Însuratus penibilus

Astăzi voi scrie despre o subspecie destul de des întâlnită, una dintre definițiile penibilului, care circulă prin lume cu disperare și care va exista cât timp oamenii vor face dubioasa alegere numită căsătorie monogamă.

Sunt 3 luni de când am un nou serviciu. Lucrez ca funcționar administrativ într-o companie cu mediu elitist-hipsteresc, cu mult personal tânăr, companie ce însumează cam 700 de angajați, în mediu birocrat, extinsă pe 3 etaje ale unei clădiri. Când m-am angajat, am cunoscut în primul rând pe cei cu care urma să interacționez cel mai mult, unul dintre ei fiind administratorul firmei, să-i zicem Alexandru Popescu. El lucrează pe alt etaj și când a venit prima oară la mine la birou, era foarte bine îmbrăcat, în costum, cu o cămașă frumoasă, prima impresie a fost că-i un bărbat tânăr care arată bine. Pentru că mi-a plăcut din start, am aruncat un ochi indiscret la inelarul mâinii lui stângi. Când am văzut verigheta, mi-am zis din nou că dacă am ajuns la 35 de ani singură, e clar că greu găsești marfă bună care nu s-a luat și mi-am văzut de treabă. Niciodată nu mi-aș face de treabă cu un însurat și o să vă explic mai încolo de ce. Toate bune și frumoase, el e omul de la care obțin aprobările pentru cheltuieli, lucrări, achiziționări ale diverselor materiale, îl vedeam foarte rar pentru că, fiind pe etaje diferite, doar vorbeam la telefon sau ne trimiteam mailuri zilnic și dacă era necesar să ne vedem, era amabil dar mereu foarte ocupat și destul de distant.

Nu reușesc să înțeleg ce naiba s-a întâmplat că m-am pomenit de la o vreme cu el pe cap în fiecare zi, venit fără absolut niciun motiv, deși are foarte mult de lucru și începe: „Am venit să vă văd.” deși el vine doar la mine la birou. Cum vine, îmi zice: „Ce frumos te-ai îmbrăcat azi, ce bine îți stă rochia asta, ești așa frumoasă…” De câteva ori a întins mâna spre mine, era să mă atingă pe talie dar își retrăgea mâna brusc, ca și cum i-ar fi luat-o mâna razna. Mă întreabă tot felul de chestii fără niciun sens, se agită, încearcă să facă glume dar zici că-i un liceean fraier care vrea să impresioneze și râde singur de glumele lui, apoi se simte jenat. Într-o zi mi-a zis foarte entuziast: „Vezi, vezi? Eu sunt Alexandru și tu ești Alexandra.” Eu fac tot posibilul să fiu politicoasă, mă prefac că-mi plac glumele lui pentru că avem mult de colaborat și nu vreau bețe în roate și nu știu cât o s-o mai țină omul ăsta așa. Săptâmâna trecută a venit și mi-a cerut cheia de la un depozit unde oricum îi poate deschide paznicul. I-am dat cheia, iar a mai făcut niște glumițe și apoi a plecat. Nu mi-a mai adus cheia. Mă gândeam: „Băi, ăsta e complet dus cu pluta.” N-am avut ce face decât să-i cer înapoi cheia și iar și-a găsit motiv să mă țină de vorbă. Într-o zi, când iar apăruse fără niciun sens și s-a apucat să mai intre și în birou să mai salute lumea, o colegă a întrebat după plecarea lui: „Da’ ce naiba caută Popescu toată ziua aici, fără nicio treabă?” și un coleg a zis: „Eh, vine și el așa…să se mai plimbe.” Nu își va permite să îmi facă avansuri pentru că nivelul firmei nu e de golăneală și panaramă iar el e doar un disperat apucat de streche dar atitudinea lui ridicolă și idioată ar avea un minim sens dacă n-ar avea verigheta aia pe deget. E inadmisibil să fii însurat și să te porți așa. Mă întrebam dacă l-am încurajat cu ceva, dar port haine decente și singurul lucru care l-ar fi putut induce în eroare e faptul că sunt foarte comunicativă și veselă, mereu zâmbesc sau râd, conversez cu ușurință, și diverși indivizi obișnuiți cu tânte de femei, au impresia că flirtez cu ei pentru că nu stau ca momâia. Și stai și chinuie-te să convingi disperatul că de fapt chiar nu vrei să ți-o tragă. Penibilul ăsta nu știu cât o va mai ține așa, nu e prima oară când un însurat face  o pasiune pentru mine și e una dintre cele mai jenante situații în care pot fi pusă. Dacă ai ajuns singură la 35 de ani, deja unii dintre bărbații din jur s-au și săturat de anii de căsnicie dar sunt încă tineri și neliniștiți și instinctiv încep să amușine ce găsesc bun prin preajmă, pentru că de aia de acasă sunt sătui de nu mai vor nici s-o miroasă (plus că multe soții, după ce livrează 2 copii, nici nu mai au chef să scoată ceva la interval). Ghinion. Dacă la 27 de ani ai fost atât de prost încât să dai cu subsemnatul că o să faci sex tot restul vieții cu aceeași femeie, nu te învârti la 37 în jurul meu, du-te și stai cu nasul în aia pentru care ai dat semnătură.

Cele mai dobitoace femei de pe lumea asta sunt amante. Amanta e femeia care cimentează soclul de șef peste muieri al bărbatului, într-o societate sufocant de patriarhală. E fraiera care se mulțumește cu ce rămâne din timpul și atenția unui nesimțit care își bate joc și de soție, și de ea. Dacă proastele proastelor ar refuza să mai fie amante și bărbații ar fi nevoiți ca toată viața lor să se mulțumească cu prezența, timpul și atenția aceleiași femei, societatea ar intra într-o normalitate pe care a pierdut-o odată cu instalarea idioțeniei numită căsătorie monogamă. Nu ar mai fi de ales și s-ar permite poli sau bigamia și n-ar mai fi femei singure sau folosite ca amante, ci ar avea statut egal în viața unui bărbat care se va simți capabil să aibă relații responsabile și decente cu femei pe care le-ar respecta. N-ar mai fi femei întoarse unele împotriva altora, cu ură și invidie, pentru că ar fi destul pentru toate, moral și legal. În condițiile în care faci parte dintr-o specie în care constant numărul persoanelor de sex feminin este mai mare decât al celor de sex masculin, să obligi bărbații la monogamie, e o palmă oribilă pe care o dai femeilor pentru că statistic, logic, unele vor rămâne singure chiar dacă nu își doresc. Așa le întorci unele împotriva altora de ajung să se urască și pentru o rochie sau o coafură frumoasă. Plus că în momentul în care obligi bărbații la monogamie, deși ai mai multe femei, practic dai șansa tuturor boscheților bipezi, tuturor rataților și psihopaților să aibă o parteneră, pentru că femeile nu vor să fie singure și dacă pe cei buni îi ia câte una, se mulțumesc femeile și cu rebuturile care rămân. Păi mai bine un bărbat ca lumea cu 3 partenere și cu 4 copii, partener și tată responsabil, și boschetele singur, în lumea lui de boscheți bipezi, decât orice idiot cu soția aferentă. Pentru că lucrurile pe lume merg complet anapoda, ajung în situații penibile oamenii ca Alexandru. Nu știu dacă însurații realizează în ce ridicol pot să pice dacă o iau pe alături și nu respectă acel statut pe care li-l dă verigheta pe care o poartă. Un însurat care începe să graviteze aiurea în jurul câte unei femei, ca un adolescent acneic, e ca femeile de 60 de ani cărora le curg pieile și varicele dar poartă fustă mini, decolteu și se dau cu ruj coral. Când ți-a trecut timpul pentru ceva, gata, abține-te, că o dai în penibil. Alexandru nu e libidinos, are 36 de ani dar e fresh, simpatic și are o energie ca de 26. Dar ce să faci dacă unora le place însurătoarea? Nu o știu pe soția lui dar fraternizez cu ea pentru că și eu sunt femeie și poate ei nici nu-i trece prin cap ce naiba face el la serviciu. Nu vreau să fac rău nimănui și niciodată nu m-aș coborî la nivelul de a da măcar speranțe iubitului sau soțului altei femei. Credeți că bietul însurat se află într-o situație fără ieșire? Nu. Unii dintre ei vor să fie și cu pu în pi, și cu sufletu-n rai, să se afișeze la nunți și la înmormântări cu soția, ca niște mari familiști demni de respect, dar s-o ardă pnv cu diverse fraiere pe care nu dau nici 2 bani, iar alții nu prea mai vor nimic din ce găsesc acasă dar nu divorțează din lașitate și o țin târâș aiurea și cu o căsnicie moartă, și cu umblat după alte femei cu limba de un cot. Niște penibili și unii și alții. Mie logic mi s-ar părea ca mulți bărbați nici să nu se însoare. La cât de mult le place pizda, n-are niciun sens să se transforme în niște adulterini de 2 lei, să le facă circ și nevasta și amantele, mai bine să umble liberi prin lume și să convingă cât mai multe s-o facă cu ei, dacă asta vor de fapt. Mai bine un bărbat liber care își asumă toate aventurile și n-ai de ce să-i bați obrazul, decât un disperat care vrea s-o bage și colo, și dincolo, dar altă treabă n-a avut decât să dea cu subsemnatul la starea civilă și să facă promisiuni inutile unei alte disperate care credea că viața  ei va fi minunată din ziua în care va da cu subsemnatul la starea civilă, îmbrăcată cu o perdea.

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: