O experienta buna la spital

Ma gandeam zilele trecute ca toata ziua auzi pe cineva plangandu-se de restaurante, de magazine, de medici sau profesori, de cand exista si fb imediat poti scrie ce lucruri aiurea ai patit in locul x sau in locul y. Si mi-am zis ca voi povesti prima experienta buna pe care o voi avea intr-o insitutie ca sa fie negru pe alb ca si in Romania sunt lucruri care merg bine si oameni buni. Citisem articolul unei doamne care povestea ca a plecat in Spania din cauza halului in care a fost tratata intr-un spital din Bucuresti, m-a intristat tot ce a scris acolo pentru ca ceva asemanator patisem si eu dar azi destinul mi-a dat sansa sa povestesc ceva frumos despre personalul medical de la Coltea.

Azi dimineata am avut parte de o lovitura care cred ca ni se intampla tuturor in timpul vietii si toata lumea o uraste cu pasiune. M-am lovit foarte tare cu piciorul in coltul patului si am simtit cum degetul mic zboara si metatarsianul pleaca si el mai incolo. Nu zburase nimic, toate erau la locul lor dar m-am tavalit de durere. Pentru ca trecusera cateva ore si nu ma puteam sprijini bine pe picior din cauza durerii, m-am gandit ca e fractura. Am cautat eu pe net un pic daca poate fi o fractura grava si pentru ca am vazut ca poate afecta mersul daca nu e tratata corect, mi-am zis ca trebuie sa merg la spital. Ma gandeam: „Bai, cat de ridicol poate fi un om care merge la spital cu degetul mic de la picior rupt.” M-am intrebat la ce spital sa merg. Ultimele mele experiente la Floreasca au fost dramatice, stat pe hol cu orele, la Universitar nu am fost niciodata dar am auzit marturii naspa si de pe acolo, mai stiam doar de Coltea pentru ca nu sunt eu prea dusa pe la spitale. Am fost in 2015 la Coltea cu o fractura de piramida nazala, am intrat imediat, au fost super draguti cu mine ORL-istii si mi-am zis: „Ia sa vad daca au si Ortopedie.” Am cautat repede, n-aveau. Mi-am zis sa merg totusi pentru ca au Radiologie si poate li se face mila de mine cand vad cum ma tarasc si daca imi fac o radiografie, aflu macar daca e rupt. Asa a si fost. Mi-am luat frumos piciorul pana la spital, am intrat in triaj intreband daca am nimerit unde trebuie cu o posibila fractura de deget. Erau acolo 3 doamne, evident ca mi-au zis ca nu am nimerit unde trebuie si ca ar trebui sa merg la alt spital, dar vazand cum schiopatam si ce figura de amarata facusem, au chemat o doamna doctor sa ma consulte si sa ma trimita la radiografie. Mi-au facut si cateva investigatii in plus, m-a preluat un domn amabil, a urcat cu mine la Radiologie, a stat cu mine cat a durat totul, inclusiv pana am luat rezultatul, radiologa a fost foarte draguta cu mine, totul mergea foarte usor, erau putini pacienti, personalul foarte amabil cu ei, chiar am fost uimita. Nu era fractura, din fericire, pentru ca asta ar fi insemnat sa merg la alt spital la ortoped. Mi-a scris doamna doctor o reteta si am plecat acasa cu piciorul meu beteag. Acum stau cu gheata pe picior si scriu, este ultima mea zi de concediu si imi propusesem sa ma plimb dar planul meu s-a cam stricat. Doar ca ma bucur pentru ca pot spune ca am fost tratata bine intr-un spital bucurestean, nu am dat nimanui vreun leu, chiar mi-a parut rau ca-mi uitasem portofelul acasa pentru ca le-as fi luat ceva dulce doamnelor amabile din Urgenta. Deci daca aveti vreo urgenta si ajungeti la Coltea, sunt sanse mari sa fie bine. Mie imi este foarte frica de medici si de spitale pentru ca am niste amintiri horror din trecut, chiar si din trecutul apropiat cand o doctorita de la Floreasca s-a rastit la mine ca ce caut acolo si eu eram vai de capul meu in momentul ala, a fost complet sadica femeia aia cu mine cat m-a tratat. Dar iata ca se poate si altfel si este a doua oara cand sunt placut surprinsa la Coltea. Nu stiu cum ii chema pe cei care s-au ocupat azi de mine pentru ca as fi scris aici, am doar numele doctoritei pe reteta, o cheama Camelia Dumitriu si azi m-a ajutat foarte, foarte mult. Mi-ar fi fost foarte greu sa merg la alt spital, bani de taxi nu aveam, nu era nimeni cu mine, piciorul ma durea, este foarte greu sa fii singur cand esti bolnav. Cand sprijini singur peretii holului unui spital asteptand sa fii consultat, e groaznica singuratatea. De aceea pentru mine a contat foarte mult experienta de azi de la Coltea si doresc sa le dea Dumnezeu multa sanatate oamenilor buni de acolo si tuturor celor carora le pasa de suferinta semenilor.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: