Dacă n-ai ști

Prin anii ’80, când mergeam în vacanțe la țară la străbunicii mei, singura sursă de la care puteau primi informații era un radio. Îl văd ca acum, cu un buton mare și rotund și multe clapete mici, gri,  pe care eu mă jucam și ziceam că sunt la mașina de scris. Pentru că era vremea Comunismului, mare lucru nu puteai auzi la acel radio. Uneori îl deschideau la știri și auzeam cum tovarășul Ceaușescu și omologul lui din nu știu ce țară și-au strâns mâinile cu căldură, cum s-a întâmplat nu știu mai ce cu producția mondială de țiței și diverse alte lucruri care pe mine, copil, nu mă interesau. Uneori o auzeam pe străbunica mea zicând „Ia închide-l, închide-l, mamă, că mă doare capul, vreau și eu să stau liniștită.” Dacă aș învia-o acum pe străbunica și aș supune-o zilnic avalanșei de informații la care avem noi acces, cred că și-ar ieși din minți sau ar zice iar să închidem tot, că ea vrea să stea linișită. Ea muncea enorm în fiecare zi și dacă ar fi stat cu ochii pe știri sau pe fb cum stăm noi, cred că s-ar fi prăbușit ograda aia complet, am fi murit toți de foame. Nu era o femeie incultă, îi plăcea să citească și, când avea timp, citea dar cred că era convinsă de faptul că n-ar fi putut schimba ceva având acces la informații despre evenimente în care nu putea avea vreun amestec. Dacă ar fi venit războiul sau sfârșitul lumii, sigur ar fi aflat și fără radioul ăla. Aflu o grămadă de lucruri în fiecare zi. Că au murit unii într-un atentat nu știu unde, că x sau y au câștigat alegerile în țările z sau w de la capătul Pământului, că a venit taifunul în țara cutare, că imigrația așa și pe dincolo, despre știrile din newsfeed de pe fb nu mai vorbesc, afli și ce rochie a avut cutăreasca la evenimentul din ziua și locul x, ba chiar poți vedea ce au mâncat prietenii tăi la prânz sau pe unde sunt în concediu și unde beau un suc îmbrăcați în costum de baie. Informații fără de care viața ta ar fi la fel, exact la fel, doar că ai avea mai mult timp, dacă nu l-ai irosi văzând toate astea. Ceea ce mă deranjează cel mai tare e calitatea știrilor, pentru că cele mai multe sunt negative, sunt agresive și îți creează impresia că trăiești într-o lume oribilă. Putem afla și lucruri bune, nu doar cine pe cine a violat, cine pe cine a împușcat, care a mai intrat cu mașina în mulțime și ce-i mai coace mintea ăluia din Coreea de Nord. Voiam să văd zilele trecute cîte ceva despre ce s-a mai întâmplat în România, pentru că eram complet ruptă de realitate. Am intrat pe un site și pe măsură ce se încărcau articolele, îmi apăreau de pe marginile ecranului știri cu crime, oameni care s-au înjunghiat, chestii oribile petrecute și prin alte țări sau noutăți despre vedete adică despre prostituate și inculți cu sprijin politic. M-am săturat și am închis pagina site-ului și chiar nu mi-a mai păsat de nimic. Avem creierele atât de îmbâcsite cu toate prostiile și inutilitățile, încât am ajuns dependenți de ele ca alcoolicii de otrava pe care o bagă în ei. Numai balast, numai porcării, lucruri care nu ne privesc și care, de cele mai multe ori, nu interferează nicicum cu destinele noastre. Dacă tot aflăm de toate de pe lumea asta, de ce nu există un flux cu știri preponderent pozitive? De când am un serviciu nou și lucrez mult, nu prea mai am timp de stat pe net, abia am timp să mă odihnesc, să mă plimb, să-mi fac curat, cumpărături și să gătesc. Atât. După o pauză de știri, m-au izbit toate aberațiile care mi-au trecut prin fața ochilor când mi-am făcut iar timp și pentru informații. Plus că sunt scârbită și uimită să văd că și pe cele mai bine cotate site-uri de știri vezi noutăți despre înjunghieri, interlopi, viața unor fufe care n-au făcut ceva important dar s-au lipit de oameni bogați, lucruri care nu au nicio legătură cu ceea ce ar trebui să afle oamenii dintr-o țară civilizată, în 2017, dacă vor să citească o știre. Și am ajuns să cred că sub ochii noștri ajung exact acele știri care trebuie ne aducă în stadiul să gândim, să simțim și să acționăm așa cum vor unii și alții. Ceea ce aflăm e paralel cu realitatea dar ne modelează percepția asupra realității. Eu asta cred. De un an, de când stau aici, nu mai am tv și chiar e un lucru bun, pentru că ajunsesem să nu mă mai pot uita la altceva decât la documentare cu animale și cu sătucuri liniștite din țări civilizate. În rest, dădeam banii la tv cablu ca să văd numai prostituate pe posturi de muzică, toate orătăniile pe la posturi care cică sunt de știri dar de fapt ei sunt limbiștii unor politicieni jalnici, emisiuni despre talent și talente cu tot felul de bătuți de soartă care pot să stea în cap și să cânte ca vrăbiile în timp ce-i jurizează niște acoliți de-ai mafiei josnice a entertainmentului actual, numai aberații și prostii. Dacă crezi că România e ca la tv, faci depresie. Dar sunt oameni care se uită la tv cu sfințenie, nu pot trăi fără tv, cum e vecina din apartamentul de sub mine care moare fără Antena 3 și fără România tv și de la 5 dimineața începe să se uite, e fana lor nr. 1. Și ca ea, mulți alții. Iar ca ei, cei pe care-i vezi toaaată ziua scrollând pe telefoane, nu cumva să treacă 10 minute și să nu afle ei ce-a mai pus lumea pe fb, care ce-a mai mâncat, pe unde s-a mai dus, ce mai povestește, la ce nuntă și botez a petrecut, ce poză i-a făcut ginecologul la ecografie Zdurlănicăi, că o să aibă un copil și trebuie să vadă tot facebook-ul embrionul prețios din burta ei, numai lucruri inutile care îți umplu mintea până ți-o fac zob. Astea nu trec pe lângă noi ca și cum n-ar fi. Mintea se hrănește cu informația pe care i-o dăm, așa cum corpul se hrănește cu mâncare. Nu sunt împotriva accesului la informație, sunt împotriva intoxicării cu mizerii pe care din păcate, le ingerăm de bună-voie de cele mai multe ori. Despre păreriști ce să mai zic, bine că există internet, că avem unde să ne luăm la trântă unii cu alții și ne crească tensiunea exprimând păreri care oricum nu schimbă nimic. Poate că străbunica mea nu știa multe de pe lume, habar n-avea pe unde a mai fost un atentat sau cine ce-a mai făcut la 1000 de kilometri de ea, dar ducea o viață la care se raporta într-un mod de ar invidia-o mulți dintre cei pe care-i cunosc. Mai bine să fii conectat la realitatea din jurul tău, cea în care ești ancorat și în care poți interveni ca să faci lucrurile bine, decât să știi de toate din toată lumea și din toată țara, doar de dragul de a avea mintea încărcată încontinuu cu noutăți.

 

%d blogeri au apreciat: