Perseverența

Baza educației mele a fost să fiu un om bun, pentru că oamenii buni sunt răsplătiți. De Dumnezeu, de karmă, de semeni, de orice. Ideea era să fii bun, corect, și tot binele avea să se reverse în viața ta.  Nu mi se scuzau nici micile răutăți copilărești pentru că familia mea mă dresa drastic să fiu corectă. Bunica mea mă convinsese că dacă îmi citesc zilnic rugăciunile, viața mea va fi plină de succese. Din cărțile de povești aflam cum personajele bune obțin victoria la final, după lupta cu cei răi. Îmi amintesc că, la Revoluție, când auzeam noaptea cum se tot trăgea, bunica zicea: „De ce nu le înțepenește Dumnezeu degetul pe trăgaci, ca să nu mai facă atâta rău?” Aveam 7 ani atunci și eram convinsă că Dumnezeu poate înțepeni un om pornit să facă rău. În mintea mea, răul n-avea din start nicio șansă în fața binelui.

Anii au trecut, am văzut, am auzit multe despre lume, despre destine și oameni. Într-o zi, de curând,  am înțeles un lucru: nu intenția bună e secretul, ci perseverența. Uitați-vă la psd. Oamenii ăștia vor ceva: să distrugă România, să ne termine pe toți. Cine s-ar fi gândit, cu 30 de ani în urmă, că o adunătură de hoți, de prostănace, oameni de cea mai joasă speță vor ajunge să ne joace pe degete? Sunt niște nemernici dar sunt perseverenți, se reinventează, se sprjină reciproc, mint cu nerușinare, își văd de drumul lor neabătuți, să ne distrugă. Uitați-vă cum îi susțin cei de la Antena 3. Eu mă întreb cât de normal mai poți rămâne, să faci în fiecare seară circ la televizor, ani în șir, ca să susții niște otrepe care distrug o țară. O adunătură de nenorociți care luptă pentru același scop. Câți oameni buni ați văzut voi atât de uniți și de tenace în a face bine României? Chiar și dacă sunt sprijiniți de ruși, și ăia sunt perseverenți. L-au omorât pe Ceaușescu și au continuat toată treaba pe care știau că o au de făcut. Le iese? Până acum, da. Nu se lasă, sunt neobosiți. Hitler a omorât milioane de oameni. Omul a știut ce-a vrut, a găsit sprjin la unii la fel de psihopați ca el și și-a pus în aplicare planul. Până n-a făcut toate atrocitățile alea, nu s-a lăsat. Putea renunța, putea fi distras pe alte drumuri dar el a mers drept înainte. Succesul în ceea ce-ți propui nu e despre bunătate, e despre perseverență. Mă înfioară să mă gândesc la asta. Îmi vine acum în minte Breivik. Ca să pregătești și să îți și reușească un atentat criminal îți trebuie ceva timp, faci un plan, te pregătești, îți duci la bun sfârșit treaba, omori niște oameni. El a reușit. Simt cum toată lumea își pierde logica și sensul când mă gândesc că destinul nu ține cu cei buni, ci e întotdeauna de partea celor perseverenți, indiferent de scopul lor.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: