Nu

Fiind vara, stau mai mult cu fereastra deschisa in timpul zilei, e o zona foarte retrasa si linistita si ieri am auzit de afara o vocea unei femei strigand: „Nu alerga!”, au trecut cateva secunde, iar a strigat: „Nu alerga, ti-am zis!”, iar au trecut cateva secunde, iar a strigat: „Te duc in casa! Te-am scos afara ca sa te joci, nu sa alergi! Daca mai alergi, te duc in casa! Joaca-te frumos!” Pentru mine, contactul cu Bucurestiul a fost un soc si traiul meu aici continua sa fie o constanta dezamagire vazand cum se poarta multi parinti cu copiii lor. Pana sa vin in Bucuresti, nu am vazut atat de multi parinti care sa le interzica atatea lucruri normale copiilor. De fiecare data cand trec pe langa un parculet, aud: „Nu fugi! Nu te urca acolo! Nu te juca asa, ca te duc acasa! Nu vorbi asa! Nu da asa cu piciorul in minge! Pleaca de acolo! Nu pune mana pe catel! Nu lua pamant in maini! Lasa piatra jos! Ti-am zis ca o sa cazi! Te murdaresti! Nu fi obraznic! Nu te aseza jos!” Copiii din orasul asta nu pot fi crescuti altfel decat interzicandu-li-se orice e normal sa faca un copil? Eu imi amintesc ca foarte, foarte rar interveneau adultii in jocurile noastre cand eram copii. Si deveneau foarte enervanti in momentele alea. Ne lasau afara la joaca, ne supravegheau, dar nu am auzit vreodata macar un adult sa spuna unui copil ca il duce in casa daca fuge sau sa ne spuna cum sa ne jucam. Cred ca orice om ar trebui sa stie ca joaca ajuta copiii sa se dezvolte normal si ca daca nu permiti unui copil sa se joace, va avea probleme de comportament ca adult. De asemenea, sa-l lasi sa se joace singur, fara sa interactioneze cu alti copii, e foarte rau pentru ca va avea dificultati in a stabili contacte sociale. Lasa-l la joaca cu alti copii si vezi-ti de treburile tale! Ce poate fi atat de greu? Cred ca oamenii astia care ghideaza copiii si cum sa dea cu piciorul in minge, si sa nu atinga o piatra, nu au ce face pur si simplu si vor sa streseze niste fiinte nevinovate pe care nu le lasa sa descopere lumea. Am vazut in metrou o femeie cu un copil de vreo 4 ani, copilul voia sa stea in genunchi pe scaun ca sa se uite in tunel, ea ii spuna sa stea frumos pe scaun, ca n-are ce sa vada in tunel, el o tinea pe-a lui, ea pe-a ei, a inceput sa-l traga de picioare, sa ridice tonul la el, ea avea pantaloni albi si ii reprosa copilului ca daca sta in genunchi pe scaun ii murdareste ei pantalonii, a dus o lupta cu el pana l-a asezat pe scaun si nu l-a lasat sa se uite pe fereastra. Am fost pe punctul sa-i zic: „In pizda ma-tii de proasta, tu stii ce e in tunel dar copilul nu stie. Lasa-l sa se uite, ce mama dracului ai cu el? De ce sa nu se uite? Cand l-ai facut, trebuia sa te gandesti ca s-ar putea sa-ti si murdaresti vreodata hainele cat o sa-l cresti, pisa-m-as pe pantalonii tai albi de fufa idioata!” Toate proastele vin si puiesc in Bucuresti si sunt obsedate sa isi creasca copiii care mai cu mot. De cativa ani, de cand a inceput obsesia cursurilor pentru copii, ii cara de colo-colo la tot felul de cursuri pentru ca le-a intrat lor in cap ca joaca e o pierdere de timp si invata nefercitii astia si pian si vioara si teatru si nu stiu cate limbi straine si arte plastice si bune maniere si arte martiale, ii zapacesc cu nu stiu cate cursuri. Dar nu care cumva sa se joace, Doamne fereste, snoabele nu vor sa aiba copii care se joaca. Nu, trebuie sa ii faca savanti de renume mondial. Trecand de asta, faptul ca le interzic sa puna mana pe pamant, pe pietre, pe animale sau plante, le nenoroceste sanatatea pentru ani de zile. Sunt atat de inculte si de toape, incat practic isi formeaza copiii cu un sistem imunitar dezastruos. Am fost la un picnic la padure cu niste amici, unul dintre ei era medic, venise cu copilul lui care avea aproape un an si copilul baga in gura tot ce nimerea. Umbla prin iarba si isi baga in gura pamant, frunze, gandacei, era entuziast de tot ce gusta si cineva i-a spus tatalui sau sa-l opreasca pentru ca manaca pamant si gandacei. El a raspuns: „Lasa-l sa le bage in gura, ca doar nu vreau sa-l am bolnav toata viata. Daca acum nu isi formeaza sistemul imunitar bun, nu mai are cand.” Deci omul era medic. De-asta imi vine sa le dau palme dupa ceafa fufelor care nu isi lasa copiii macar sa stea pe pamant. Pentru ca i-au facut ca sa-si bata joc de ei. Eu nu stiu cum se poate raporta la lume un copil care nu este lasat sa descopere lumea. Mi-e si mila de ei. Nu stiu de ce parintii traiesc cu impresia ca au copiii ca pe niste extensii ale lor. Copilul nu este extensia ta, este o fiinta diferita de tine si trebuie sa inteleaga pe ce lume traieste, la fel cum si tu ai inteles, la randul tau. De-asta ajung in niste situatii absurde cum vad de  multe ori, ca le interzic copiilor diverse lucruri si le spun: „Nu faci asta pentru ca nu vreau si gata.” Pai stai un pic, tu nu vrei, dar copilul tau vrea. Ai suficient creier cat sa-i si argumentezi de ce nu ii permiti sau esti doar un despot nenorocit? L-ai facut ca sa ai placerea de a fi tiranic cu o fiinta care nu se poate elibera din tirania ta pana cand termina studiile? Despre cei care ii bat, ce sa mai zic? No comment. Am vazut parinti care isi loveau copiii peste fata si le ziceau: „Nu-mi place cum te strambi si daca te mai strambi, iar te lovesc.” Toti copiii se stramba si nu fac rau nimanui cu asta. Dar ce sa faci, ce sa faci daca orice dement poate procrea? Din orice bruta poate iesi un copil, asta e problema omenirii. In Bucuresti in 2017 eu aud parinti spunandu-le copiilor: „Ai cazut pentru ca esti prost.”, „Ai gresit pentru ca esti prost.”, „Ai luat nota mica pentru ca esti prost.” si as vrea sa stiu de unde le vine obsesia ca ar trebui sa aiba copii perfecti, care sa nu cada, sa nu se loveasca, sa  nu greseasca. Am vazut odata o mama care a cazut din picioare cand baiatul ei, un copil de vreo 7 ani care mergea in fata ei, a cazut si s-a julit la genunchi. Maica-sa aproape a lesinat instant. Copilul s-a ridicat repede fara probleme, dar cand a vazut-o pe maica-sa palida, pe jos, s-a speriat. Doamne, de cate ori nu cadeam noi cand ne jucam si parintii nici macar nu erau cu noi, ca sa vada cum am cazut. Si n-am murit. Chiar suntem bine, sanatosi. Pot schimba eu ceva cu articolul asta? Nu. Copiii crescuti numai cu „Nu! Nu! Nu!” terorizati si anxietati in toate felurile, cu obsesia sa nu greaseasca, sa nu se murdareasca sau batuti si jigniti sunt viitorii clienti ai psihologilor pentru ani de zile. Cata paine o sa aiba de mancat psihologii in orasul asta, n-am cuvinte sa descriu, ii invidiez. Vor fi bogati. Dar trecand de asta, e trist sa fii martor la atata bataie de joc fata de copii. Intr-o capitala. Acum am scris despre copiii crescuti in despotism si agresivitate dar mai avem in Bucuresti o categorie de copii crescuti gresit. Printii si printesele. Comorile. Ingerasii. Va spun ceva aceste cuvinte? Despre ei in articolul urmator.

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: