Experientele mele, ale tale si ale altora

Scriam in articolul trecut ca incepe B-FIT in the street. Am fost aseara si, pe o caldura greu de suportat, am vazut parada si spectacolele. La absolut orice eveniment mergi, nu poti, deja chiar nu mai poti sa-i ignori pe cei care sunt non stop cu telefonul in dreptul ochilor. Poze peste poze, filmari peste filmari, selfie, live-uri si tot ce naiba mai fac ei. Daca esti de statura mica sau medie, e un chin uneori sa vezi concerte sau spectacole pentru ca ai in fata doar bratele celor care tin telefoanele ridicate ca sa filmeze. Printr-o padure de brate si de telefoane vezi si tu cate ceva din ce e pe scena. Niciodata n-am simtit nevoia sa scot telefonul si sa fac poze la vreun eveniment la care am participat. Niciodata. In primul rand pentru ca sunt concentrata pe ceea ce vad. Ce caut eu acolo? Sa vad ceva sau sa fac poze? Poze fac fotografii profesionisti si apoi le pot lua si eu de pe net, la o calitate mult mai buna decat ce-mi iese mie cu telefonul. Apoi, desi suna egoist, trebuie sa spun ca nu fac poze, live-uri si alte chestii de genul pentru ca experientele mele sunt ale mele. Ceea ce vad eu, pe unde sunt, ce fac, ce simt, e treaba mea, eu vad, eu raman cu amintirile. Ce fac altii, la fel, treaba lor. Nu pot intelege obsesia asta de a pune pe facebook si mai pe nu stiu unde fotografii cu tot ce faci. Cu ce ajut semenii daca le arat la ce restaurant am fost eu, la ce concert, la nunta, in parc, in strainatate, la mama dracului si inapoi, ce rochie mi-am luat, cu ce barbat am o relatie si pe unde ma duc cu el? Who cares? Oricate poze si filmari ai face la un concert, de exemplu, nu poti face pe nimeni sa simta ce ai simtit tu acolo. Si iti mai si pierzi timpul, pentru ca daca tu stai si faci pe fotograful si pe cameramanul, nu mai poti fi 100% concentrat pe ce vezi. Nimeni, absolut nimeni nu poate simti ce ai simtit tu in momentul x, in locul y, in compania lui z. Ce simti tu e doar al tau, asa ca opreste-te si bucura-te de experienta pentru ca amintirea e tot ce conteaza mai mult.

Iata ceva interesant vazut in profilul de fb al unui amic: „We want to improve Facebook so we ask you to answer a short questionnaire.”, „Sure, Mark. Facebook is built on a set of dark UX patterns wich exploit the human drama of solitude, competitive behaviour and addiction. It amplifies pathologies like stalking, envy and the constant need of validation. Deep down inside, people feel this and hate Facebook because it builds its success on the inherent human weakness.” V-ati gandit vreodata ca daca puneti pe fb poze cu mancarea voastra buna de pe la restaurante sau de acasa, cu excursiile voastre in tari frumoase, cu hainele scumpe pe care vi le luati sau cu nunta voastra de vis, cei care le vad, in loc sa se bucure pentru voi, va vor invidia sau va vor detesta pentru stilul de neam prost, pentru ca ei nu isi permit toate astea si pentru ca nu puteti tine doar pentru voi ceea ce v-a bucurat? Odata, o gazda a mea spunea: „Astia de la televizor n-ar trebui sa mai dea emisiuni in care invitatii mananca tot felul de bunatati, traim intr-o tara saraca si unii poate ca se uita la ei si au doar niste paine cu margarina de mancare.” Cei care pun pe fb poze cu torturi, fripturi, sarmale si mese intinse la chiolhanurile pe unde se duc, se gandesc ca poate cei care le vad mai au 10 lei in casa pana la salariu si ar vrea si ei o sarma in momentul ala? Nu glumesc, spun ceva la care poate ca unii ar trebui sa se gandeasca serios. Toti trecem prin momente grele in viata si atunci cand ne e bine, nu strica discretia si moderatia. Cunosc o doamna, are 47 de ani si e singura. Sufera foarte mult din cauza asta, mai ales ca in tinerete s-a certat cu logodnicul chiar inainte de nunta si s-a anulat tot. Cand vede pe fb nuntasi fericiti si „porumbei” care isi fac selfie si declaratii de dragoste, ea chiar sufera pentru ca nu intelege cu ce a gresit de nu are alaturi un barbat iubit. Ce-ar fi sa ne facem dracului declaratiile alea de dragoste acasa? Ca doar nu intereseaza pe cineva cat ne iubim partenerul, e o chestie ce tine de 2 oameni, nu de o lista cu 100. Eu nu sufar cand vad pe fb de-alde „iubi” pentru ca stiu ca de multe ori e…nimic in spatele exhibitionismului cu inimioare. Cei care se iubesc si se respecta nu arunca cu dulcegarii in public. Unde sunt declaratii de dragoste publice e multa minciuna. Dar am si eu momentele mele de „glorie” cu fb. Cel mai mult imi doresc sa calatoresc. E dorinta mea nr. 1 si inca strang bani pentru asta. Visul meu e tot ce tine de mare si soare. Grecia, Italia, Croatia, etc. Cand vad pe fb pe unii si pe altii hlizindu-se prin Santorini sau prin Sicilia, jur ca vreau sa intru in monitor, sa ajung la ei si sa-i strang de gat. Asta in conditiile in care eu ani de zile nu am stiut ce e aia invidie. Pana sa am fb, eu nu am stiut cum e sa invidiezi pe cineva, chiar daca au fost ani in care am dus-o greu si ar fi fost simplu sa invidiez. Cred ca cel mai aiurea e cand se revarsa rauri de fericire, excursii, amoruri si chiolhanuri din profilul alora pe care nu-i agreezi. Mi-e jena sa recunosc ca zilele trecute, vazand pe fb niste fotografii ale unei persoane despre care eu cred ca nu prea face 2 bani dar i s-a rasturnat la poarta caruta cu daruri si se hlizea in poze dintr-o alta tara  si lumea o gratula in comentarii ca-i frumoasa ca o printesa, am simtit ca o sa incep sa vomit. Am avut fizic sentimentul ala, m-am ridicat ca sa merg la baie cu teama ca voi vomita in camera. Am vazut odata intr-un film o scena foarte bine jucata de o actrita care avea rolul unei tradatoare si era executata prin otravire,  a baut cu greu un bol cu otrava, i s-a facut rau, a vomitat sange apoi a cazut si a murit. Asta a fost senzatia pe care am avut-o, o otrava raspandita pana in oase si cred ca daca nu ar fi existat cacatul asta de fb eu n-as fi trait asta niciodata. Mi-a fost rusine de mine, mi-a fost rusine sa vad la ce nivel pot cobori doar pentru ca am vazut o razgaiata care isi permite sa calatoreasca si care traieste doar ca sa-si puna poze pe fb si sa-i scrie lumea ca e o superba. Spunea odata un domn ca pe fb toti pun ce au mai frumos si ca nu stii daca omul ala cu poze spectaculoase nu are datorii la banca sau vreo boala cronica. E o prostie sa invidiezi pentru ca fiecare dintre noi are in viata randul lui la momente bune si rele, asta a fost convingerea mea pana cand m-am pomenit cu starea aia  oribila si n-as vrea sa mai traiesc vreodata asa ceva. Daca eu anul viitor merg in Santorini si as pune poze pe fb de acolo (desi sigur as tine pozele doar pt mine), poate ca unii m-ar invidia dar habar nu ar avea cat am strans eu bani pentru excursia aia, cat de urate si de grele sunt alte aspecte ale vietii mele pe care calatoriile le-ar contrabalansa si ca pur si simplu as merita sa fiu acolo. Daca nu poti sa-i faci pe toti partasi la bucuria ta, macar fii decent si nu le da motive sa te invidieze pentru ca asa cum invidia e un pacat, si mandria e la fel.

Eu nu am pe fb nici macar o poza cu mine (nu zic ca sunt un exemplu demn de urmat, face fiecare ce vrea pe net) . Nu stie nimeni unde ma duc, ce fac, ce mananc, ce imbrac, unde petrec. Nimic. Pun uneori cate o melodie care imi place, scriu cateva randuri pt amuzament sau mai share-uiesc rar articole interesante care imi atrag atentia. Din cauza asta unii au tras concluzia ca eu nu am viata sociala. Am ramas masca atunci cand mi s-a spus: „Dar tu cum poti trai asa fara sa mergi pe nicaieri, fara sa iesi cu prieteni?” si nu am inteles de unde au tras oamenii aia asa concluzii, apoi mi-am dat seama ca ei nu stiau ceva despre mine in afara de fb. Deci daca nu pui acolo poze cu terase, parcuri, haleala, plaja, iubiri, nunti si botezuri esti unul care sta incuiat in casa. Cu ce m-ar ajuta sa trantesc pe fb poze cu tot ce fac? Pe cine intereseaza ce fac eu? Plus ca este foarte mult timp pierdut sa vezi cum se desfasoara vietile altora. Iti mananca viata, pur si simplu, sunt ore in care poti face ceva util. Cand nu erau computere, pozele stateau intr-un album pe care oricine il arata doar celor cu care devenea prieten apropiat. Era un moment special cand mergeai intr-o vizita si acel om aducea albumul lui cu poze ca sa il vezi. Eu inca mai cred ca fotografiile noastre tin de intimitate.

Deci daca aveti obiceiul sa faceti peste tot selfies, poze, filmari si sa le trantiti pe fb, sa stiti ca nimeni nu va putea simti exact ce ati simtit voi in momentul ala, pe multi chiar nu ii intereseaza unde ati fost si ce ati facut si sunteti foarte enervanti pozand si filmand cu telefonul non stop. E patologic deja. Ma uitam aseara cum se aruncau diversi indivizi in fata actorilor din parada, ziua fusesera 40 de grade si totul ardea, oamenii aia erau costumati, machiati abundent sau mascati, mergeau pe catalige si le sarea cate unul in fata sa-si faca poze, la un moment dat chiar era sa cada un actor peste un barbat care a considerat ca e normal sa te arunci fix intre cataligele actorilor in mers, sa fii parte din costumul lor cand faci poze. Nimeni nu mai are nicio limita cand e vorba de a-si pastra imaginea de star.

 

%d blogeri au apreciat: