Dacă aș fi Klaus Iohannis

În primul rând la mulți ani, dragii mei cititori, și să avem cu toții un an prosper, cu sănătate, succese și surprize frumoase.

Și-acum articolul. Tot vedeam știri despre cum se luptă Iohannis cu psd-iștii. Încă de când nu a vrut să o aprobe pe Shhaideh premier. El e într-o contră constantă cu adunătura de mafioți nenorociți numită psd. Ce aș face eu dacă aș fi Iohannis? Mi-aș da demisia. Nu pentru că aș simți că nu mai rezist, ci pentru că n-aș mai avea chef să lupt pentru o țară care m-a votat președinte și apoi a votat cu distrugătorii ăștia, cu neoamenii ăștia. O țară care practic m-ar fi aruncat în conflict cu ei. Pentru cine să te lupți, frate? Pentru unii din a căror cauză e Dăncilă acum prim ministru? Unii au votat cu psd, alții n-au votat. De-aia suntem unde suntem. De-asta aș lăsa România baltă dacă aș fi în locul lui. Eu sunt întotdeauna pe principiul „Suportă consecințele a ceea ce ai făcut”. V-a trebuit psd? Luați-o-n bot de la psd și nu mai comentați. Ăștia care se smiorcăie că pun marfă în raft la supermarket după ce 12 ani de școală au lălăit-o aiurea și nu le-a plăcut cartea, ar face bine să nu mai comenteze. La fel și românii. Culegeți ce ați semănat. N-ai de ce să lupți pentru unii ca ăștia. Ei te aduc în situația să ții piept unora ca psd și tu să le mai vrei binele? Ar fi și păcat. La revedere, fraților, plec, îi las pe psd-iști să se lupte să ia puterea de tot, să vedem cine ajunge președinte între Dragnea, Firea, unii de teapa lor sau Ponta, altul ca ei. Așa aș face. De ce să fim scufundați doar până la gât în rahat? Să ne scufundăm de tot, dacă așa ne place.

Știu că e o mare răutate ceea ce spun dar pe de-o parte îmi pare rău că ne ducem grămadă fix în prăpastie, însă pe de altă parte, ce-o merităm, după câtă indiferență am avut mereu la alegeri și am lăsat să decidă „minoritarii”, pentru 100 de lei de om, cine ne conduce. Ce-o merităm pentru că unii nici măcar nu vor să știe cine e prim ministru, ce partide avem sau cum poate schimba țara în bine orice român. Noi plutim în derivă într-o indiferență completă, vrem doar să fie mereu chipsuri și bere la non stop, ca să simțim c-o ducem bine. În rest, Dumnezeu cu mila. Nu ne place de Dragnea, da, nu ne place nici de Firea, nici de Dăncilă că ne face de râs dar ce se gândește românul? Poate dă Dumnezeu și scăpăm cumva de ei, vine vreo furtună și îi trăsnește, îi ia vreo navă extraterestră, dispar într-o buclă temporală, ceva poate se întâmplă. Noi doar să luăm beri și chipsuri de la non stop și să ne rugăm la o moaștă să facă minuni s-o ducem mai bine.

Dacă aș fi Iohannis, m-aș ruga să se întoarcă timpul, să câștige Ponta la prezidențiale, nu eu, și apoi m-aș amuza.

 

 

%d blogeri au apreciat: