La concert

Aseară am fost la concertul IAMX din Quantic. Prima oară l-am ascultat în 2009. O fată numită Elena mi-a spus că a descoperit ceva super și mi-a făcut un cd, ca să ascult acasă, liniștită. Eu mă tot delăsam, ea tot insista să ascult și până la urmă am pus cd-ul în laptop și am ascultat. M-a vrăjit. Cui îi mai povesteam apoi de IAMX și de Chris Corner, devenea fan. Unii după alții, apoi povesteau altora și tot așa. Nici n-aș putea încadra muzica lui în vreun stil anume, e ceva deosebit. Chris e vrăjitoresc, are o voce superbă, îmi place cât e de fragil, de pasional, de sexy, cum se machiază, e plin de energie, decadent și complet dăruit muzicii. Elena spunea că unele melodii ale lui ar merge bine în club de striptease. Îmi amintesc că ascultam foarte des IAMX prin 2010, cel mai mult îmi plăcuse „Nature of inviting”, mă simțeam minunat de fiecare dată când o auzeam. Chiar e o piesă pe care se poate face striptease. În 2011, când a avut concert la Romexpo, nu am putut merge pentru că avusesem un accident și nu puteam păși decât foarte puțin. Practic nu puteam ieși din casă. Am plâns de m-au luat dracii. Dar, culmea, au fost la concert toți cei care aflaseră de la mine de IAMX. Erau super entuziaști că-l vor vedea pe Chris și le-a plăcut foarte mult. În 2016, când a avut concert în Control, iar n-am putut merge, nu mai știu ce-a fost. De data asta nu l-am mai ratat. M-a anunțat cea mai bună prietenă că vine iar în București și n-am mai stat pe gânduri. Am fost aseară amândouă, obosite după o săptămână de serviciu, eu nu mai mersesem într-un club de 100 de ani. Mă simțeam ca o adolescentă de-aia care intră prima oară într-un club, mă miram că nu văd oameni fumând, cum eram obișnuită. De-asta nici nu prea am mers în cluburi și discoteci toată tinerețea, pentru că nu suport să stau în fum și a fost nevoie de o lege ca să-mi fie respectată sănătatea și să pot petrece în condiții decente, dar era deja prea târziu, nu mai eram prea tânără și nu-mi mai ardea de cluburi. Deci aseară, obosită dar tare bucuroasă, l-am văzut pe IAMX. Cel mai tare a contat că l-am văzut în carne și oase pe Chris. Era la câțiva metri în fața mea, omul ăla care cântă ceva ce nu mai auzisem până în 2009. Contrar așteptărior mele, în public a fost o medie de vârstă destul de mare, pe unii dintre noi se vedea că venisem de la birouri, alții cred că erau de 55, 60 de ani, dar erau foarte fericiți să fie acolo. Nu m-aș fi așteptat ca la concertul de rock alternativ al unui bisexual excentric care compune piese cu texte erotice explicite, să fie persoane gen birocrați cuminți și semi pensionari la cămașă  dar iată, exact în mintea ăstora cuminți nu știi ce se ascunde 😉 Recunosc, între concertul ăsta și a asculta acasă, prefer acasă pentru că muzica a fost atât de tare încât abia se auzea ce cânta el, trebuia să țipe ca să acopere toată partea instrumentală, mi-au rămas în minte doar bubuieli din tot concertul. Muzica tare ca pentru surzi, acustica sălii, proastă. În față, aproape de scenă, nouă ne crăpau timpanele și în spate se auzea încet. Aveam constant tendința să plec pentru că mă durea capul de la atâta zgomot. La final, la al doilea bis, eram mai în spate și am reușit să aud mai decent ce se cânta pe scenă. Și a fost „Your joy is my low”, una dintre preferatele mele, îmi venea să urc pe scenă și să-l îmbrățișez pe Chris. Am ajuns acasă târziu, frântă de oboseală, dar m-am bucurat pentru că, la aproape 10 ani de când l-am auzit prima dată cântând, l-am și văzut în concert. Un concert bubuit într-o sală cu acustică proastă, dar măcar l-am văzut. Mi-au rămas în minte unele dintre versurile pieselor lui, în special de la „The great shipwreck of life”, „Stay with me/ You can make the love and I’ll make the money”, mi se pare genial să spui asta. În 2014, când intram în depresie, la trezire îmi aminteam „In the great shipwreck of life/ We all fall down” și nu-mi venea să mă mai trezesc deloc. Dacă aș vorbi prima dată cuiva de IAMX, i-aș recomanda să asculte, pe lângă piesele de care deja am scris, „You’re the conversation, I’m the game”, „Sailor””, I’m terrified”, „Oh, beautiful town”, „Alive in new light”, „I like pretending”.

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: