Povestea anveloparii blocului

Am iesit dimineata in balcon sa pun un prosop la uscat. Stau la etajul 1, in fata blocului sunt niste pomi si printre frunzele lor am vazut spatele gol, un pic bronzat al unui barbat, genul ala de barbat inalt, bine construit, tanar, in putere. Zic: „Wow, bunaciune, ia sa vedem mai bine.” Pomii ma camuflau, deci ma puteam zgai linistita. Omul cu pricina nu era singur. Scotea impreuna cu colegii lui niste fieratanii dintr-un fel de container mare pentru ca se pare ca face parte din echipa care tocmai a inceput sa reabiliteze termic blocul de alaturi. Imi asum, ma uitam dupa un zugrav la bustul gol. Asta mi-a amintit o intamplare care pe mine m-a amuzat foarte tare.

Vara lui 2012. Eram in concediu la ai mei la Mangalia. Bloc cu 4 etaje si apartamente confort 2 intr-un cartier nici prea-prea, nici foarte-foarte, un fel de mic Berceni al Mangaliei. Cum ajunsesem acolo, vazusem schelele care inconjurau blocul, m-a anuntat si familia mea ca se anvelopeaza blocul si ca vor sta cu muncitorii pe la geamuri inca vreo luna. Recunosc ca nu ma deranjau foarte tare muncitorii, mai enervante mi se pareau schelele care luau din lumina ferestrelor. In apartamentul de sub noi, la etajul 2, locuia o doamna de vreo 45 de ani, divortata, adepta a petrecerilor zgomotoase si a libertinajului sexual. Cu ea s-au scris foiletoane ale scarii blocului: reclamatii peste reclamatii la politie cand vecinii nu puteau dormi nopti la rand de muzica si harmalaia din apartamentul ei, cearta si injuraturi cu vecinii, bataie cu rudele ei in apartament, etc, etc. In apartamentul de langa ea locuia o familie de pensionari, cred ca cei mai respectati oameni de pe scara. Bunica mea ii poreclise simplu, mosu’ de la 2 si baba de la 2. Mosu’ de la 2 nu o putea suporta pe vecina lui cea libertina, mai ales ca avand apartamentul chiar alaturi, ii deranja mereu. Imi povestise bunica mea un episod spumos dintr-o noapte cand la vecinica cea naughty era petrecere cu muzica la maxim, toti vecinii erau treji iar pe la 3 noaptea, baba de la 2 a inceput sa bata cu un ciomag in usa petrecaretei iar sotul ei, mosul, sa strige cat il tinea gura sa inceteze petrecerea de curve si de panarame ca sa poata dormi lumea din bloc. Si a venit intre timp un echipaj de politie chemat de vecini si i-a surprins batand cu ciomagul in usa femeii si injurand-o si nu stiau ce sa creada, cine pe cine deranja de fapt. Revenim insa in 2012 la anveloparea blocului. Vecinica cea nelinistita s-a imprietenit foarte repede cu echipa de muncitori care reabilita blocul. Profitand de faptul ca schelele erau chiar la geam, iesea dimineata, ii intreba ce fac, daca vor o cafeluta, stateau de vorba. Iesea pe fereastra si stergea geamurile in colanti si maiou, plimbandu-se zvelta pe schele. Dimineata o auzeam si eu ciripind la geam: „Buna, baieti! Ce faceti? Hai, va fac o cafeluta?” Evident ca oamenii n-au refuzat cafelutele si, ca sa nu le mai bea stand incomod pe schele, au intrat si la ea in casa, sa se cafegeasca relaxati. Recunosc ca nu stiu daca intrau direct pe geam sau daca treceau prin bloc. Cert este ca s-a legat o mare prietenie intre ei. Mosul de la 2 era cu ochii pe ei. El era acel cerber al scarii, pregatit mereu sa intervina la orice derapaj de la linistea in bloc si de la bunele moravuri. Era mic de statura, chel, foarte energic, avea mereu pe el o camasa curata si purta niste ochelari cu dioptrii mari, gen fund de sifon. Cand iti batea la usa mosul de la 2, treaba era nasoala. Daca un vecin isi renova casa la 11 noaptea, mosul aparea la usa lui. Daca cineva lasa coji de seminte in fata blocului, mosul ii atragea atentia. Nu era exagerat, dar era corect si ferm (si avea un limbaj foarte colorat). Gradina din fata blocului era in grija lui. Toata ziua trebaluia ceva prin gradina, printre flori si micii copacei pe care ii plantasera vecinii. In felul asta, vedea tot parcursul stransei prietenii dintre vecina de pomina si muncitorii care mestereau pe schele. Intr-o dupa-amiaza, genul ala al dupa-amiezelor linistite si calduroase de vara (cum sunt cele de zilele astea), auzim tunand din gradina vocea mosului de la 2: „Mai lasa oamenii astia in pace, nesimtito, ca nu mai apuca sa termine blocul nici la iarna, femeie nerusinata! Tot blocul vede ce faci, intra in casa si nu-i mai chema la cafele, nu ti-ar fi rusine, lasa-i sa munceasca, de-aia sunt aici!” Apoi vocea stridenta a vecinei care era experta in certuri pe la geam: „Ce-i treaba ta, ma, ce vrei? Hai, taci dreacului si vezi-ti de ale tale! Fac ce vreau, nu-mi spui tu ce sa fac, hodoroguleee!” Apoi el iar: „Panaramooo, lasa oamenii in pace, sa-si vada de lucru!” Nu mai stiu cat au tinut-o asa cu cearta, dar mi s-a parut amuzanta ingrijorarea lui ca nu mai terminau oamenii aia de reabilitat blocul, daca erau toata ziua la cafele la ea. Dintre cei care au blocuri in lucru, nu stiu cati au norocul celor care au fost la scara alor mei, dar aparitia tipului de azi si amintirea taraseniei cu vecina mea, m-a dus cu gandul la acele filme xxx in care apar instalatorul sau gradinarul tanar, sexy, la bustul gol si vorba aia cu o anumita parte anatomica ce nu stie carte sa stiti ca se aplica si femeilor. Who cares ca n-are doctorat si ca nu e la costum, daca arata asa? Ratiunea e cu doctoratele si cu eleganta. Instinctul are alta scara de valori.

 

 

%d blogeri au apreciat: