Bogatul rău și săracul bun

Astăzi am participat la o discuție la care am fost în totală opoziție cu ceilalți și mi-am susținut punctul de vedere până când s-a schimbat subiectul pentru că nu era plăcut s-o dăm în ceartă, eu o țineam pe-a mea și ei pe-a lor. Despre ce era vorba? Eram 4 oameni și unul dintre ei povestea că și-a trimis fiul la facultate în străinătate iar  băiatul, de cum a ajuns, și-a luat un job part time, știind că părinții nu îi vor putea trimite suficienți bani. Spunea că și el a făcut la fel în studenție pentru că provine dintr-o familie cu slabe posibilități financiare. Ceilalți nu doar că îl aprobau, dar au și început să povestească despre copiii din familii cu bani care nu sunt nevoiți să muncească în timpul studiilor și vin la școală cu mașina, că nu e bine așa, nu e bine să fii copil de bani gata și că dacă muncești din timpul studiilor și treci de greutăți pe picioarele tale, e mai bine. Eu le-am spus: „E foarte bine să ai părinți cu mulți bani, să ai timp doar ca să înveți pentru că este foarte obositor să muncești cât timp și înveți.” Mi-au zis că nu-i așa, că răsfățații nu au vieți bune, că dacă vin la facultate cu mașina nu învață nimiiiic, că e mult mai bine să faci față greutăților cât mai de tânăr. Nu au vrut nici o secundă să asculte argumentele mele, am preferat să nu mai zic nimic și discuția a  mers în alte direcții. Eu lucrez de la 19 ani. Am lucrat și în anii 3 și 4 de facultate și știu cât de greu mi-a fost. A fost o uzură pe care am început s-o simt după  vârsta de 30 de ani. La începutul anului 3 de facultate mama mi-a zis: „Nu mai am bani să te țin la facultate. Vii acasă sau te descurci singură în București.” Au urmat 2 ani foarte grei pentru care undeva, în sinea mea, le voi purta mereu pică părinților mei. Nu faci un copil ca să-i dai un brânci în viață. Dacă ești un părinte iresponsabil și nesimțit care a plodit doar de dragul de-a fi și el în rândul lumii, bagi vrăjeli cu „Lasă, că-ți prinde bine să iei greutățile în piept mai de tânăr, te ajută.” Dacă ești doar un părinte iresponsabil dar nu și nesimțit, spui: „Îmi pare rău că am plodit doar ca să mă aflu în treabă, ți-am făcut viața grea, copilul meu, iartă-mă.”

După ce i-am auzit pe amicii mei de azi cât de porniți erau împotriva copiilor de bani gata, mi-am dat seama cât de bolnavă este mentalitatea asta și cât rău poate face. Spun asta pentru că am avut ocazia, în decursul timpului, să cunosc persoane născute în familii bogate și care deveniseră oameni altruiști, responsabili, capabili, echilibrați. Doar că ceilalți, din invidie, preferau să-i vadă fițoși, insensibili, egoiști. Știu câte gesturi responsabile, umane, pot face acei tineri din familii cu dare de mână, odată ajunși maturi, cu niște cariere frumoase, la fel ca părinții lor. Nu toți copiii din familii bogate sunt din familii de hoți analfabeți. Unii bogați sunt hoți și răi dar alții au muncit, au o educație și o genealogie bună și sunt capabili să facă mulți bani. Dar dacă nu ești în stare să ajungi ca ei, împroști cu noroi. Știu unele femei, întâmplător sunt toate fete de medici, crescute bine, cu mașini primite la majorat, cu studii terminate bine și acum cu niște cariere bănoase, la rândul lor. Nu sunt niște sârbe fițoase, cum cred unii, sunt inteligente și foarte atente la nevoile celorlalți doar că atitudinea lor este de oameni echilibrați, bine educați, nu crescuți cu bătaie, sărăcie și stres. Recunosc, pe unele dintre ele le-am invidiat și le-am pus și eu în cârcă diverse defecte, apoi mi-am dat seama că am făcut-o din invidie și de fiecare dată când îmi mai vine să invidiez pe cineva sau să gândesc ceva rău despre faptul că e dintr-o familie bogată și că a crescut în puf, îmi zic: „Nu cu el să ai o problemă și cu familia lui bună care i-a dat de toate. Cu taică-tu care te-a părăsit și cu maică-ta care te-a crescut din nimic să ai o problemă, ei te-au făcut să pleci în viață cu un dezavantaj față de copiii din familii bune.” De-asta părinții iresponsabili caută să mute cât mai mult atenția de pe neputința lor, pe o presupusă greșeală a celor bogați, ca să nu fie luați la rost și să fie cât mai bine ascunși după exagerări și minciuni. Și nu știu cum se face că exact ălora care n-au după ce bea apă, le place să toarne copii. E un paradox. Eu n-am făcut nici măcar un copil știind că nu-i voi putea oferi viața pe care o merită dar alții care, comparativ cu mine, n-au de niciunele, au turnat vreo 3 copii. N-ai casă, stai cu chirie, trăiești pe prăduială, o ții pe ajutoare sociale sau muncești pe 1700 de lei dar faci copii. Oamenii ăștia ar merita amendați, fie și numai pentru handicapul cu care vor pleca în viață copiii lor față de cei din familii bune. Dar ei zic că bogații sunt nașpa și că nu-și cresc bine copiii. Din cauza unora ca ei supraviețuiește Biserica. Pentru că fraierii ăștia trebuie mințiți că după jegul de viață în care i-au aruncat și pe ei inconștienții lor de părinți, îi așteaptă raiul. Într-o lume civilizată, de-alde popa ar trebui să dispară. Dar ai tot grosul ăsta de amărâți pe care trebuie să-i ții legați de o iluzie ca să nu se transforme în niște fiare. Le spune popa: „Bogații sunt nașpa, bogații ajung în iad, banii lor îi trag în iad din cauza forței gravitaționale. E bine să nu ai bani ca să nu aibă ce să te tragă spre iad. Bucură-te de sărăcia ta, că așa a fost și Iisus.” Se duce amărâtul acasă, se culcă liniștit că el nu-i păcătos ca bogatul și că după moarte, o să-l ia Gizăs de mânuță și o să-l ducă la Doamne-Doamne și la îngerași. După ce că sunt săraci, mai sunt și proști. De fapt asta e și ideea, că dacă i-ar duce mintea măcar cât să vadă la ce minciuni pun botul și că trăiesc ca niște carcalaci, ar ieși omor general, nimic nu i-ar mai ține să dea buzna peste bogați și să le ia tot. Dar ei nu fac asta pentru că le-a zis popa că e păcat. Vor trăi pe 1700 de lei și vor plodi, în maternități de stat, copii care vor fi la fel de săraci, doar că se vor lăuda apoi unii la alții că au muncit de la 16 ani în fast food și că nu-s răi cum sunt bogații. Puneți-vă copiii să muncească de la 16 ani la fast food, trimiteți-i la muncă și în facultate, pe salarii de nimic, pentru că oamenii ăia bogați au nevoie de cifre de afaceri cât mai bune, ca să-și cumpere case mari și frumoase, să se plimbe cu yachtul, să-și crească în lux copiii. Poate că popa v-a zis că viața lor e grea și că sunt nefericiți dar pe bune, sunt foarte fericiți și se bucură de tot ceea ce au. Ei n-au nevoie de suferință aici ca să aibă raiul după moarte, ei îl au aici, în timp ce amărâții scanează produse la supermarket și încasează banii altora ca ei. Plus că după moarte nu  mai e nimic în plan fizic, nu există rai și iad și chiar n-o să-i ia Gizăs de mânuță (e mort de 2000 de ani), ci s-au chinuit degeaba și au crezut numai minciuni care i-au făcut să ducă mai departe viața de roboței folosiți pentru prosperitatea altora. Ghinion. I-au făcut niște prăduitori. Nu s-au născut în locul potrivit. În loc să jignească oamenii bogați și să-i creadă răi sau nefericiți, poate că ar trebui să meargă într-o vizită la părinții lor, să se așeze toți frumos, să-i privească în ochi și vor vedea cât de natural va veni să le spună unele lucruri. Multe.

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: