Să ne îmbrăcăm în bătaie de joc!

Trec  printr-o perioadă dramatică ce se repetă de fiecare dată când trebuie să-mi cumpăr haine. Găsesc foarte greu ceea ce caut pentru că știu exat ce-mi doresc și ai destul de căutat dacă vrei ca produsele să arate ca scoase din mintea ta. Consider că umblatul aiurea ca să-ți cumperi haine este o pierdere de vreme de cea mai joasă speță. Sufăr după timpul meu pierdut prin magazine. Aș vrea să se întâmple o minune și să îmi apară la ușă exact hainele potrivite. Dacă aș avea o grămadă de bani, nu mi-aș angaja menajeră sau bucătăreasă, dar o croitoreasă în mod sigur. De-asta țin cu dinții de hainele mele, le îngrijesc, le mențin cât pot de bine, ca să fiu nevoită cât mai rar să îndur tortura cumpărării altora, ore și ore irosite la probă. Dar acum, din păcate, a venit acel moment. Ca să găsesc cât mai multe magazine la un loc, am fost într-un centru comercial (după ce, de curând, mai fusesem în altul, biata de mine), adică  o porcărie de mall, loc în care calc de obicei doar când am nevoie la toaletă și sunt departe de casă. Căutam o cămașă de bumbac cu croială clasică și care să nu fie albă, ci într-o culoare pastel. Nu cred că ceream prea mult. Am umblat prin magazine până când am simțit că-mi pică picioarele. Cămășile din bumbac erau doar albe și la niște prețuri de la 300 de lei în sus iar cele pastel (adică doar roz sau bleu, ca să fie clar că ceream deja prea mult) erau în combinații de bumbac cu sintetic. Un jeg de marfă la 80% dintre magazine. Nu mă refer doar la cămăși, ci la tot ce am mai probat. Jeg, pur și simplu, nu știu cum de nu le-o fi rușine să vândă așa ceva. Materiale proaste, proaste, care nu-și merită deloc banii iar firmele alea cică sunt celebre. Croiala sub orice critică, niște aberații de haine. Iar măsurile m-au derutat complet. Eu știam că port S. Acum S-ul îmi era mare, au fost magazine în care și XS-ul îmi era mare, practic nu aveam ce proba. Nu am slăbit eu, ci pur și simplu s-au schimbat măsurile, mă uitam la haine care arătau a M dar erau XS. Ce naiba e bătaia asta de joc? O să ajung să mă îmbrac de la copii. Vor să facă grașii să se simtă bine? Mai bine ar promova o politică de nutriție sănătoasă decât să facă niște haine complet anapoda. Îmi amintesc cum spunea Piedone cu niște ani în urmă că atunci când a fost în SUA, el știindu-se obez, a intrat în magazine pentru obezi, dar acolo i-au venit bine niște haine de la raionul de copii. Revin la mallurile noastre cu marfă de ultimul grad. Numai niște snobi sau niște oameni care nu înțeleg raportul preț-calitate pot cumpăra așa ceva. Nu cred că mai calc în mall, chiar dacă asta înseamnă să caut prin zeci de magazinașe răsfirate care pe unde, dar măcar nu mă mai enervez văzând toată fauna aia și probând prostii. Și ca să vă dați seama cât de fraieri își cred unii clienții, am intrat în magazinul unei firme celebre de la care multă lume cumpără, am văzut cămăși drăguțe la 100 de lei, pe etichetă scria că e 100% bumbac dar la palpare am simțit că au și ceva sintetic, m-am gândit că m-am înșelat eu, deși am abilitatea de a deosebi materialele, îmi venea bine una dintre ele dar simțeam poliesterul pe piele, mă întrebam dacă chiar au tupeul să mintă așa. Și m-am uitat pe etichetă la temperatura maximă de călcare, era 110 grade. Poliester toată ziua. Era în combinație, nicicum bumbac 100%. Niște nesimțiți. Pote mă credeți cârcotașă, dar când zic că acum găsești niște jeguri de haine, compar cu acele haine pe care le cumpărau ai mei pe vremea comunismului și pe care, jur, le purtau 10, 15 ani. Ceea ce cumperi acum, peste 3 ani e bun de aruncat, maxim 3 ani. Am un pulover pe care mi l-a oferit în 2001 o mătușă a mea pentru că plecam de la ea, era frig și eram îmbrăcată subțire, apoi a rămas la mine și ea mi-a spus că e cumpărat de la niște cehoslovaci, de la micul trafic, prin 1987. L-am purtat chiar azi, încă arată bine. 30 de ani, frate. Ce poți lua acum și să țină 30 de ani? De-asta spun că porcăriile astea din magazine nu-și merită banii. N-am nimic împotrivă că vinzi o mizerie de bluză. Poate că malagambistele care își fac veacul prin malluri cumpără niște mizerii de bluze doar pentru că sunt la modă, dar măcar vinde-le la prețul corect, cere 30 de lei pe ele, nu 100 de lei. Sau stai, că abia în perioada reducerilor sunt la prețul corect. În tot restul timpului prețul e pentru fraierii care au bani de aruncat. Plus că multe dintre ele sunt făcute de semi-sclavi prin Asia, pentru niște remunerații de tot nimicul. Adică bătaie de joc și față de angajat și față de client. Și revin la bumbacul de 300 de lei/ cămașa. Cum să îmi permit eu, și mulți alții ca mine, să dăm 300 sau 400 de lei pe o cămașă, Doamne? Pentru ce fel de oameni sunt făcute prețurile alea? Erau frumoase, nimic de zis, dar 300 de lei raportat la salariul mediu din România? Aș putea merge la second hand, mai luam în trecut de la second, dar ultima oară când am luat o bluză, am făcut o eczemă de care abia am scăpat și am zis că nu mai aleg soluția asta. Bătaie de joc. Ce să zici mai mult de-atât? Poate am noroc cu magazinașele de cartier, chiar dacă asta va însemna și mai mult timp pierdut umblând după haine care peste un timp vor fi doar niște cârpe de șters praful. Uite așa ne irosim viețile, cu nimicuri. Ore din viața mea, pierdute în mall la magazine de 2 bani. Nu-mi rămâne decât să strâng bani, să-mi cumpăr haine scumpe dar de calitate bună și așa măcar mă asigur că încă vreo 5, 6 ani nu mai calc prin magazine. Dacă mai trec încă 6 ani, sigur îmi vor veni măsurile de la copii și în XS voi înota. Mi-e ciudă să văd atâta bătaie de joc.

 

 

%d blogeri au apreciat: