De ce Marte și nu moarte?

Cu ceva timp în urmă, când auzeam despre trimiterea oamenilor pe Marte, mă gândeam că e cine știe ce idee ciudată pe care nimeni nu s-ar gândi s-o și pună în practică. Până când m-am documentat un pic și am văzut că e pe bune. Sau cel puțin așa pare, din ceea ce găsești în diverse articole. Chiar a fost prezentat și vehiculul cu care se vor deplasa oamenii pe Marte în 2023, când au de gând să mergă acolo vreo 25 de oameni, după o călătorie de 7 luni, doar dus, în perspectiva colonizării planetei. Evident că am citit și despre condițiile de trai pe Marte și mă întreb ce colonie au ei de gând să facă pe o planetă unde atmosfera e 95% dioxid de carbon, temperatura ajunge la -160 de grade, unde condițiile atmosferice îți distrug corpul și unde radiațiile te omoară dacă nu ești în costum special. Despre cei care s-au înscris pentru călătoria aia (doar dus), ce să zic? Mai bine nu zic nimic. În mod sigur vor sta ei la grătare pe Marte, cu beri și muzică, 25 de oameni pe o planetă, în timp ce proștii de noi o să-i invidiem, înghesuiți cu miliardele pe Pământ. Deja o să înceapă să-mi pară rău că nu mă duc și eu.

Trecând de glumă, iată părerea mea despre colonizare și despre marțienii ăștia naturalizați, trimiși de pe o planetă unde n-o să mai avem loc unii de alții. Voi spune lucruri rele, dar mi le asum. Sper ca indivizii ăia să se facă pulbere pe Marte de cum ajung acolo, nu pentru că am ceva împotriva lor, ci pentru că ei fac parte dintre cei care vor fi trimiși aiurea in tot Sistemul Solar, în încercarea oamenilor de a evada pe alte planete după ce pe asta au făcut-o zob. Am căcat și am pișat tot pentru că ne-am înmulțit necontrolat și acum, repede, să fugim! Ce dacă am făcut Pământul franjuri? Mai sunt și alte planete, fuga, să scăpăm! Le distrugem și pe alea? No problem, mai căutăm altele. Doar suntem o specie atât de inteligentă, nu-i așa? Oamenilor le scapă din vedere două chestii care eu cred că-s foarte importante. Poate greșesc dar eu așa cred. În primul rând, noi suntem pe Pământ nu pentru că l-am colonizat, așa cum avem de gând să facem cu Marte, ci pentru că planeta asta a permis existența noastră aici. Dacă peste noapte Pământul ar fi altfel și n-ar mai oferi condiții favorabile speciei umane, am dispărea instant. Asta nu e planeta noastră, e un loc unde pur și simplu am apărut printr-un noroc. Pe Marte sau aiurea prin spațiu nu avem ce să căutăm pentru că… we just don’t belong there. În al doilea rând, toate ființele de pe Pământ trăiesc pentru că sunt prinse în lanțul trofic. Nu cred că putem supraviețui undeva doar noi cu noi, fără să avem tot restul de șerpi, porci, găini, muște, purici, microorganismele lui pește prăjit, albine și tot restul de orătănii. Și traiul acestor orătănii e posibil tot pe Pământ. Dar stai, noi suntem foarte deștepți și nu ținem cont de asta. Ne facem traiul imposibil pe Pământ și pentru că ne batem joc sistematic de alte specii. Ăsta e unul dintre motivele pentru care nu vreau să le iasă pasiența oamenilor cu stabilirea pe alte planete. Pentru că vor să lase în urmă tot prăpădul pe care l-au făcut și să scape ușor. Nu. Să stăm aici cu toții și să suportăm consecințele până la ultimul. Cred că ați văzut clipul ăsta. E definiția omului, nu poți să spui mai mult de atât. Ne-am înmulțit ca niște disperați, unii zic că ar fi fost necesară o politică a controlului natalității. Eu nu cred că era necesar așa ceva, pentru că avem creier ca să gândim și să nu mai puim în halul asta dar ooops, nu ne-a ieșit. Când cineva mă întreabă dacă am copii și îi zic că nu, pare mirat sau spune că îi pare rău. Mult timp mi-am dorit copii, măcar unul, și apoi mi-am zis „Oare copilul meu va face măcar pe jumate bine omenirii pe cât rău va face cu munții de recipiente de plastic pe care îi va lăsa în urmă încă de când se va naște? Suntem miliarde de fabricanți de gunoi pe lumea asta. Să mai fac și eu unul? Are rost?” Când văd diverse individe cât se umflă în pene pentru că au plodit, de parcă ar fi printre maxim 10 femei de pe Pământ care ar naște în fiecare lună, mă gândesc cât sunt de ridicole. Dacă toți copiii născuți săptămâna asta ar muri, nici nu s-ar simți. Suntem miliarde. Nu mai ești nici măcar o rotiță din sistem pentru că sistemul funcționează si dacă dispari tu în secunda asta. Dar stai, noi vrem pe Marte. Fabricanții de gunoi evident că vor depune toate eforturile posibile pentru a putea sufoca cu gunoaie tot Sistemul Solar. Eu sper să nu se întâmple asta. Și sper să ajungă oamenii să suporte consecințele a tot ceea ce au făcut pe Pământ. Să fugă de colo-colo cu posibili coloniști pe toate planetele care par compatibile omenirii dar să vadă într-un final că le rămâne doar traiul pe Pământ, unde se vor strânge de gât unii pe alții pentru o cană cu apă. Spunea uneori străbunicul meu „Scrie la Carte, tată, că o să ajungă oamenii să vadă lucind în zare și vor fugi într-acolo strigând <Apă! Apă!> dar n-o să fie apă, o să fie doar aur.” Eu, copil,  mă amuzam când auzeam asta și mă gândeam că ar fi intersant să fie aur în loc de apă pentru că apă oricum găsești peste tot dar acum îmi sună altfel cuvintele alea și, din păcate, plauzibil. Când vezi poze de pe Marte, că tot l-am adus în discuție, îți dai seama pe ce planetă superbă trăim și cum vrem să colonizăm o pustietate neprimitoare, acoperită cu praf metalic, doar pentru că am crezut că putem face exact ce vrem în locul ăsta superb unde trăim acum și l-am tocat mărunt-mărunt. Suntem mici și ai dracului și dacă ne-ar vedea o entitate superioară cum ne zbatem să evadăm de pe planeta asta, s-ar amuza de noi. Într-o zi vom dispărea de nu va mai rămâne din noi nici  fărâmă în Universul ăsta, ca și cum n-am fi existat, dar noi ne vedem deja veșnici, împrăștiind-ne pe toate planetele, una după alta. Mândria e un păcat care poate duce omul într-un ridicol maxim. Închei cu ceva amuzant referitor la subiectul ăsta. Scria cineva pe fb: „Helloooou! Ce ați fumat? Pe Marte sunt temperaturi de -160 de grade și atmosfera e neprilenică supraviețuirii oamenilor. Ce tot visați că vă duceți acolo?” și altul i-a răspuns „De la Smiley li se trage, că dacă n-o cânta el pe-aia cu <Plec departe/ plec pe Marte>, nu le dădea idei.”

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: