Ploile din mai

Îmi place enorm luna mai iar anul ăsta avem un mai minunat. Cu soare, cu ploaie, cu multe flori. Eu numesc maiul lună musonică pentru că plouă mult și e tare frumos să vezi cum plouă liniștit peste pomii plini cu frunze atât de verzi și de proaspete, miroase a flori și e cald. Mă duce cu gândul la imaginile din filmele cu oameni eleganți care stăteau în vile frumoase în Asia, în anii ’20, ’30 iar afară ploua și ploua peste vegetația care acoperea tot. În Asia  e fratele mai mare al micului nostru muson.

foto ploaie in pădure
Fotografie de Darius Krause pe Pexels.com

Azi am ieșit să mă plimb. Unul dintre locurile mele preferate în București e strada Paris și azi acolo am mers. Când am ieșit de la metrou la Victoriei, tocmai se oprise ploaia. Era un aer proaspăt și luminos și mi-am dat seama că trecuse ceva timp de când nu mă mai plimbasem pe acolo. Aproape de capătul străzii, spre Piața Dorobanți, e o curte cu trandafiri roșii agățători care în perioada asta sunt minunat înfloriți și se ridică unul lângă altul pe gard, buchete de trandafiri care îți iau ochii cu forma și culoarea lor. Mi-am amintit că anul trecut pe vremea asta era o zi ploioasă, mă plimbam pe acolo, ploua și eu stăteam bine ascunsă sub umbrelă și mă uitam la trandafirii roșii cocoțați grațios pe gard . Azi, la o casă alăturată lor, era o tufă de trandafiri albi cu ușoare nuanțe de roz, unii erau boboci, alții înfloriți, o culoare atât de frumoasă n-am mai văzut la trandafiri. Erau plini de picături de ploaie pe frunze, pe petale, transparența micilor sfere de apă le dădea o prospețime extraordinară. Pe unde mergeam, mirosea numai a flori. Tufe cu flori mari și albe, tufe cu mâna Maicii Domnului cobrând pe garduri, mușcate înflorite în ghivece, tei înfloriți în mici buchețele, frunze verzi, o mare de verde peste tot, toate nuanțele de verde proaspăt la frunzele pomilor. Ochii și mintea mea nu mai puteau de bucurie. În Piața Quito, în jurul statuii, trandafiri de toate culorile. Roșii, roz, albi, galbeni, oranj, coral, mă uitam la ei și parcă erau ireali, nemișcați ca într-o pictură. Peste o lună toate acele flori vor fi trecut ca și cum n-ar fi fost. Asta mă ajuta să înțeleg ce moment minunat trăiam. Toate momentele frumoase din viața noastră trec ca și cum n-ar fi fost, de-asta e bine ca, atunci când le trăim, să plutim în ele cu totul, așa cum plutești în mare fără să te gîndești la nimic altceva, pentru că doar trăindu-le complet, le vom păstra o amintire cât mai vie. De-asta îmi place luna mai atât de mult. Pentru toate stările de bine pe care le am văzând frumusețea din jur, la fel cum e și în octombrie când văd în parcuri pomi de toate culorile. Iar ploile de acum sunt de vis. Când eram adolescentă, aveam în fața geamului un nuc. Crescuse mult și ajunsese până la etajul 3. În mai, stăteam la geam ca să ascult cum cad picăturile de ploaie pe frunzele lui mari, să văd cum se prelingeau ușor până la marginea frunzei apoi cădeau și le urmau altele. Spre deosebire de ploile din noiembrie pe care nu le pot suporta pentru că sunt reci, întunecoase, interminabile, agasante, ploile din mai sunt de o frumusețe deosebită.

Eu nu m-am drogat niciodată, nici măcar nu beau băuturi alcoolice. Mi-au spus diverse persoane că marijuana ar fi sănătoasă și safe, că merită încercată. Nu mă privește cum trăiesc alții, ce beau, ce fumează, e treaba lor și nu am vreun drept să-i judec. Dar nu înțeleg de ce ar fi bine să fumez nu știu ce chestii halucinogene, să dau bani pe nu știu ce ierburi sau să beau alcool, când lucrurile care mă fac să plutesc sunt gratis și le pot vedea peste tot. Mă uitam azi la tandafirii ăia pe care stăteau picăturile de ploaie și simțeam că le văd frumusețea cu fiecare moleculă din mine. Tot în mai cerul are o culoare minunată, e azuriu, e senin și plin cu nori albi și pufoși, grăsuni ca niște vălătuci de frișcă. Mă uit la ei, respir seninul din aer și nu-mi mai trebuie nimic. Sunt parte dintr-o lume minunată. În nori e apă, în corpul nostru e apă, marea e apă, ploaia e apă, în plante și în pământ se găsesc minerale care alcătuiesc și oasele noastre, nu ne plimbăm pe lumea asta ci suntem parte din ea. Și de multe ori e atât de frumoasă, cum e ziua asta de mai.

%d blogeri au apreciat: