Blazoane, canoane si fasoane

Nu stiu de ce zilele astea ma gandeam la Florian Pittis. Uneori imi e dor de el si as vrea sa fie iarasi viu. Mi-l amintesc cel mai des intr-o seara din vara lui 1999 la Mangalia la festivalul „7 zile, 7 nopti”, canta cu Pasarea Colibri pe treptele din fata Casei de Cultura si, pentru ca era live, la „Vinovatii fara vina” schimbase un vers cu „Nu conteaza cat de lung am parul/ Important e ca am parul lung.” In public erau multi dintre cei care acum nu mai sunt in tara, erau alte vremuri, erau alti oameni iar acum la Mangalia nu stiu cata lume s-ar mai aduna la folk. Atunci eram sute. Am facut o pauza gandindu-ma ce sa scriu mai departe si am avut un gand venit brusc, un gand complet nou: vremurile pe care le traim acum sunt bucuria celor care cu 50 sau 100 de ani in urma ar fi fost la nivelul cel mai de jos al societatii, intr-o micime care nu le-ar fi permis sa poata avansa. A venit vremea lor, sunt politicieni, afaceristi, cantareti, bloggeri, formatori de opinie care isi tarasc admiratorii in mocirla in care se zbat si ei. Porceala totala. Mocirla e pe val. Daca vrei sa asculti niste muzica si deschizi radioul, auzi: „Ia ramai cu ma-ta/ Hai, ramai cu ma-ta!”

Ieri a inceput festivalul George Enescu. In alti ani eram nelipsita din Piata Festivalului si imi parea rau ca nu imi permit sa-mi cumpar bilete la concerte. Ieri ma gandeam sa merg si de data asta in Piata sa vad concertele. Si pentru ca il aveam pe Pittis in minte, mi-am amintit brusc niste versuri din „Ploaia care va veni”: „Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane/ De blazoane, de canoane si fasoane.” In 2015 am fost de doua ori in Piata Festivalului, apoi n-am mai mers din cauza completei lipse de respect care le-a fost aratata acolo iubitorilor de muzica clasica. In primul rand, nu puteai asculta linistit niciun concert pentru ca tot umblau pe acolo niste domnisoare cu tablete care te intrebau daca vrei sa participi la o tombola Raiffeisen Bank si daca erai de acord, incepeau sa-ti ceara datele personale. Daca le ziceai repede „Nu” ca sa plece si sa asculti muzica linistit, mergeau la cel de langa tine, apoi la cel din fata ta, apoi la cel din spate, acelasi text, tombola, Raiffeisen, castiguri, date din buletin, numar de telefon, etc, etc. Seara de seara ele umblau non stop printre oameni cu textul asta. Raiffeisen Bank este partener al festivalului. Asa respecta Raiffeisen Bank iubitorii muzicii clasice. Joi treceam prin pasajul de la Universitate si niste muncitori se pregateau sa puna panouri publicitare cu Raiffeisen care sprijina cultura si festivalul Enescu. Mi s-a facut greata. Ma gandeam: „Oare la fel o sa zapaceasa de cap lumea venita sa vada concerte si anul asta, cu tombola lor de nesimtiti?” Ce s-or fi gandit ei? Ca lumea buna merge la concerte in sali si ca in piata vin toti amaratii, plebea, unii care oricum nu au treaba cu muzica si ca sunt niste prazi bune pentru reclama, oricum se vantura pe acolo aiurea. Nesimtire. Haideti sa va spun ceva. E parerea mea, poate gresesc, mi-o asum. In Piata Festivalului Enescu vin cunoscatori de muzica clasica. N-or fi toti, dar multi sunt. Sunt oameni care nu au avut bani pentru bilete sau nu au mai prins bilete la concerte. De exemplu varstnici care toata viata au asculat muzica clasica si pensiile nu le permit cheltuieli prea mari. La spectacolele din sali sunt multi bagatori de seama care au bilete si merg (sau nu) doar pentru ca le-au primit cumva, au mintea in colturi si habar nu au diferenta dintre violoncel si contrabas dar sunt de la minister, de la primarie, de la Parlament, de-ai nu stiu carei persoane publice, toate tutancele si toti habarnistii isi etaleaza fitele la Enescu pentru ca deh, avusera noroc si primira si ei ceva bilete. Bag mana in foc ca si Firea va merge la macar un spectacol din festival si mai mult de-atat nu e nevoie sa zic. E primarita? E. Ce mai poti sa zici? Bucuresti 2017. Cand s-au pus in vanzate biletele online erau foarte furiosi oamenii pentru ca se epuizau instant si nu intelegeau ce se intampla. Pai ce sa se intample? 50 la primarie, 50 la prefectura, etc. Nu spun acum ca toti oamenii de-acolo sunt pleava, sunt si multi cunoscatori, dar ati inteles la ce ma refer. Dar cine sunt „fraierii” care merita stresati cu promoterite agasante si cu tombole? Fix „amarastenii” din Piata. In al doilea rand, nu inteleg ce cauta standuri cu hotdog, beri, sucuri, mese, la un concert de muzica clasica. Moare cineva de foame sau de sete cat asculta un concert? Vin acolo ca sa bea si sa manance, sa se plimbe aiurea cu farfurii de carnaciori si chifle? E balci de fapt si n-am aflat? A, stai, niste oameni descurcareti obtin dreptul de a-si monta tarabele cu mancare si beri la un festival de muzica clasica. Got it. Unii au impresia ca daca se numeste Piata Festivalului, trebuie sa fie ca la piata.

Mai am inca o parere despre festivalul Enescu si termin. In perioada asta Bucurestiul se umple cu straini, oameni destul de fini si de simpatici spre deosebire de ceea ce vezi de obicei. Sunt pasionati de muzica clasica si stiu clar pentru ce au venit. De zilele trecute i-am vazut cand ma plimbam pe Calea Victoriei si asa mi-am si amintit ca incepe Enescu, vazand publicul strain de tip muzica clasica. Mereu cand ii vad mi se intoarce cutitul in rana si imi amintesc ca am preferat sa nu plec din tara. Oamenii astia au avut si vor avea nevoie de taxiuri si vor merge in masinile conduse de moluste grobiene, adica taximetristii bucuresteni obisnuiti. Se vor plimba pe strazi unde toata ziua defileaza fetele cu haine mulate si unghiile facute cu gel, videochatiste si printese. Vor avea de-a face macar o data cu tupeul si indiferenta care omoara cu zile oamenii de buna credinta din orasul asta. Nu stiu cum de un oras care a decazut in ultimii ani in halul in care a decazut Bucurestiul, mai organizeaza un asemenea festival. Bucurestiul incet-incet este parasit de oamenii de calitate si e populat de votanti psd, inculti, tigani (in sensul rau al cuvantului), tarani (ca atitudine), cocalari si printese, smenari, corporatisti cu creiere spalate care fara jobul de la corporatia de vis ar fi ca niste orfani pentru ca mai mult nu inteleg, fraieri ca mine care au venit aici crezand ca va fi bine si inca nu au curaj sau bani ca sa plece, plus cei care au aici bunici si parinti, au ceva cheag si niste rude care sa-i ajute si nu ar pleca avand aici un sprijin, in orasul lor. Mai vad uneori straini pozandu-se amuzati sau jenati langa panarama aia de statuie cu Traian in curul gol si cu lupul in brate pe trepte la Muzeul de Istorie, mi-e rusine ca oamenii aia vad asa ceva si ma intreb ce se va intampla pana la urma: toata tara va deveni un Bucuresti, toate orasele vor fi conduse de persoane ca Firea si se va toca marunt-marunt tot ce tine de cultura si comportament civilizat sau Bucurestiul va fi parasit ca orasele trecute prin calamitati si vor mai ramane aici doar moluste de taximetristi, cocalari, printese si videochatiste dupa ce toate evenimentele culturale majore se vor fi mutat in vestul tarii? Vom trai si vom vedea.

 

 

%d blogeri au apreciat: