O „adventista”

De ceva timp incerc sa renunt la zahar. E mult mai greu decat mi-as fi imaginat si, pe bune, zaharul chiar da dependenta. Nu-mi amintesc sa fi traversat vreodata o perioada in care sa nu fi consumat produse cu zahar. De la torturile gustoase pe care suflam lumanarile la ziua mea cand eram copil, pana la ciocolata si bomboanele pe care le primesc acum, fara sa le pot refuza, zaharul a fost prezent zilnic in alimentatia mea. Doar prin 2013 am reusit vreo 2 luni sa nu mananc zahar, pentru ca ma ingrasasem si trebuia sa slabesc ca sa nu fiu nevoita sa-mi cumpar haine noi. Si acum ma intreb cum am reusit atunci pentru ca acum, daca trec 2 zile fara zahar, simt ca intru in sevraj, chiar daca am grija sa mananc fructe, e tot degeaba. Ceea ce ma enerveaza mai tare este ideea de dependenta in sine, deja lupta este vointa contra dulciuri. Nu pot suporta ideea de dependenta. Pentru multi nu este o problema sa aiba diverse dependente, dar eu vad altfel lucrurile. Toata copilaria mea am fost dependenta de o familie agresiva. Cel mai mult mi-am dorit sa scap de acolo, ani de zile am stiut ca nu voi putea pleca pana cand nu voi ajunge macar la majorat si pana cand nu voi putea fi pe cont propriu si cand m-am desprins, am stiut ca nu ma voi mai intoarce. Pentru mine, cuvantul „dependenta” inseamna in primul rand sa depinzi de oameni care iti fac rau. Asta suna atat de groaznic, incat mereu am evitat tot ceea ce poate insemna dependenta. Alcool, tigari, droguri, relatii toxice. Din multe puncte de vedere, asta mi-a cam ingreunat viata. Am fost in adolescenta la cateva petreceri gen majorat si cand am vazut ce se intampla pe acolo, am zis ca nu mai am ce sa caut la asa ceva. Imi amintesc un majorat, aveam 21 de ani si era ziua fetei unor prieteni de familie, m-am dus. Bautura, instalatia de brad aferenta pusa pe perete, vomitaturi, striptease cu o fata beata manga, cupluri care se lingeau si se pipaiau si am zis gata, frate, nu mai am ce cauta la petreceri de-astea. Nu inteleg cum unii pot spune ca asa ceva este wow. Imi amintesc ca uneori am propus sa se faca petrecere fara alcool si mi s-a raspuns ca unei proaste de ultimul grad. Ma intreb cata lume este constienta de faptul ca alcoolul e o otrava. Eu vad corpul ca pe o masina care functioneaza exact cu tipul de carburant pe care i-l dai. Ii dai mizerii=o uzezi si o distrugi. Ficatul n-o sa vada niciodata eticheta frumoasa de pe sticla cu bautura si n-o sa stie ce reclama misto avea bautura aia. El primeste otrava ca atare si reactioneaza. Pielea si oasele nu vad ce frumos e tortul din cofetarie si nici macar nu se bucura de gustul lui bun. Ele primesc zaharul care le distruge. De tigari nu mai vorbesc pentru ca niciodata n-am inteles ce poate fi atat de bun in a inhala voluntar fum (si sa mai dai si bani pentru asta). Si trecand de efectele lor, mizeriile astea mai dau si dependenta. Odata eram la un vernisaj si artistul adusese si niste bautura si un domn ne povestea ca a fost dependent de alcool si nici macar nu are curaj sa puna mana pe sticla aia pentru ca stie ca daca bea macar putin, nu se poate opri si ajunge iar la dezalcoolizare. Din modul cum povestea, se vedea cat suferise. Nu stiu cum de o specie atat de evoluata, cum e omul, poate sarbatori orice cu otravuri: alcool, dulciuri, exces de grasimi. Mai nou si droguri. Chiar e atat de greu sa gandim rational? Si cand multora le spun de ce nu fumez, evit alcoolul si nu m-am drogat niciodata, incep sa-mi explice cat sunt de naiva, cum gandesc ca o pocaita, ca o adventista, cum pierd eu placerile vietii, etc. Inca n-a reusit nimeni sa ma convinga cu discursul asta dar cert e ca modul de-a trai mi-a limitat cu mult viata sociala. Ma tot intreaba lumea de ce sunt singura. Unul dintre motive este faptul ca nu vreau sa am relatii cu barbati care consuma alcool, vreau sa am alaturi un om care se respecta. Si care, in acelasi timp, sa nu fie indoctrinat religios, pentru ca eu sunt nereligioasa si de multe ori doar indoctrinarea religioasa fereste oamenii de excese fizice dar le zapaceste creierul complet. Odata, in copilarie, o intrebam pe mama ce cadou ii poti lua unui barbat, daca femeilor le cumparam bomboane de ciocolata. Si mama mi-a zis ca barbatilor trebuie sa le cumperi bauturi bune cadou, pentru ca barbatii beau. Daca barbat e sinonim cu consumator de alcool, eu prefer sa fiu singura. Un client al nostru ne povestea ca obisnuia sa bea in fiecare seara cate 2 beri, cand iesea de la serviciu. Dupa un timp s-a gandit sa nu mai bea, pentru ca se ingrasase si tinea un regim. Nu-si putea lua gandul de la beri, mergea si isi lua bere, era ingrozit la gandul ca nu mai poate fara alcool. Oare nu e suficient sa auzi ca o substanta da dependenta ca s-o si eviti? Nu stiu cum de omul poate fi o fiinta atat de naiva incat sa-si neglijeze nevoile corpului doar pentru ca i se spune ca produsul x sau y este bun si ca merita consumat. Eu, dupa o perioada lunga in care eram fascinata de mezeluri, am renuntat sa le mai cumpar pentru ca au multa sare. Stiu ca sunt bune la gust, eram ieri la supermarket si ma uitam lung la niste salamuri uscate aspectuoase dar stiind cata sare vine in corpul meu odata cu ele, am trecut mai departe. Imi cumpar carne de la macelarie si imi gatesc, decat sa mai bag in mine toate chimicalele si o ocna, odata cu carnea procesata. Am incercat sa renunt si la carne, anul trecut, dar am facut anemie, abia ma mai tineam pe picioare si medicul mi-a spus: „Nu renunta la carne dar pentru nimic in lume nu lua mezeluri, nu mezeluri!” si mi-a spus-o pe un ton de m-a speriat, sincer. Uneori ma gandesc cat de rezistent e corpul omului, dupa cati ani cedeaza daca il hranesti prost, dar si cand cedeaza, la revedere. De-asta prefer sa ma gandesc cum sa evit sa-l chinui in toate felurile, decat sa ajunga el sa ma chinuie, ca raspuns la ce am bagat il el. Si accept faptul ca mi se va spune de inca 1000 de ori ca sunt o adventista, o fraiera, o taranca. Deja m-am obisnuit. Dar ceea ce pot spune ca ma deranjeaza e faptul ca eu nu atrag atentia cuiva pentru modul cum traieste, e treaba fiecaruia ca fumeaza, ca bea, sunt banii si corpurile lor si daca nu-mi fac rau, sa fie sanatosi, dar ei incep sa  ma intrebe pe mine de ce nu beau, de ce imi refuz anumite chestii, de parca sunt datoare sa explic cuiva ce consum. Uneori mi se intampla sa ma intrebe fumatorii de ce nu fumez si asta mi se parea amuzant. Le spuneam „Pentru ca fumatul nu ma ajuta cu nimic” si scapam usor. Intotdeauna am admirat sportivii, m-am uitat ani la rand la olimpiade. Nu am facut niciun sport de performanta, doar dansez si merg uneori foarte mult pentru ca exercitiul fizic ma relaxeaza. Dar cred ca e foarte bine sa ai un stil de viata ca al unui sportiv si macar asta pot face.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: