Protest 2018

Pentru că trec printr-o perioadă în care am vrut să iau o mare pauză de net, știri, și să am măcar o brumă de liniște, abia ieri am aflat, întâmplător, în metrou, că seara va fi un protest în Piața Universității. Cum sunt îngrozită să văd cine a ajuns să conducă țara asta și aș vrea să-i văd în pușcărie odată pe toți cei care ne batjocoresc, am mers și eu la protest. N-a contat că ningea, că era frig și că urma să stau pe gheață și zăpadă, în condițiile în care nu am încălțăminte adecvată pentru că iarna stau foarte puțin pe afară. Eu m-am dus la protest pentru că am vrut să fiu încă un om în plus, să măresc numărul celor care se adunaseră acolo nemulțumiți de haosul în care este țara asta. Am fost și anul trecut la protest, în Piața Victoriei, pe un frig și mai mare, tot pentru că m-am săturat până peste cap de atâta mizerie. Noaptea trecută am dormit cu pilota înfășurată pe burtă și spate pentru că vezica și rinichii nu prea s-au bucurat că le-am livrat sânge care venea rece de la picioare. Nu mă deranja durerea, cât mă deranja senzația că n-am avut ce căuta la protestul ăla. Nici nu o să mai merg pentru că nu vreau să mă mai alătur unor oameni care în loc să protesteze pentru că suntem într-un maxi rahat în care ne-au adus mafioții ăștia, ei se luau de mustața lui Dragnea, de faptul că prim ministrul e blondă, aveau afișe cu „Muie”, lucruri care n-au nicio relevanță și duc protestul într-o miștocăreală care chiar nu-și are rostul având în vedere în ce situație e țara asta. Mie nu-mi mai vine să râd. Nu vreau nimic altceva decât să-i văd odată luați pe sus, judecați, băgați la închisoare și să vină niște oameni corecți în locul lor. Nu mă interesează mustața, dantura, freza, culoarea părului nimănui sau că-i din Teleorman și de nu știu mai unde. Nu mă leg de căcaturi, când banii îmi ajung doar pentru un trai simplu, când am 35 de ani și n-am făcut un copil ca să nu-l fac într-o țară săracă și batjocorită, când văd cum se trăiește în jurul meu. Nu m-am dus acolo să îngheț ca să mă amuz. Pentru mine nu contează că una arată ca o nașă, că unul are dinți nu știu cum sau că alta se îmbracă prost și e moldoveancă. Eu mă uit doar la ceea ce fac în funcțiile alea. Dacă fac ceva bun și sunt capabili, pot fi și niște Quasimodo în serie, de la Cucuieții din deal.

Cu un an în urmă, aveam un serviciu la care aveam clienți cu venituri peste medie. Erau medici, avocați, directori, IT-iști sau liber profesioniști bine plătiți. Cei mai mulți dintre ei erau la protest seară de seară. Aveau haine de schi, erau bine hrăniți, rezistau seri la rând pe frigul ăla. Faptul că protestul lor n-a schimbat mare lucru, că aveau pancarte cu glume și glumițe, arată că nu era un protest al disperării (îmi amintesc că una scria pe fb că vrea să închirieze un costum din Frozen ca să mergă la protest și-mi venea să merg s-o bat). La urma urmei, când a venit vara, s-au întors la concediile lor în Tenerife și treaba a murit până a venit din nou iarna. Nu mai vreau să merg la proteste cu miștocăreli, cu pancarte despre mustăți și dinți, unde oamenii își aduc copiii și câinii la plimbare. Vreau să facem naibii ceva să dăm cu ăștia de pământ, că ne aduc la sapă de lemn. Au venit oamenii ăia pe jos din Cluj și nu cred că aveau mesaje cu „Muie Dragnea” sau „Te pui cu blondele”. Dacă nici acum nu ne dăm seama în ce situație suntem, mie deja îmi pare rău că am ajuns la 35 de ani și n-am plecat în altă țară. Vreau să întorc timpul cu 10 ani în urmă, să pun mâna să învăț ca lumea limba din țara x și să plec frumos, să-i las în urmă pe unii care au prins puterea și ne distrug, pe alții care nu știu să scrie și îi votează pentru ajutoare sociale chiar dacă ne distrug, și pe ăia care câștigă 2000 de euro pe lună și fac proteste cu glume. Nu-ți mai rămâne decât să-ți faci frumos bagajele, să pleci unde oamenii aleg responsabil și protestează responsabil și să-i lași aici până se scufundă de tot în rahat și doar mai plutesc pe deasupra pancarte cu mesaje amuzante.

 

 

 

Un gând despre „Protest 2018

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: