Fascinația răului

Printre toate greșelile pe care le-a făcut, știu că mama mea a depus toate eforturile ca să am o educație bună. M-am născut într-o casă plină de cărți, o vedeam pe mama citind foarte des și am moștenit pasiunea ei pentru citit, multe daruri de la ea au fost cărți pe care le-am citit fascinată, mergeam la fiecare târg de carte organizat în zonă, m-a sfătuit mereu să citesc literatură de calitate, m-a ferit de kitsch, era extraordinar de elegantă și feminină și mi-a insuflat și mie asta, m-a dus la teatru încă de când eram foarte mică și am văzut marii actori jucând încă de când eram un copil și trupele de teatru din București veneau în turnee vara la Mangalia. Asculta Europa Liberă, a fost mereu împotriva comuniștilor, și ăia dinainte, și ăștia de acum, îmi povestea de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, a făcut tot posibilul să se mențină verticală și să mă învețe să trăiesc fără compromisuri. Dacă boala nu i-ar fi distrus treptat creierul, ar fi fost la fel și acum. Când eram eu în faculate, în 2005, mama a renunțat la tv cablu și a rămas doar cu tvr 1, pentru că o ducea foarte greu cu banii. Se uita cu bunica doar la știri, câte un film, după ce a ieșit la pensie mai mult citea sau era prin oraș. În vara lui 2018, pentru că televizorul lor era vechi, o rudă le-a oferit unul nou și le-a făcut cadou și 6 luni de abonament la cablu. Când am fost în vizită în septembrie, zappa mama foarte încântată, după ani de pauză și în care vedea doar 2, 3 chestii la tvr. I-am explicat că acum televiziunea este o mizerie și că își va pierde timpul cu toate prostiile ălora. Mi-a zis că mai vede și ea o știre, un film, un documentar. După vreo lună, am sunt-o să văd ce mai face, și mi-a zis grăbită „Închide, sună peste vreo oră, acum mă uit la o emisiune interesantă.” Am sunat peste vreo oră, mi-a zis  că nu s-a terminat emisiunea și că mă sună ea, că-i ceva foarte interesant. Era chiar pasionată de ce vedea ea acolo. M-a sunat mai târziu și am întrebat-o la ce se uita așa fascinată. Mi-a zis că era ceva la Antena 3. Am rămas statuie în momentul ăla. Când mai vorbim la telefon, zice că își mai petrece și ea timpul uitându-se la Antena 3, că ăia au emisiuni interesante. Nu pot să înțeleg cum o femeie care mi i-a pus în brațe pe Marin Preda, Caragiale, Sienkiewicz, Alecsandri, cu care ascultam Europa Liberă și mergeam să-l vedem pe Rebengiuc, se poate uita la Antena 3. Are o pensie foarte mică, pensia de boală, și primește diverse ajutoare de la primărie, făină, ulei, zahăr, conserve, îmi povestește  că merge lunar să-și ia pachetul. Mama mea, care în anii ’80 purta rochii de mătase cambrate pe talie și numai sandale de piele, care mă ducea la teatru, acum se uită la Antena 3 și gătește cu ulei ieftin de la ajutoare. Cum naiba, din toate posturile tv, ei i-a atras atenția tocmai mizeria aia? Mă gândesc că sunt atâția ca ea, oameni care au vrut să-și mențină verticalitatea și care la batrânețe s-au lăsat complet învinși și s-au coborât până la nivel de Antena 3, pentru că mai jos de atât nu se poate. Mă gândesc că asta e înfrângerea finală pentru ea. A crescut cu un tată alcoolic și o mamă psihopată care mereu o jignea și o bătea, a avut încredere la 21 de ani într-un bărbat cu care s-a măritat dar el a plecat val-vârtej când ea s-a îmbolnăvit după naștere și mereu a continuat să plângă după el, boala i-a măcinat încet sănătatea, viața de după Revoluție nu a semănat cu ceea ce și-ar fi dorit ea, un om corect, cinstit, și a ajuns în sărăcie, după ani de joburi plătite prost (10 ani a fost profesoară de Română și atunci ne-a fost cel mai greu, infect salariu avea, au batjocorit învățământul după Revoluție), apoi s-a retras încet în boală și relația toxică de love-hate pe care o are cu bunica mea, cu care și cum are aceleași certuri ca în 1989, 1999 și 2009. Anul ăsta face 59 de ani, e bătrână, e bolnavă, e un om de care societatea nu mai are nevoie. Poate că în mintea ei simte că Antena 3 e exact genul ăla de jeg de care a căutat mereu să se ferească dar după o viață care a zobit-o, ce mai contează dacă stă pe canapeaua veche din sufragerie și i se livrează mizeriile alea? Poate că atunci când nu mai opui rezistență și te lași să cazi complet, ai o stare ca la un drog. Și-a dorit pentru mine ce a fost mai bun, a sperat să fac o căsnicie bună, o carieră, a crezut că educația ei strictă și orientată spre politețe, cumințenie și cultură, va fi o carte câștigătoare pentru mine dar a văzut că a eșuat. A eșuat ca femeie, ca mamă, ca tot. După atâtea greșeli, să se scufunde în perorațiile stupide de la Antena 3 poate că-i pentru ea ca alcoolul pentru cei care aleg calea ratării. Ce mai are de pierdut? Mă gândesc la cei care, asemeni ei, au pierdut orice speranță și se uită la mizeria aia de televiziune. Poate că în sinea lor știu că e o tâmpenie ceea ce fac, dar sunt terminați ca oameni și se scufundă în rău, ca să nu-și mai irosească energia luptând pentru mai bine. Sărăcie și prostie. Ăsta a fost planul de țară pentru România după Revoluție. Au tocat sistematic țara asta până când le-a ieșit planul cu mulți dintre români. Cei care sunt săraci, ajung să-i urască pe cei care o duc mai bine și, în neputința lor, le mai rămâne doar să urască. Dacă ar pleca multinaționalele din România, toți am fi ca ei, săraci, pomanagiii unei mafii, n-am mai fi termen de comparație ca să vadă ei că o duc greu și că n-au făcut nimic cu viața lor. Antena 3 probabil că le induce cumva ideea că nu ei sunt ratații, ci că sunt niște victime ale opresiunii unora și a altora. Îi salvează psd-ul. Oribil. Când va muri mama, cred că nici nu voi mai plânge. Am plâns destul știind cât a suferit, cum a distrus-o boala și am adunat destulă tristețe văzând cum preferă să cadă acum într-o mocirlă. Nu mi-aș fi imaginat  că e atât de dureros să vezi degradarea celor care te-au crescut, care îți ofereau daruri de Crăciun, care te duceau de mână la școală și îți citeau povești. Uneori ajungi să-ți dorești moartea lor, decât să-i vezi cum se zbat în degradare și umilință.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: