Nuditate

Am mers azi la bazin și am nimerit chiar la plecarea unui grup de adolescenți de la cursul de înot. Era plin vestiarul de fete, abia am avut loc să îmi scot hainele și să îmi pun lucrurile în vestiar și am dispărut instant de acolo. Când să intru în bazin, ușa era blocată de o femeie care îi ținea prosopul paravan fetei ei, ca să se schimbe. Fix în ușă trebuia să stea amândouă, cât mai departe de ochii lumii. I-am zis că trebuie să ies din vestiar ca să pot ajunge în bazin. Mi-a spus nervoasă că fata ei își pune chiloții și nu se poate să deschid ușa, că o vede lumea. Avea un ton de parcă doar fata ei avea sex și chiloți, din absolut toate femeile de pe planeta asta. Era ceva imposibil de văzut pentru muritorii de rând. Văzând că n-am sorți de izbândă și că o să mai rămân un pic acolo, m-am uitat la fata de vreo 15 ani care se zbătea disperată după prosop să-și pună chiloții. Avea o față de nu-i mai trebuia mască la Halloween. Mă gândeam: „Frate, ce s-o ascunde atât? Că e suficient să-i vezi fața și nu-ți mai pasă ce are în alte părți.” Se uita la mine cu o groază imensă, nu cumva să pun mâna pe clanță, să nu deschid ușa și să nu vadă lumea ceva ce nu s-a mai văzut. Asta e una dintre chestiile pe care le detest la oameni. Fandoseala, izmeneala de ultimul grad și isterizarea în privința nudității. Am crescut la mare, toată copilăria mea făceam plajă nud, la fel ca toți ceilalți copii. Nu știu dacă asta a făcut să nu dea pudoarea pe afară din mine,  dar nu sunt pudică. În liceu, am stat în cămin în clasa a 10a. Aveam duș comun la cămin, eram câte 7 fete odată sub dușuri, plus cele care stăteau pe margine și își așteptau rândul. Până la prima vacanță știam cum arătau dezbrăcate toate fetele din aripa mea de cămin. Nimeni nu comenta, nimeni nu zicea nimic, era ceva normal. Am mai făcut plajă nud la maturitate o singură dată, la 23 de ani, a fost super. Eram la Vama Veche, în zona de nudiști, și nimeni nu sărea pe nimeni, nu era nimic grav, n-a picat Luna din cer pentru că niște oameni erau dezbrăcați pe plajă. Atunci eram virgină și prietena care era cu mine zicea că n-ar fi crezut că o virgină ar face asta dar și ăsta e un mit. A fi virgină nu e sinonim cu proastă educație, isterizare din căcaturi și izolare de ultimul grad. Recunosc, sunt pro nuditate pentru că după ce vezi un om dezbrăcat, nu mai ai niciun fel de curiozitate asupra lui și poți trece la next level de comunicare. Sunt pro nuditate pentru că hainele pun etichete și sub ele, de fapt, ne asemănăm toți mai mult decât credem. Sunt pro nuditate pentru că purtăm haine care ne ascund defectele și avem impresia că alții arată mai bine ca noi dar când vezi oamenii dezbrăcați, îți dai seama câtă celulită, câte burți, câți sâni inegali sunt pe lume și te simți mai în largul tău. Nuditate nu înseamnă prostituție, jignire a celorlalți, promiscuitate. Plus că există nuditate sexuală și nonsexuală. Doar dacă ești dus rău cu pluta te gândești numai la sex când vezi un om dezbrăcat. Odată, am văzut la Gala Hop un spectacol (excepțional) în care 2 actori, bărbat și femeie, au jucat nud pentru câteva minute. Când a apărut bărbatul nud, din toată sala s-a auzit un „Aaaaa!”, unii au început să râdă, să comenteze, nu mai înțelegeai nimic de forfota lor. Scena nu avea nicio legătură cu sexul iar spectacolul era foarte bun. Dar ce poți să vrei de la niște oameni lipsiți de educație? Sunt din aceeași oală cu ăia care zic că e indecent să alăptezi în public, de parcă ar avea vreo vină un bebe care vrea să mănânce, că unii au mintea franjuri și se gândesc la sex când văd un sân. Prea multă ipocrizie pe lume. Poate că fata aia de azi chiar era foarte timidă pentru că așa fusese educată, sub clopot de sticlă, să n-o vadă lumea dezbrăcată că-i rușine, să nu aia, să nu ailaltă. Cu o educație ca asta doar îi pui frâne copilului. Cred că așa ajung unii din copii normali, adulți exhibiționiști. Îi toacă la cap părinții mereu că e o rușine să ai sex, e o rușine să faci sex, e o rușine să-ți vadă lumea sexul, și ajung la comportamente sexuale deviante, își fac veacul pe bănci prin parcuri. Eu mereu compar diverse situații cu începuturile omenirii și mă gândesc că omul, când stătea el prin pădure și nu avea nici limbaj articulat, nu avea chiloțărie, nu-l deranja că i-o vede lumea. Noi, ăștia moderni, suntem dați dracu. Mai avem puțin și dispărem pentru că am sufocat planeta și numeric, dar și cu toate găselnițele noastre industriale de căcat, dar măcar știm un lucru: să nu ne-o vadă lumea. E ceva de importanță capitală.

%d blogeri au apreciat: