Insuratoare

Ieri faceam ceva treaba prin casa si cantam. Nu stiu cum de-mi amintisem „O ultima dorinta” si cantam: „Maine-i ziua cea mare/ Maine merg la insuratoare/ Si toate noptile-mi vor fi la fel.” In vara asta am avut o super hiper revelatie despre casatorie (despre insuratoare, mai bine zis) si am tot zis ca scriu despre asta. Sa va povestesc:

In iulie, intr-o sambata, eram in Piata Universitatii, asteptam o prietena ca sa mergem la B-FIT. Ea intarzia, eu stateam la statui si ma uitam la lume. Fiind vara, cald, hainele erau ca atare si ma uitam la femei, ce frumos erau imbracate, ce ingrijite, cochete, cum sunt romancele in general. Eram foarte relaxata si imi lasam mintea sa zboare, ma gandeam ce corpuri frumoase au ele in hainele alea, ce forme, ce chiloti, ce sutiene, unele mai slabe, unele mai plinute, unele mai sportive, altele mai durdulii, femeile sunt super misto, n-ai ce zice. Ma gandeam la unul dintre personajele lui Pascal Bruckner care are brusc in tinerete, pe strada, o revelatie referitoare la femei si ii spune altui trecator: „Uitati-va si dumneavoastra, sunt atatea! La care sa ravnesti, pe care sa le atingi?” Si ma gandeam cum se uita si barbatii la ele, la rochiile lor pana deasupra genunchilor pe care daca le ridici, ajungi la coapsele un pic curbate si apoi la sexul ca o floare moale si calda ce se deschide catre interiorul corpurilor lor frumoase. Mi-am zis: „Una mai frumoasa ca alta, una mai atragatoare ca alta, una mai cocheta ca alta, daca le dezbraci vezi la fiecare altfel de sani, altfel de coapse, altfel de umeri, altfel de fese, alt miros, alta atingere a pielii, alt mod de a face sex. Sunt sute. Si barbatii se insoara. Cu una singura. Pentru toata viata. Ce-o fi in capetele lor?” Chiar eram foarte nedumerita si foarte curioasa si mi-am zis ca trebuie sa gasesc un raspuns. Brusc mi-am dat seama de ceva. Daca un barbat ar fi mers la fiecare femeie dintre cele care treceau in momentul ala prin Piata si ar fi invitat-o in oras, s-ar fi putut ca toate sa-l refuze. Daca 10 ar fi vrut sa iasa cu el, poate ca 6 ar fi iesit cu el doar o data, restul poate ar mai fi iesit si a doua oara si din toate, poate ca una ar fi facut sex cu el. Sunt minunate, sunt sute, dar n-au cum sa te vrea toate. Ca barbat, treci pe langa ele toata ziua, vizualizezi cum le dezbraci si le penetrezi dar in realitate poate ca incerci degeaba mult timp. Ai vrea dar n-ai cum sa fii cu toate. Iti merge cu una, cu alta, dar vine o zi in care iti dai seama ca vine batranetea, nu mai faci parte dintre targeturile cele mai bune si tre’ sa ai si tu cu cine sa faci sex ca deh, ai nevoie, n-ai chef sa arunci banii la prostituate sau sa-ti faci treaba singur, nu e bine sa te intorci acasa si sa fie nimeni, perspectiva unei morti in boala si singuratate nu e buna deci vrei si un copil macar si-ti zici: „Ma insor. Pentru ca nu pot sa le fut pe toate, al naibii ghinion ca nu pot, trebuie sa ma asigur ca pastrez macar una.” Si apoi vine fantasticul moment al pozelor prin parc la boschetii pe care s-au pisat cainii si al taierii tortului cu mire si mireasa kitsch pe el in timp ce langa el zambeste fericita…unica. Ea nu stie ca e unica doar pentru ca in Romania e interzisa poligamia. Dar e mai bine ca nu stie. Oricum, nevasta e cu atat mai buna cu cat stie mai putine si daca au dresat-o mami si tati sa fie femeie de casa. Daca oamenii ar fi facuti sa fie monogami, dupa casatorie nu ar mai fi atrasi de alte persoane dar istoria adulterului cred ca spune destul cat sa nu mai intru in amanunte. Si vin acele momente cand esti tu multumit ca sotia gateste bine, duce copiii la gradi si n-o sa mori nesters la cur, o sa aiba ei grija dar ce te faci ca inca esti in putere, in jur sunt atatea femei atragatoare si sotia ba n-are chef, ba e ocupata cu copiii, cu jobul cu nu stiu ce si incepe sa-ti iasa monogamia pe ochi ca salata de hrean.

Am mers in iunie la un interviu pentru angajare. M-am trezit in dimineata aia si mi-am dat seama ca nu am curate hainele pentru interviuri si trebuia sa imbrac totusi ceva. Era foarte cald si singura solutie a fost o rochita neagra de matase pe care evit s-o imbrac in cadru formal dar n-am avut de ales. E decoltata, se prinde la spate cu un cordon si la poale e clos pana sub genunchi. Pentru ca eu am corp clepsidra, e o rochie care uneori da idei celor din jur. Intamplarea a facut ca directorul cu care am avut interviul era genul ala de insurat de 37, 38 de ani care dupa cum se agita pe scaun si cum era intr-o trepidatie continua, ori avea nevasta lehuza, ori vreo scorpie care nu mai iesea cu nimic la interval, dar era clar ca omul era pe mod lipsa grava. Eram unul in fata altuia langa masa, fiecare pe cate un scaun si pe masura ce vorbea, ii mai alunecau ochii in decolteul meu, pe gleznele mele, pe mainile mele, apoi iar se uita in ochii mei. Eu ma uitam la verigheta lui fix si puneam o figura de genul: „Ai acasa una luata pe semnatura. De ce esti tu om neserios si amusini si altele? Ti-a trebuit insuratoare, na.” El era foarte stanjenit. Sunt de toata jena insuratii astia care, cum au dat de o pasarica valabila (adica s-au indragostit tare sau fata avea zestre serioasa), au fugit cu ea la starea civila si la popa nu cumva s-o piarda si apoi, pentru ca omul nu e o fiinta monogama, ii vezi cum balesc in stanga si-n dreapta dupa una, dupa alta, asa cum se uita copiii saraci pe fereastra cofetariei dar stiu ca n-o sa pupe ceva bun. Dar cine e om serios si la casa lui, cine e familist? Ce sa faci, nu poti sa le ai pe toate in viata.

Intr-o zi mergeam la metrou. In fata mea mergea un cuplu cu un copil de vreo 6 ani. Ea, genul ala de sotie average, ii spunea lui pe un ton de ciocanitoare isterica de la mahala: „A venit varrra, au aparut ciresssele, am vrut si eu ciresssee! Nu mi-ai luaaaaatttt! Nici macar nu te-ai dus in piata sa-mi ieeeei! Atat macar nu ai facuttt! Inteleeegi?” si gesticula nervoasa. El, genul de sot average, burtos si neglijent, apuca sa zica doar: „Stai, stii…uite…” pe un ton de abia se auzea. Ea continua mai tare: „S-a dus mammmaaaa, intelegi, mammmaaa si mi-a luat cirese, daca poti sa iti imaginezi asa ceva, a trebuit sa vina mammaaa cu cireseleee…nu ti-ar fi rusinnnnnee!” Copilul era foarte trist si stanjenit si facea tot posibilul sa se indeparteze de ei. Ea o tinea tot asa: „Nu mi-ai luat cireseee…daca se poate asa ceva, nesimtituleeeee.” Tipul era pus la zid ca un copil prost scos la tabla, coborasem toti la metrou si el aproape ca se lipise de marginea pasajului in timp ce ea isi arunca mainile de gospodina gesticuland amenintatoare spre el. Imi venea sa-i zic: „Nu i-ai luat cirese, i-a luat ma-sa cirese, esti mort. Uite in ce hal ai ajuns daca ti-a trebuit pizda luata pe semnatura, fraiere. Nu cumva sa muriti burlaci si sa nu se supere mami si tati ca n-au si ei nora si nepoti. Mars la piata si ia-i cirese ca oricum de murit tot cu gaura asteia mori, esti amarat si neingrijit si alta nu mai pupi! Daca ii iei cirese, poate te mai lasa sa i-o bagi.”

Revenind de unde am pornit, am reusit sa inteleg si eu de ce se insoara barbatii, chiar daca practic nu sunt facuti pentru monogamie si pe lume sunt atatea femei superbe, ispititoare. Fiecare dupa posibilitati si daca stii ca nu (mai) poti mai mult, zici merci ca te-a acceptat macar una si ia-o repede pe semnatura ca sa nu ramai doar cu uitatul dupa femei. Doar in reclame si in filme burlacii aia superbi, tineri, cu dare de mana, ajung in fata altarului intr-o biserica eleganta, langa o mireasa emotionata si gatita pruna. In realitate, pentru ei sunt atat de multe dintre corpurile alea frumoase care se plimba vara prin oras in rochite cochete cu vedere pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Cei care stiu ca n-au acces din diverse motive, dau fuga la piata dupa cirese. Pentru ca reincepe sezonul nuntilor, mai am de adaugat doar atat:

mireasa

%d blogeri au apreciat: