Am fost acolo

După săptămâna grea pe care a avut-o, am zis aseară să ies la o plimbare. Îmi place parcul Izvor și am luat metroul ca să merg acolo. Știam că va fi protest dar îmi promisesem că nu mai merg la proteste ca să vad doar pancarte plimbate de colo-colo și fandoseli, când țara asta se scufundă complet. În metrou am stat în fața unui grup de 4 oameni care erau veniți în țară special pentru protest. Din prima mi-am dat seama că sunt români plecați. Bine îmbrăcați, civilizați, cu figuri relaxate, se vedea că nu duc traiul mizer din țara asta. Aveau steaguri, căutau pe hartă cum să ajungă la Victoriei și au coborât la Unirii. Eu am mers în Izvor, am dat o tură de parc, am vorbit la telefon cu mama care se uita la tv și mi-a zis că ordinarii deja băgaseră în mulțime tot felul de scandalagii ca să justifice intervențiile în forță și m-am gândit că dacă atâția oameni au venit mii de kilometri, măcar din respect pentru ei se merită să merg și eu în Piață. Nu am putut să mă plimb prin parc, deși eram obosită și aș  fi vrut doar să mă relaxez, când la câțiva kilometri de mine știam că protestează niște oameni care stau de ani numai printre străini. Am intrat pe Calea Victoriei și am ajuns pe la 21.45 în Piață pentru că știam că la metrou va fi aglomerat și am preferat să merg pe jos. Pe drum venea foarte multă lume, unii veneam, unii plecau. Când am ajuns acolo, nu mai era nici pe departe atmosfera de plimbat pancarte și căței pe care o vedeam de obicei la proteste. Erau oameni cu măști pe față, alții pansați pentru că fuseseră loviți, lume furioasă, m-am alăturat și eu huiduielii generale, ieșeau din mulțime oameni cu ochii în lacrimi de la gaze, se dădea încontinuu cu gaze și dacă n-aș fi fost pe Calea Victoriei, n-aș fi putut sta, a fost o zonă mai ferită de gaz, n-am simțit decât un miros ciudat dar când am ajuns acasă, am văzut că aveam ochii înroșiți și mă usturau obrajii. În sfârșit, am nimerit la protestul potrivit. Mă săturasem să văd pacifisme și plimbări. Când situația e cum e, n-avem cum altfel decât să ne batem parte-n parte cu ei. Asta am vrut să văd, atitudine. Îmi pare rău că sunt femeie, că am doar 47 de kilograme și structura fizică nu-mi permite, dar dacă puteam, aș fi fost în prima linie să îmi dau pumni cu jandarmii pentru că din cauza lor nu putem ajunge să-i luăm la pumni pe odioșii care ne conduc. Nu pe jandarmi vreau să-i zobesc, ci pe Dăncilă și Olguța dar dacă nu poți să ajungi la ele, dai în cine le apără fața. Nu mă deranjează că ordinarii ăștia există, mă deranjează că au ajuns în ministere. Nu aș avea nimic împotriva lor dacă ar fi ce pot, paznici, femei de serviciu sau coafeze, am o problemă cu faptul că ne conduc, că ne fac de căcat în toată lumea, că ne distrug și în sfârșit s-a întâmplat ce îmi doream. A sărit lumea pe ei. Mă gândeam zi de zi „Doamne, cum putem să ne vedem de vieți liniștiți când o avem premier pe Dăncilă? Cum putem să nu ieșim în stradă măcar că să arătăm că ne revoltă, că nu suntem ca ea? Suntem chiar o țară de handicapați?” Dar în sfârșit, s-a ieșit la modul ăsta. A fost primul protest la care am văzut multă lume în vârstă și cred că psd-ul, cu Dăncilă, și-a bătut cuie în bocanci, au reușit să-i scoată din sărite și pe ăia care țineau cu ei. Am văzut acolo și vecine ale mele, pensionare, cu copiii lor. Despre jandarmi ce să zic, tipic. Erdogan style. Când te conduc niște mafioți care pot folosi forța impotriva ta, o s-o facă. Eram sigură că așa o să iasă. Părerea mea e că bine au făcut cei care au aruncat cu pietre, cu pavele, cu orice. Te duci în spital, mori acolo, plătești impozite ca să trăiască toți nesimțiții pe ajutoare sociale, te conduc niște analfabeți, se fură fondurile europene care ne-ar ajuta să prosperăm, cu protestele pașnice n-am făcut nimic, cum naiba să stai și să nu arunci cu pavele? Pe ei, frate! Și da, chiar nu e ok să vii cu copiii la proteste pentru că nu știi niciodată cum poate să iasă. Nu e ok să-ți expui copiii când știi că poate interveni jandarmeria. Înainte să te gândești că ți-a fost traumatizat copilul, gândește-te că ai fost un părinte inconștient.

Ce cred eu că va ieși din toată chestia asta? Nimic. Cu excepția faptului că arătăm că n-am murit de tot. Măcar dăm bine la imagine, nu părem chiar țara ultimilor proști care tac și suportă. O să fie iar proteste, iar bătaie, până când o să obosească toată lumea și gata. Se protestează prea târziu. Ne-au prins în gheare și n-o să ne mai dea drumul. Pe ei i-au votat 3 milioane (cică). Noi nu ne-am adunat 3 milioane pe străzi, în țară. Ne depășesc numeric fomiștii care votează pentru ulei și pentru punctul de pensie? Ne depășesc. Protestăm în țara lor și suntem mai puțini. psd-ul o să ne rupă oasele pentru că majoritatea le-a pus puterea în mână și dacă ai putere, profiți de ea cât poți. Când simți că locul tău nu mai e undeva, ce faci? Pleci. Vă dau un sfat: nu-i ușor dar plecați din țară. Plecați. Nu pentru că ar fi mult mai bine, ci pentru că trebuie să-i lăsăm fără bani. Dacă toată lumea aptă de muncă ar pleca și nici n-ar mai trimite bani în țară, nemernicii ăștia ar rămâne fără bani de ajutoare sociale, pensii, asigurări la sănătate, și ar începe să urle pomanagiii lor că vor ulei și făină. Și când le-ar ajunge foamea la os, ar sări pe ei, că nu-i mai sponsorizează. Atunci să vezi circ, când i-or contesta anteniștii lor și alde „hauliu, mânca-ți-aș”, care votează pentru 50 de lei. Asta merită, să-i sapi la rădăcină, nu doar să te bați cu jandarmii pentru că loviturile pe care le dai sau pe care le primești nu pe ei îi dor, sunt apărați, stau în vile și trăiesc din banii tăi. Lasă-i fără bani. Atât. Oricum vor să distrugă țara asta, măcar să-i transformăm din niște criminali în niște sinucigași.

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: