Un copil, o piscină, o fereastră…

Văzusem zilele astea articole despre copilul de 2 ani căzut în puț în Spania și mi-am amintit de o altă știre, mai veche, de la noi, despre un copil care se juca prin curtea unui hotel, a văzut o jucărie plutind în piscină, s-a întins după ea, a căzut și s-a înecat. Și tot comentau că vor să dea hotelul în judecată, că i-au reclamat pe nu știu unde, protecția consumatorilor și alte instituții.

Când eram mică, mama lucra în recepție la un hotel. Eu să fi avut vreo 5, 6 ani. Acolo erau două piscine, una de copii și una de adulți. Mama mi-a spus atât: „Nu te apropii de piscină pentru că e adâncă și te poți îneca.” Toată vara mi-am petrecut-o pe acolo, că n-avea cu cine să mă lase acasă, dar nu mă apropiam de piscina pentru adulți. O singură dată am mers mai aproape, am văzut cât era de adâncă și m-am îndepărtat. Chiar mi se făcuse frică. Nu pusese nimeni gard la piscină, nu a stat nimeni după fundul meu. Pur și simplu am urmat un sfat al mamei și instinctul care îmi spunea că dau de belea dacă pic acolo și nu m-am înecat. La fel și când eram la țară, umblam peste tot. La baltă, pe dealuri, pe unde naiba nu mă duceam cu vărul meu? Nu intram în baltă, nu ne aplecam peste ghizdurile fântânilor, ne feream de berbeci și de tauri lasați liberi. Unele lucruri le știam, fusesem avertizați dar la altele ne mai luam și după ce ne zicea instinctul. Eu dacă vedeam un berbec sau un țap prin preajmă, nu știam cum să dispar mai repede. Corpul meu de copil simțea că dacă e luat în coarne, „colivă” ar fi scris pe mine direct. Părinții noștri ne-au educat și ne-au avertizat cât s-au priceput de bine, dar un singur lucru face să trăim încă: instinctul de conservare. Doar că nu toți îl au la fel. Unii se nasc atât de temerari sau de inconștienți, încât se îneacă la 6 ani vrând să culeagă o jucărie din piscină. N-ai ce să faci și nu poți trage pe nimeni la răspundere. Dacă toți copiii s-ar îneca în piscine lăsați nesupravegheați, am putea spune că e o problemă cu administratorii piscinelor și am pune garduri. Copilul unei vecine a noastre și-a băgat mâinile la tabloul de curent din scară și a murit curentat. Când eram eu mică, pe fiecare sursă de curent de înaltă tensiune era desenat un craniu cu două oase. N-a fost nevoie să-mi zică nimeni să nu îmi bag nasul pe acolo. Era suficient să văd craniul ăla și stăteam la 2 metri distanță, și eu, și colegii mei de joacă. Așa supraviețuim, gândind când facem ceva. Trăim într-o lume plină de pericole și cine nu se naște supraviețuitor, nu supraviețuiește. Mi se pare o mare prostie faptul că riști, ca părinte, să răspunzi penal pentru că ai născut un dobitoc de copil care s-a aplecat peste balcon până când și-a pierdut echilibrul și s-a făcut țăndări pe asfalt. Poți să-l naști, poți să-l educi, dar nu-i poți da și minte, dacă nu are. Oricum, suntem miliarde, dacă ai născut unul care s-a suit pe tren, deși i-ai zis că nu are voie, și s-a făcut scrum, asta e, mai multă hrană și oxigen pentru cei care n-au făcut asta. Am fost uimită citind odată că în SUA, dacă stai la bloc, poți fi amendat dacă ai copii mici și nu ți-ai pus gratii la geamuri. Dacă chiar era pe bune, gândiți-vă cât de proști își cred ăia compatrioții. Câți copii ați văzut voi căzând pe geam pentru că nu sunt gratii? Așa se formează proștii, crescându-i din pruncie într-un sistem bolnav care le neagă și instinctul de conservare. Și ajung apoi ca istericii ăia ai noștri care pleacă de nebuni cu mașina prin nămeți și când se văd înzăpeziți, încep să urle că de ce nu îi salvează autoritățileeee, că trăiesc într-o țară de căcaaaat și sunt lăsați să moară pe șosea în mijlocul viscoluluuui. Eu nici nu m-aș stresa să trimit după ei vreun utilaj. Stați la mila Domnului dacă v-a mâncat în cur să plecați pe așa vreme. Cine se îngrijește, trăiește. Nu discut aici despre cazurile în care oamenii mor din cauza inconștienței sau a incompetenței altor oameni, cum ar fi cabluri de curent lăsate aiurea neizolate, sticle în care a fost otravă și apoi se pune suc sau alte nebunii de genul ăsta.  E vorba doar despre faptul că nu-i poți cere unui părinte să stea mereu după fundulul copilului său, de parcă ar avea  retard mintal. Îl naști ca să-l lași liber în lume, nu ca să stai lipit de el. Iar dacă e atât de slab de minte (sau de instinct) cât să-și bage mânile pe la cabluri de curent sau în cușca leului la zoo și totuși supraviețuiește, o să mai facă tot felul de aberații și ca adult, pentru că mai mult de atât de nu poate. Aprinde țigara într-un loc unde s-au reclamat scăpări de gaze și aruncă tot în aer, cum auzisem o știre că a fost chemat primarul într-un sat la o seră unde erau scăpări de gaze și și-a aprins țigara. De fapt n-a mai apucat.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: