500 de kilometri și multă sfințenie

Trebuie să vă povestesc una dintre cele mai amuzante faze pe care le-am auzit în viața mea.

Povesteam într-un articol anterior că mă voi muta, după ce am locuit 2 ani și jumătate, cu două fete, într-un apartament de 3 camere. Una dintre ele s-a mutat deja cu iubitul ei, iar eu și cealaltă, trebuie să eliberăm apartamentul până la 1 august. Am mai scris despre ea în acest articol. Rămase amândouă, mai stăm de vorbă, mai povestim ce am mai văzut pe la vizionări și ne facem planuri. Eu, știind că am timp o lună să caut, nu mă tăvălesc de îngrijorare dar ea, din prima zi cum ne-a spus proprietara că mai avem o lună aici, s-a apucat să pună anunțuri ca disperata, a și plătit pe nu știu ce site să îi publice anunțul o lună, când pe facebook găsești o grămadă de grupri cu camere de închiriat. Rezulatul a fost că au sunat-o tot felul de libidinoși și de babe, s-a apucat să se ducă la vizionări prin case de babe și cu groaza că nu va reușiiiii să se muteeeee de aici până la 1 august, a ales repede o babă și se va muta pe 14 iulie. I-am zis „Băi, nu te duce la babe, că te terorizează, îți scot sufletul, sunt niște scorpii.” Ea a mai stat la babe care au terorizat-o dar a zis că de data asta, tanti părea ok. Fraților, nu există speaker mai specializat ca babele. Par așa niște bunicuțe drăguțe, dar odată stabilit în casa lor, te calcă în picioare. Femeia la care se mută ea, are mileu pe capacul de la argaz. Nu e nevoie să știi mai mult ca să-ți dai seama ce viață o să ducă acolo. Dar nu asta e faza tare. Faza tare este asta: în weekendul trecut, au apărut în hol niște valize uriașe, noi nouțe. Mi-a zis că doar ce și le luase ca să se folosească de ele la mutare dar și ca să ducă o parte din lucrurile nefolositoare acasă. Casa ei este într-o mică localitate din județul Constanța. Să zicem Eforie (pentru că nu dau amănunte pe blog). A umplut ea gențile cu diverse chestii și a plecat sâmbătă acasă iar duminică s-a întors cu ele goale. Ieri seară mi-a zis: „Mai am puțin și mă mut, pe 13 sau 14, bine că am mai dus din lucruri acasă. Am dus și pilota, am dus și încălțăminte de iarnă, de toamnă, vase, tigăi, o grămadă de lucruri am dus, pentru că vreau ca acum, când mă mut, să car cât mai puține, să nu-mi fie greu. Și, pe măsură ce am nevoie de lucrurile alea, când vine toamna și-mi trebuie încălțămintea sau pilota, sau când am nevoie de tăvi, merg și le aduc înapoi.” Am zis că n-am auzit bine, am stat un pic să mă gândesc dacă e pe bune ce-a spus. Deci ca să nu le duci 10, 20 de kilometri în București când te muți, le duci 250 de kilometri dus, 250 de kilometri întors, București-Eforie, Eforie-București. Râdeam singură și azi la serviciu, nu-mi mai trece, nu pot să cred că am auzit așa ceva. Cât am stat cu ea, am auzit atâtea prostii, dar iată că nu încetează să mă uimească. Un an de zile mi-a luat să-mi fac curaj s-o rog să nu mai plângă în hohote câte o oră în fiecare noapte, pentru că nu puteam adormi de bocetele care se auzeau din camera ei, dar îmi fusese jenă, pentru că mă gândeam că a trecut prin vreo traumă sau era în doliu. Ca să aflu că, de fapt, lor le spusese la biserică pastorul să-și facă program în fiecare seară să plângă pentru că Iisus s-a răstignit pentru ei. Iar ea făcea ca babele alea care se dau cu capul de dric la înmormântare, se auzea în toată casa.

Vecina din apartamentul de sub noi are Alzheimer și ne-a făcut diverse probleme în decursul timpului. Îi ziceam colegei odată „Și dacă are Alzheimer, poate uită naiba aragazul deschis, umple scara de gaz, și când aprinde cineva un bec, explodează tot, mai și murim.” La care ea zice „Oricum, nu cred că-i pe bune că dacă aprinzi un bec, explodează. Cred că doar la flacără explodează, ce treabă are becul?” I-am explicat că pe bune, dacă aprinzi un bec și sunt acumulări de gaze, chiar se produce o explozie. A fost uimită. Oameni ca ea stau în blocuri, înțelegeți? Își lăsa absorbantele folosite, câte 3 zile în coșul de gunoi și i-am explicat, ca la ora de biologie, că sângele intră în putrefacție și ne umple de bacterii dacă nu le aruncă zilnic.  Nu știa. La câteva luni după ce m-am mutat, am venit într-o seară de la serviciu și am alunecat pe gresie în hol. Mi-a alunecat scaunul în bucătărie, era să cad, nu înțelegeam ce se întâmplase. Am vrut să-mi fac curat în cameră, am luat mătura, pe care o foloseam în toată casa, și mi-am măturat camera. Am văzut că în urma măturii rămânea ceva lucios și crezusem că una dintre ele spălase mătura și mai curgea apă. Când am văzut că nu se usca, am dat cu mâna pe linoleum. Era ulei. Îmi umplusem camera de ulei. Știind ce lipsă de creier are, am luat telefonul și am sunat-o. Efectiv am început să țip la ea „Ce naiba ați făcut cu mătura? Mi-am umplut camera de ulei! Alunec prin toată casa! Cine dintre voi a murdărit mătura de ulei și n-a aruncat-o?” Mi-a răspuns nevinovată „Eu am spart o sticlă de ulei de măsline, am măturat tot, am măturat și prin casă și am spălat și am lăsat mătura la locul ei, n-am știut că ar fi trebuit s-o arunc.” Mi-am spălat camera de două ori cu cârpă și spirt, târându-mă prin fiecare colțișor. Urăsc mirosul de rânced și dacă mi-ar fi mirosit camera a ulei rânced, ar fi trebuit să mă mut. Am spălat toată casa cu apă și clor ca să nu mai alunecăm și ca să nu pută a rânced. Îmi venea s-o omor. Țin foarte mult la curățenie și efectiv îmi venea să-i bag mătura pe gât. Aveți cumva impresia că este vreo secundă conștientă de mintea ei limitată? Doamne ferește! Se crede deșteaptă nevoie mare și mai și spunea că, la ea în familie, ea era deșteapta și sora ei era frumoasa, așa spuneau toate rudele lor, că ea o depășea cu mult în inteligență pe sora ei. Vă dați seama la ce nivel e soră-sa? De când e și evanghelistă și i-au spălat pastorii creierii că ei sunt sfinți, nu păcătoși ca noi, numește oamenii „păcătoși” cu o emfază de mare doamnă. Ne-a spus inclusiv că dacă nu va reuși să ne pocăiască, va continua să fie responsabilă de păcatele noastre, pentru că ne machiem, purtăm rochii scurte sau înjurăm, pentru că așa sunt sfinții credincioși, veniți în lume să pocăiască semenii și să răspundă pentru păcatele lor. Sfânta care își lăsa absorbantele în gunoi până începeau să miroasă a putred. Totuși, spre deosebire de alte colege de apartament, cu ea m-am înțeles bine. Când îi explicam ceva, înțelegea și nu mai repeta prostia, nu era rea, dar am stat în trecut cu ființe de-a dreptul meschine. Abia în momentul ăsta, când știu că mai am 10 zile de stat în aceeași casă cu ea, îmi dau seama cât mă bucur că scap de ea.

 

 

%d blogeri au apreciat: