La Casa Filipescu-Cesianu

Auzisem de anul trecut ca se poate vizita Casa Cesianu si ca te poti plimba in frumoasa gradina a vilei. Pentru ca ma plimb des pe Calea Victoriei, treceam pe acolo si mi-am zis de mai multe ori sa intru si eu. Azi m-am decis sa merg pentru ca eu am capatat un obicei: cand se intampla cate ceva care ma supara tare si simt mahnirea ca o aura in jurul meu, merg intr-un muzeu sau la diverse expozitii ca sa ma descotorosesc de senzatia care altfel parca nu vrea sa treaca si, cum ziua de ieri m-a facut sa simt cum ma preling, azi am zis: „Muzeu. Clar.” si am mers la Casa Cesianu. Intr-adevar, au o gradina frumoasa dar cam mica, erau cativa oameni care se relaxau acolo. Initial am mers intr-o cladire alaturata ca sa iau biletul, acolo am vazut (inclus in costul biletului de vizitare a vilei) o expozitie cu fresce salvate la demolarea manastirii Vacaresti. Foarte interesant, mi-a placut. Apoi am mers in casa propriu-zisa unde este Muzeul Varstelor, de fapt. Ce veti vedea in Casa Cesianu? In primul rand multe obiecte vechi si foarte interesante care au apartinut unor familii boieresti. Mie mi-au placut mult podoabele (deh, femeie) si mobilierul. Sala cu vesela si tacamurile folosite in secolul XIX mi-a atras atentia in mod special si le-am studiat cu mare atentie, multe sunt bijuterii, de-a dreptul. Ceea ce mi s-a parut un pic ciudat si derutant a fost faptul ca de cum intri in prima sala, vezi direct niste descrieri legate de antropologie, detalii despre cadavrele din cimitirul descoperit cand s-a sapat parcarea de la Universitate si cred asta da cumva peste cap asteptarile unor vizitatori, mai ales ca unii habar nu au ca intra intr-un muzeu al varstelor. Apoi, din a doua sala, te mai linistesti, incep exponatele, te fura peisajul, daca pot sa zic asa. Cred ca si din cauza ca e restaurat recent, muzeul e foarte elegant, are descrieri bilingve scrise pe niste placute foarte frumoase, usile sunt unele dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut, totul e aranjat foarte bine, cat sa inteleaga vizitatorii ceva si sa nu se trezeasca intr-un haos. Totul merge acolo pe ideea trecerii timpului si pe schimbarile inerente care afecteaza omenirea. Sunt fotografii din diverse perioade, descrieri ale modului cum se desfasura viata oamenilor, am vazut inclusiv un radio cum avea strabunica mea si recunosc ca am avut un soi de emotie vazand exponat de muzeu un radio asemanator celui la care ascultam eu in vacante la tara despre vizitele lui Ceausescu si cum si-a strans el calduros mainile cu omologii lui straini. Mi-a placut si ultima sala, cea in care in niste sertare pe care le deschizi, vezi ceva, dar nu va spun ce, ca sa va fac curiosi si sa mergeti la muzeu. Si pentru ca v-am mai spus ca, oriunde merg, baia e de importanta cruciala pentru ca spune multe despre locul respectiv, au si aici o baie civilizata, curata, poti face pipi linistit si la Casa Cesianu. Eu sunt mare fan apa, beau apa ca Setila si ma poti trimite cu incredere ca tester de toalete, pentru ca doar marii bautori de apa stiu ce inseamna un wc decent la nevoie. Revin la muzeu. E acolo o sala cam creepy, asa mi s-a parut mie, in care poti vedea, zic ei, cum au fost intampinati copiii pe lume in diverse perioade. De fapt e instrumentar medical vechi, in special  de obstetrica-ginecologie si eu am simtit ca imi vine sa vomit cand am vazut tot ce e in vitrinele alea. Dar poate e din cauza ca le am eu pe ale mele, experiente cu ginecologi lipsiti de etica, decenta si bun simt, plus ca nu vreau sa am copii si sala aia m-a cam oripilat la gandul ca s-au folosit acele chestii pe corpurile unor femei care nasteau. Final: biletul e 5 lei si de banii aia vedeti o gramada de lucruri interesante, inclusiv picturi ale unor artisti celebri. Eu zic ca e un loc ce merita vizitat. E pe calea Victoriei 151, aproape de metrou, statia Piata Victoriei si azi, pe caldura maxima de afara, racoarea din muzeu era numai buna, chiar era tare racoare, se zgarcisera cu gradele din instalatia de climatizare.

Fotografia este din ziarul „Adevarul”

cc

 

%d blogeri au apreciat: