Suporți căcaturi la serviciu? Îmi faci viața grea.

În 2011-2012 locuiam în același apartament cu o tânără de vreo 26 de ani. Era ingineră și lucra la o firmă care producea casolete de plastic, pe la Republica, nu știu ce job avea ea acolo, cert e că lucra într-un birou. În fiecare zi făcea ore suplimentare și pe la 19:00, când ajungea acasă, avea un vraf de hârtii după ea, pentru că trebuia să și termine ceea ce mai avea de lucru. Până noaptea era cu nasul în hârtiile alea, adormea, a doua zi se trezea și pleca la lucru. După un an de muncă ea nu avusese nici măcar o zi de concediu iar orele suplimentare evident că nu-i erau plătite. Șeful ei era un străin care punea muzică în birou și dansa și le povestea că i-a făcut cadou soției lui niște silicoane. Nu mai știu ce s-a îmtâmplat pentru că nu am mai locuit împreună cu fata respectivă de prin 2013, dar cât timp am stat cu ea, asta era viața ei, nu avea timp nici să-și spele rufe, să gătească, să se plimbe sau să își facă niște analize. Uneori o mai auzeam vorbind la telefon cu mama ei, plângea și spunea că nu mai poate. Poate că vă gândiți acum că șeful ei era un nemernic și că asta e și părerea mea. Eu nu cred asta.

Una dintre actualele mele colege de apartament este contabilă, lucrează într-o multinațională. La interviu i s-a spus un program, dar de fapt ea stă acolo zilnic cu câte o oră în plus, fără să îi fie plătită. Luna asta s-a îmbolnăvit foarte tare, a și făcut alergie la antibiotic și practic i se ia pielea de pe față din cauza alergiei, e dărâmată complet, abia se ține pe picioare. Superiorii ei i-au zis că nu are cum să-și ia medical pentru că e închidere de lună și ce se fac ei fără ea? Și se duce în halul ăla la muncă, din Titan până la ieșirea din Militari. Și face și ore suplimentare. Tot ea, la jobul anterior, tot pe contabilitate, a stat 2 săptămâni în probă neplătită, fără contract, în 2016. Eu am crezut că a dispărut complet proba neplătită dar iată că nu.

Cealaltă colegă de apartament lucrează la biroul de reclamații al unei mari companii de servicii, are salariul 1300 lei plus bonuri de masă la program full time, asta în condițiile în care zilnic are de-a face cu oameni care o înjură, o amenință că o bat, stau coadă grămadă toată ziua la biroul ei și fac scandal, unul dintre ei a aruncat un pahar cu apă în ea, altul i-a îmbrâncit o colegă și a aruncat-o pe podea iar colegii ei din alte centre de reclamații nu au nici măcar pauză de masă în cele 8 ore de lucru. Deși e legal să ai pauză de masă. Un coleg al ei e în tratament psihiatric din cauza stresului și mi-a zis că nici ea nu mai are mult până acolo.

Am auzit că sunt angajați care fac ore suplimentare până la 2 noaptea. De la 9 dimineața. Mi-e greu să cred, dar am auzit de la mai multe persoane că așa este. Dacă aș face o listă cu toate abuzurile de care am auzit sau pe care le-am trăit și eu la locurile de muncă, ar fi mult de scris. E suficient să zic că în multinațională, dacă depășeam pauza luată pe ceas, contorizată de calculator, 7 minute pe oră, nici la wc nu mai aveam voie să mergem. Recent am auzit de un program al unui mare lanț de magazine de optică medicală, program de weekend 9:00-22:00, fără pauză. 13 ore în weekend fără pauză, fără schimb de tură, pe lângă programul din timpul săptămânii. Poate reușește să-mi explice și mie cineva ce naiba se întâmplă de am ajuns, pe timpul nostru, pe tinerețea și forța noastră de muncă, să fim tratați atât de jalnic. OK, am înțeles, s-a plecat masiv din țară și e un deficit imens de personal. Logic. Dacă nu respecți oamenii, ei pleacă unde văd cu ochii. Am rămas câțiva. Vrem să muncim, avem niște studii, semnăm un contract de muncă și începem lucrul. După ce că suntem atât de puțini, mai suntem și exploatați. După ce că suntem puțini, nici măcar nu ne cerem drepturile și nu comentăm când ne țin aiurea la ore suplimentare, când ne tratează ca naiba și preferă să murim acolo decât să intrăm în medicale dacă ne îmbolnăvim, când ne dau de lucru acasă deși nu am semnat asta în contract. Eu nu fac asta. Mereu m-am revoltat și am plecat. Am plecat iar și iar și iar, căutând ceva mai bun, căutând angajatorii care să respecte. Nu-i găsesc și știți de ce? Nu pentru că sunt toți niște nemernici, ci pentru că sunt obișnuiți cu oile blege care acceptă orice, care stau să fie futute în gură în toate felurile pentru un salariu, care îți cad cu nasul pe tastatură la ore suplimentare și nici ele nu știu de ce dar na, o oaie este o oaie, nu ai nevoie de explicații. Și se mai și simt mândri că au semnat un contract pe 8 ore dar muncesc 10 fără să vadă un leu în plus, mănâncă pe tastatură, sunt vai de capetele lor dar au și ei un loc de muncă. Nu reușesc să înțeleg de unde vine mentalitatea asta idioată, lipsa asta crasă de respect față de propria persoană, de timpul și resursele proprii, de tinerețea și sănătatea lor. Și pentru că ei suportă cu miile exploatarea la lucru, toate formele posibile de exploatare și hărțuire, ne fac viața grea celor ca mine, care îți dau cu contractul în cap dacă nu-l respecți. Eu nu aș face ore suplimentare nici pentru 1000 de lei plata pe oră. De ce? Pentru că și-așa jobul cu drumul spre și dinspre job, îmi mănâncă mare parte din zi, am și eu dreptul să am o viață în orele care-mi rămân iar viața mea, timpul meu liber, e de neprețuit. Oamenii ăștia chiar nu înțeleg că sunt folosiți, tratați ca niște neoameni, ca niște mașinării care, odată stricate, sunt aruncate la gunoi? Nu faci parte dintr-o mare familie, frate. În familie ești sprijinit când cazi. La un serviciu unde ești exploatat, când nu mai funcționezi corect, ai zburat și vine altul în loc în marea familie a curului iar tu, pe făraș, la pubelă. Chiar atât de îngustă le e mintea? Printre atâția spălați pe creier, ești un ridicol dacă îți ceri drepturile. De-asta nu sunt atât de supărată pe angajatori, pe cât sunt de supărată pe tolomacii care suportă orice, stau să le-o dea șefii în toate găurile iar ei pleacă dimineața la muncă, cu ochelarii lor de cal. Și nu mă refer doar la birocrați, corporatiști, diverși elitiști de genul ăsta, care dacă stau cu curul într-un birou, se cred mari domni. Mă refer și la oamenii simpli care chiar se pot revolta nasol. De exemplu am auzit de un angajator care pentru a începe un șantier, a angajat un număr de muncitori, să zicem 100. În contract a scris că le dă cazare și masă iar la fața locului oamenii au văzut că vor avea doar cazare. Și au rămas totuși, și-au luat mâncare din banii lor și au rămas din salariu cu mai nimic. Păi mă pișam pe șantierul lui, trebuia să se adune toți și să nu înceapă niciun lucru, nu începea ordinarul ăla nicio lucrare, că doar pe ei se baza. Iar dacă îi trimitea acasă și aducea alții, nici ăia să nu se lase fraieriți și tot așa, până îl puneau la punct pe nesimțit. Așa se trăiește civilizat. Cu respect față de propria persoană și față de capacitatea proprie de muncă. Vi se fac căcaturi repetate pentru că suportați căcaturi. Nu șeful e de vină că stai la ore suplimentare neplătite, tu ești de vină, că nu te ridici să pleci după 8 ore. Și dacă te dă afară și vine altul, e alt prost dacă stă și suportă. Și toată lumea suportă cu ușurință atâtea căcaturi, încât ajungem să ne îngălăm într-un căcat imens în care se zbat toți, și cei care tac, și cei care se revoltă pentru că nici n-ai cum să mai auzi vocea revoltaților, sufocată de atâta obediență și prostie.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: