La mulți ani, dragi români!

O zi minunată, o zi deosebită pentru noi, românii. Sper că s-au adunat mulți la parade, la fasole cu ciolan, pentru că e musai să sărbătorim țara care a umplut Europa de cerșetori și de prostituate ieftine, țara care e pe locul 1 în UE la tuberculoză și la avorturi dar pe ultimul loc la consumul de pastă de dinți și la nivelul salarizării. Suntem mândri că suntem români, nu uitați că ăsta e sloganul partidului cu majoritate parlamentară, partidul pe care românii l-au ales în mod democratic. Au ales unii ca ei, că doar de-aia e democrație, ca să alegi conducători care să te reprezinte. Așa popor, așa aleși. Nu poți să vrei mai mult de la viață decât să mergi la parade cu tancuri și avioane de luptă, să te entuziasmezi în fața unor dispozitive care pot omorî mii de oameni. Este foarte frumos, duceți toți copiii să vadă tancuri și mitraliere. E minunat să ai copiii în România. E și păcat să nu faci copii într-o țară ca asta. Zi de zi îmi pare rău că nu am făcut copii, sufăr pentru că nu am copii, că nu-i plimb de mânuțe printre flegme și căcații câinilor de pe străzi, că nu-i duc la școală unde să învețe religie ortodoxă (în 2017), că nu-i cresc printre alți copii care sunt bruscați, jigniți și bătuți de părinți și care să îi agreseze, ca reacție, pe ai mei. Că acum n-o să-i plimb în târguri de Crăciun kitschoase unde pute a mici și unde cântă Ruby și Andra. E o mare tristețe că nu am copii pe care să-i cresc dintr-un salariu de 1700 de lei (din care trăiesc și eu) și îi felicit pe cei care fac copii chiar dacă au salarii de 1400 lei. Sunteți minunați, copiii voștri vă vor mulțumi peste ani pentru câte le-ați oferit și ce start superb au avut în viață din niște familii cu salarii de 1400 de lei. Faceți cât mai mulți și duceți-i la parade cu tancuri unde vor agita stegulețe și vor primi cocarde pe care le vor purta bucuroși. Cei mai mulți dintre voi se luptă să-i învețe limbi străine de la 2, 3 ani, ca să-i trimită în alte țări. N-ai cum să-ți dorești mai mult de la viață decât să fii un dezrădăcinat care pleacă din țară la 18 ani și trăiește mereu cu dorul de casă. Vă felicit pentru că îi faceți ca să-i trimiteți departe de aici. Sunteți niște părinți responsabili, evident. Dacă n-am fi o țară de oameni responsabili, n-am fi ajuns conduși de psd. Asta e dovada că românii sunt și foarte inteligenți, știu să facă cele mai bune alegeri. Suntem și foarte altruiști. După ce că trăim din niște salarii de 1400 lei, din impozitele noastre, din munca noastră, stau pe ajutoare sociale toate putorile care sprijină gardurile cârciumilor. Când tu te trezești la 6 dimineața ca să mergi la serviciu, putorile care trăiesc din munca ta, din ajutoare sociale, dorm liniștite. Dar  noi suntem oameni buni și darnici și ne permitem să-i hrănim și pe ei. Pentru că, nu-i așa, suntem un popor creștin, după Revoluție ne-am întors către Dumnezeu, ne-am umplut de biserici, psd-ul are grijă să trăiască într-o maxi cârdășie cu Biserica și să conducă ușor-ușor oile pe drumul pe care trebuie. Nu vă temeți de vremuri grele, nu vă temeți de nimic! Avem atâtea procesiuni cu moaștele sfiților, atâția sfinți s-au descoperit în ultimii 28 de ani, încât suntem apărați până peste cap. Iubesc peisajul citadin românesc actual. Mergi pe stradă și vezi: bancă, farmacie, bancă, second hand, pariuri sportive, bancă, magazin cu chinezării ieftine unde vând fete vulgare și machiate ca niște paiațe, bancă, pariuri sportive, farmacie. Am ajuns să purtăm haine chinezești îmbâcsite cu vopseluri dubioase, în condițiile în care am avut niște producători de haine extraordinari. Ah, ba nu, mint. Hainele chinezești vândute de paiațe în magazinele cu zugrăveală scorojită sunt cele mai bune. Pentru românul de rând care vrea parade și fasole cu ciolan sunt cele mai bune pentru că oricum nu-și permite mai mult. A făcut alegeri inteligente și îl conduc unii care consideră că e perfect să ai în legea salarizării 1400 lei lunar pentru un om care muncește 8 ore pe zi.

Azi am ieșit să mă plimb prin centru. Veneau cei de la paradă grupuri-grupuri, cu steaguri, stegulețe, cocarde, cu copii de mână prin burnița aia agasantă. Figurile românilor de după 2000. Când am schimbat magistrala de metrou la Unirii, erau în pasaj cu mâncare de la McDonalds, pentru că nu mai aveau loc înăuntru. Cu copii, cu stegulețe, mâncau pe rupte din ambalajele alea stufoase pe lângă pereți. Pentru că nu mai văd bine cu ochiul stâng la distanță, aveam ochiul drept acoperit cu un ocluzor. Mă bucur că i-am văzut cu un singur ochi. Și îmi pare rău că am rămas aici, că îi văd zi de zi pe ei, pe toți cei care ne-au lăsat pe mâna psd-ului, pe cei care trăiesc din ajutoare pentru care eu și tu muncim, pe cei care rup ușile mallurilor pline cu haine proaste și mâncare infectă, pe fufele care au unghii făcute cu gel dar nu știu să scrie corect două propoziții, prostituatele care au videoclipuri la tv și fetele le iau exemplu, pe nesimțiții care sunt votați pentru că oferă pungi cu făină și paranghelii cu mititei, pe cei care strigă vulgarități după mine dacă n-am haine până la pământ, pe cei care aruncă gunoi pe fereastră și mucuri de țigări pe trotuare.

Hai, la mulți ani!

 

 

%d blogeri au apreciat: