De ce îmi pare bine

Vă mărturisesc azi de ce mă bucur eu în ultima vreme. Am fost aseară într-un centru comercial pentru că îmi căutam o bluză. Am umblat eu din magazin în magazin, am tot probat și am observat că, spre deosebire de anii trecuți, media de vârstă a vânzătoarelor a crescut serios. Chiar în magazinul de unde am și cumpărat bluza, vindea o doamnă de vreo 48 de ani. La marketul de lângă blocul meu sunt casieri și de 50, 60 de ani. Asta în condițiile în care prin anii 2000 nu mai reușeai să găsești ceva ca lumea de lucru după 40 de ani. Îmi amintesc că am cunoscut o dată în tren un domn care făcuse depresie pe la 45 de ani pentru că nimeni nu-l  mai angaja și avea 2 copii, mergea la București la psihiatru. Era dărâmat psihic. Pentru că România încă mustea de forță de muncă, angajatorii își permiteau nesimțirea de a refuza oameni în puterea vârstei și căutau toate prospăturile posibile. Între timp, toată forța aia de muncă tânără și bună a migrat către țări civilizate. Ce să facă angajatorii? Au început să ia și oamenii ăia de care înainte le era greață și îi expediau daca nu aveau de la 30 de ani în minus. Nu mai vezi prin magazine doar vânzătoare tinere și cochete, vezi și doamne de 50 de ani. Foarte bine. Pentru că este oribil și umilitor să alegi angajații pe niște criterii de parcă ai fi agenție matrimonială. Mă bucur că cei peste 40 de ani nu mai sunt umiliți, ignorați, ci chiar sunt căutați pentru că au experiență și au fost mai bine școliți decât cei din generațiile care vin din urmă. Este uimitor în câte domenii se caută forță de muncă. Au plecat oamenii care încotro și acum vor patronii să angajeze dar abia găsesc. După ani de zile în care românii au fost umiliți în toate felurile, muncă la negru, muncă fără plată, toate porcăriile posibile au fost făcute până și-au luat lumea în cap și au plecat. Am cumpărat cu vreo lună în urmă niște ciorapi dintr-un magazin unde vindea o femeie de vreo 60 de ani. Mă bucur. La fel cum mă bucur și când cumpăr de la magazinul de lângă bloc unde e casier un domn de vreo 55. Ce dacă nu sunt tineri, arătoși și sexy? Vor să muncească și nu merită să fie batjocoriți și lăsați pe drumuri pentru că nu mai au 25 de ani. Sunt complet împotriva obsesiei absurde pentru tinerețe și frumusețe, exact așa cum sunt împotriva operațiilor estetice de întinerire sau a machiajului exagerat. Să nu le mai cerem oamenilor să fie altceva decât ceea ce sunt, doar ca să se încadreze în niște tipare idioate și să placă, să nu mai fie ignorați sau evitați dacă nu corespund, dacă sunt prea simpli, prea bătrâni sau cine știe mai cum. Orice om care este apt de muncă și vrea să muncească, merită să aibă un serviciu, nu să fie respins la interviu pe niște criterii ca la castingurile de fotomodele.

 

 

%d blogeri au apreciat: