum e sa fii o femeie care apreciaza foarte mult frumusetea femeilor. Si care se indragosteste de femei. Ca poate multi nu stiu cum e.”

Primul lucru la care ma gandesc acum este ca poate va intrebati daca eu stiu ce e aia invidie feminina, din postura mea de biromantica. Nu imi amintesc sa fi invidiat vreo femeie pentru cum arata. De cand eram mica, daca vedeam o fata frumoasa, imi amintesc ca o admiram. Ce-i drept, nici nu am fost pusa in postura unei invidioase pentru ca, de cand ma stiu, toata lumea din jur imi zice mereu ca sunt frumoasa. De cand nici nu aveam limbaj articulat, adultii erau gramada pe mine sa se minuneze ca sunt un copil frumos, sa ma sufoce cu imbratisari. Pe la 12, 13 ani eram o infumurata pentru ca stiam ca n-am cale de intoarcere din a fi o femeie foarte frumoasa dar destinul a fost dragut cu mine si m-a ajutat foarte mult: m-am ingrasat brusc, m-am facut o urata banala cu care baietii nu voiau sa iasa la plimbare, eram vai de capul meu. M-am speriat la gandul ca toata viata voi fi asa si m-am gandit cu ce as putea contrabalansa defectele fizice ca sa fiu placuta oamenilor. Asa am devenit modesta (deh, femeie urata…), am studiat mult, am apreciat oamenii care ma alegeau pentru alte calitati decat cele fizice si am invatat sa nu judec oamenii pentru defectele lor, am vazut cum e sa suferi, sa fii jignit, am inteles cat de mult conteaza pentru multi barbati modul cum arati atunci cand te aleg si cat platesc multi dintre ei toata viata pentru superficialitatea  asta. Cand mi-am revenit si uratenia fizica „s-a vindecat”, eram 2 in 1. Mult timp n-am avut o parere stralucita despre mine ca intreg. Ma iubeam pe bucati, daca pot spune asa: ochii, parul, pielea, spiritualitatea, curatenia, ce mi se parea si mie mai frumos la mine, dar faptul ca de 34 de ani, cei din jurul meu mi-au spus lucruri minunate despre mine si m-au privit cu drag, a facut sa nu mai am cale de intoarcere din a ma iubi cat pot eu de mult. Acum, ce sa zic, daca or fi mintit, macar au fost amabili. Nu am de ce sa invidiez alte femei pentru ca am o parere atat de buna despre mine, incat incep sa ma intreb daca am totul in regula la mansarda. Si ne intoarcem la: nu le invidiez, le admir.

Cum era tanara care plimba un catel pe Calea Victoriei intr-o seara de mai? Era foarte frumoasa. Cred ca avea vreo 27 de ani, inaltime medie, avea parul vopsit blond deschis, prins la spate si purta breton. Avea o piele alba si atat de fina, ca parea semitransparenta. Mergea incet, era foarte obosita sau trista pentru ca privea intr-un punct fix, cu ochi caprui luminosi si figura lipsita de expresie. Tinea cainele din scurt langa picior, ducea lesa cu niste degete lungi si fine si cred ca mare parte din frumusetea ei era subliniata de imbracaminte. Purta o jacheta lunga bleu marin dintr-un material subtire dar dur, prinsa pe talie cu un cordon ingust cu o catarama foarte fina. Avea talie mica si jacheta parca era croita pe corpul ei. A trecut de mine si as fi vrut sa ma intorc sa-i zic: „Esti foarte frumoasa!” Nu era machiata, era naturala si delicata, isi traia complet starea aia de oboseala sau de maxima tristete, rar mi s-a intamplat sa vreau sa strig dupa o femeie ca e frumoasa. Daca m-ar intreba cineva ce mi-a placut la femeile de care m-am indragostit in decursul timpului, n-as sti ce sa-i spun, pentru ca la fiecare m-a atras altceva. Prima oara m-am indragostit de o fata cand aveam 13 ani, eram colege de clasa. Ceea ce m-a vrajit era androginismul ei. Lumea o intreba daca e baiat sau fata. Tinem si acum legatura, am aflat ca e lesbiana, e plecata din Romania, vorbim pe net si a fost uimita cand i-am marturisit ca am fost indragostita de ea in scoala, a zis ca nici nu i-a trecut vreodata prin cap. Eu ma ascund foarte bine cand sunt indragostita, nu stiu cum reusesc. Ce imi placea mult la ea si-mi place sa-mi amintesc? Cum radea. Si cred ca multe femei nu isi dau seama cum poate cuceri zambetul lor. Dau o gramada de bani pe tot felul de cosmetice si haine si e suficient sa zambeasca pentru a fi uimitor de frumoase. Cred ca fiecare om ar trebui sa fie daca nu bisexual, macar biromantic pentru a intelege atractia din ambele perspective. Multe femei au impresia ca trebuie sa aiba haine scumpe, machiaj extraordinar, coafuri speciale, pentru a atrage. Da, asa reusesti sa atragi un barbat care vrea sa faca sex cu tine, pentru ca daca te impopotonezi in toate felurile, e clar ca emiti un anumit gen de semnale si incep barbatii sa-ti dea tarcoale. Dar nu asta face barbatii sa se indragosteasca de noi. Eram odata la hipermarket si am mers la raionul de peste. Vindea acolo o femeie de vreo 38 de ani. Stiti cum sunt echipati la raionul ala, haine groase, boneta, cizme, manusi, haine de lucru din cele mai simple. Femeia aia era atat de frumoasa, incat am simtit ca-mi pica inima in calcaie cand am vazut-o. Nemachiata, cu boneta aia pe cap, intre pesti si gheata, era una dintre cele mai simple femei din tot spatiul ala dar emana o frumusete uimitoare. Daca m-ar intreba cineva pentru ce am iubit femeile de care am fost indragostita, raspunsul ar fi „pentru aerul care le inconjura”. Nu stiu cum sa exprim, nu e vorba de cum aratau, ci de ceea ce emana toata fiinta lor. Daca fiecare femeie ar intelege asta, toti producatorii de cosmetice ar da faliment intr-o saptamana, nici macar un ruj cred ca nu s-ar mai vinde. Nu pentru tocuri inalte si pentru rochii cu paiete va iubesc barbatii. Cei care va vor doar pentru asta, se folosesc de voi ca sa se laude tovarasilor la bere, dar nu pentru podoabe iubesti o femeie. Sunt si unii atat de naivi, inca se uita numai dupa femei decorative si se preling dupa tocuri si machiaje dar e o vorba, mandria si prostia se platesc, si asemenea barbati platesc superficialiatea cu varf si-ndesat, vai de ei, le ies pe ochi tocurile, parfumurile si bratarile printeselor (urbane). Daca tot am ajuns aici, ca sa iubesti o femeie, nu e suficient sa te lasi vrajit de aerul ce o inconjoara si sa plutesti. In cazul meu, cel putin, nu-i asa. Femeile sunt minunate, dar ceea ce face diferenta intre pasiune de moment si iubire pe bune, e atitudinea acelei femei. Pe mine ma pun pe fuga infumuratele, relele, grobienele. Nu stiu daca poate fi calitate mai mare a unei femei decat bunatatea. Mi s-a intamplat sa vad femei minunate la prima vedere, elegante, fine, si cand le cunosteam mai bine, scorpii, infumurate, superficiale. Brusc le cadea toata masca frumusetii pe care le-o atribuisem si ramaneau oribile. Oricat ar fi de draguta o femeie, daca se poarta oribil, daca vorbeste ca o moara stricata, daca jigneste si daca mai e si slaba de minte, cu toata masca ei de frumusete, devine horror. Unora le-or placea asa femei, n-am ce zice, fiecare dupa gustul lui, dar eu le evit pentru ca mi-e sila de ele. Eu nu suport la o femeie lenea si aflatul in treaba. Nu stiu cum suporta barbatii langa ei femei care toaaaaata ziua isi pun pe fb selfies ca sa le scrie lumea ca sunt frumoase ca niste printese dar au in casa praful de-un deget si vasele nespalate. Dar cine se aseamana, se aduna. N-or fi si ei mai departe. Poate ca daca as fi bisexuala, i-as intelege mai usor prin prisma vechii vorbe romanesti „daca ii da pizda cum trebuie, nu conteaza ca e lenesa, murdara sau rea, el tot o place.” Asa o fi. Nu stiu. Eu stiu doar cum e sa iubesti o femeie sau sa fii indragostit de o femeie, nu si cum e sa fii atras sexual de ea. Daca m-ar intreba cineva ce ma atrage la o femeie sau ce imi place mai mult, i-as spune ca sunt detalii, dar multe detalii: curatenia (Doamne, sila mi-e de ingalate, se vede de la o posta femeia care isi spala rufele albe la un loc cu cele negre); talia mica si incheieturile fine; degetele frumoase, prelungi (asta ma atrage enorm si la barbati), parul sa fie mereu curat si aranjat, indiferent de cum e tuns; pielea ingrijita; zambetul; hainele sa-i stea ca lumea, nu mai mici sau mai mari; bijuterii fine si putine, nu kile de bijuterii; machiaj cat mai putin; sa vorbeasca putin dar cu sens; sa fie relaxata (femeile stresate sunt foarte neatragatoare,  nici ele nu-si dau seama cum resping); sa emane siguranta de sine. Fac acum in minte un fel de lista cu femeile care au avut cate un loc special in viata mea pentru ca le-am iubit sau le-am apreciat si Moldova e la loc de frunte, mai ales iesencele sunt niste revelatii pentru mine. Daca as locui la Iasi, cred ca m-as indragosti macar o data pe saptamana, as muri de inima. Nu stiu ce au ele asa special, dar au ceva. Sunt inteligente, romantice, elegante, spirituale, echilibrate, calde, au ceva deosebit. In contrabalans e Oltenia. Le evit pe cat pot, desi Bucurestiul e plin cu ele cum e plin toamna cu gandacii aia maro care sunt peste tot si n-are nimeni nevoie de ei. Rele, obraznice, infatuate, vorbesc mult si fara rost (sunt materializarea zicalei ca oala goala face galagie mai mare), mi-au facut viata amara de cand am venit in Bucuresti pana cand am ajuns sa inteleg cum sa scap de ele. Cand nu le pot evita, le ignor. Cum in fiecare olteanca este o printesa nedescoperita inca, daca se vede ignorata, se supara si cauta unii care sa se uite in gura ei ca la Dumnezeu. Atat. Nu merita deranjul. Proaste nu sunt, dar ce faci cu o inteligenta obraznica si lipsita de omenie? N-o fi batut in cuie ce am descoperit eu, dar am vazut se aplica majoritatii si de aceea mi-am permis sa trag concluzii.

Eu ma indragostesc des, asta e felul meu. Dar in relatii amoroase intru foarte rar si am putini prieteni. Ultima oara cand m-am indragostit de un barbat era decembrie 2015. Ultima oara cand m-am indragostit de o femeie era iulie 2016. Amintirile femeilor de care am fost indragostita imi sunt foarte pretioase pentru ca ele s-au purtat cu mine infinit mai bine decat barbatii. Femeile au un fel anume de-a simti cand sunt iubite, plus ca fiecare dovada de dragoste pe care le-o oferi, le face sa se deschida cum se deschid florile in mai cand e si soare, si ploaie. Imi place sa fac daruri, oricat de mici, femeilor care imi sunt dragi si nimic nu se poate compara cu zambetul lor cand primesc acele daruri, chiar daca sunt doar niste cercei cu pietre semipretioase sau o ciocolata. Daca spui ca iubesti o femeie dar nu vrei sa-i faci vreun dar, ba te si plangi ca femeile sunt materialiste daca vor macar o floare, esti doar un animal ordinar care cauta ceva de futut. Imi pare rau ca femeile nu inteleg asta si se lasa des folosite de nesimtiti care le mint ca le iubesc macar un pic. Daca as avea o putere fantastica, as convinge fiecare femeie sa se lase greu, sa inteleaga cat e de pretioasa si sa tina profitorii si mincinosii la distanta. E o mizerie modul in care femeile sunt incurajate sa fie ieftine, cu vieti sexuale promiscue, in numele feminismului si al modernitatii. Sa fii emancipata e deja sinonim cu a te craci toata ziua. Nu cumva sa scapi vreunul, ca te faci de ras. Recunosc ca deplang barbatii, cand vad intre cate neserioase si folosite au de ales ca sa aiba o relatie. De-asta multi dintre ei se si arunca la orice, pentru ca iti pierzi speranta sa mai intalnesti femei serioase. Sunt indragostita de o femeie maritata si tocmai seriozitatea ei imi place enorm. E naturala, e simpla, are o vorba la locul ei, e calda, simpatica si inteligenta. Cand mi-a zis ca nici nu are cont de facebook, m-a vrajit. Adica nu isi pune in vazul lumii poze cu mancarea, cu vacantele, cu sotul, cu nunti si botezuri la care merge, nu-si pierde timpul cu prostii. Pentru decenta si simplitatea ei imi e atat de draga. I-as face o gramada de daruri, daca as putea. Cand trec pe langa cate un magazin cu bijuterii, ma uit in vitrina si ma gandesc cate i-as lua de acolo, cum ar zambi cand i le-as oferi, cum le-ar purta. Ma gandeam uneori ca daca as fi fost barbat, sotul ei s-ar fi trezit cu un concurent redutabil. Oricum, pentru mine conteaza ca ea stie cat o iubesc, ne intelegem din priviri, asta imi place la unele femei, ca pot comunica atat de usor. Se uita la mine, povesteste, rade, ne zambim si tacem, vad in ochii ei ca stie tot ce simt eu si e deschisa ca o floare in mai. Bucuria de a iubi e  si naturaletea cu care celalalt accepta ceea ce oferi. Cand voi intalni un barbat care sa ma iubeasca asa cum pot iubi eu o femeie, nu voi mai fi singura. Mult timp m-am judecat pentru ceea ce simteam, am considerat ca e ceva oribil, am trecut prin momente dificile in adolescenta, pana am inteles ca daca nu faci rau cuiva, nu-i o problema cu ceea ce faci si ce simti. Plus ca  am un avantaj. Eu stiu cum se raporteaza la mine un barbat, in functie de cum simt eu in preajma femeilor. Stiu si „cati bani fac” femeile din jurul meu, oricat ar incerca unele sa ascunda ca-s ieftine si altele sunt pretioase dar nu-si dau seama. Inteleg de ce ma iubesc unii barbati, de ce altii ma ignora sau de ce altii vor doar chestii fizice. Am scris o gramada si n-am zis nici jumate din ce as putea povesti despre subiectul asta. Poate scriu o continuare.

%d blogeri au apreciat: