1750

Ieri, la serviciu, într-un moment mai liber, citeam presa online. Mi-am zis „Dacă tot n-am ce face, hai să mă amuz și să mai arunc un ochi la tabloizii de 2 bani de la Adevărul.” Printre diverese articole, am văzut acolo unul despre Dragoș Bucurenci, „pus la zid” după ce a acceptat să lucreze pentru o firmă producătoare de produse din tutun. Am citit articolul. După ce l-am citit, am mers pe fb la pagina lui Bucurenci. Omul oferise și explicații, spunând inclusiv cât câștigă el pe zi la un training. 1750 de euro, asta fiind dovada că n-a mers pentru bani la firma celor cu tutunul. Până și cei din Times New Roman au făcut un articol, azi, despre situația asta.

Pe 22 iunie am scris într-un articol că îl văzusem pe Bucurenci in flesh and bones, și că e fermecător. Pe 30 am scris despre fumători și cancer, din cauza recentei morți a unui unchi al meu, fumător. Mi-e silă de tot ceea ce ține de țigări, fie că sunt jeguri de contrabandă sau fandoseli electronice cu arome. Nu înțeleg de ce situația asta, cu angajarea omului la firma x, a provocat așa reacții. Cei mai mulți se pare că s-au mirat de campania anti fumat dusă de Dragoș, pentru ca acum să lucreze de partea celor cu fumatul. Nu știu prea multe despre acest om, decât că e un ong-ist implicat în diverse chestii de mediu și de ajutorare a copiilor, că și-a făcut coming outul ca bisexual, că apare prin diverse emisiuni și are un blog. Ieri am citit și că e trainer, cu acel tarif de 1750 de euro pe zi. Cred că mulți au sărit de 10 metri, citind suma aia, doar pentru că i-a apucat invidia. Să fim serioși, în țara asta, câți câștigă atât? Poate 1750 de lei pe lună câștigă majoritatea, dacă faci o medie. Și cum românii sunt niște oameni roși de invidie (din cauza proastei educații, pentru că în copilărie sunt comparați cu alți copii și înjosiți de către părinți), i-au sărit la gât. Fraților, după Revoluție, am intrat în Capitalism, adică struțo-cămila comunisto-capitalistă românească, dar asta-i situația. Unii au înțeles că în Capitalism contează cum îți promovezi imaginea și cum știi să te vinzi. Bucurenci și-a creat o anumită imagine și vinde cu ajutorul ei. Așa cum unii știu să cultive legume, alții să construiască avioane și alții să opereze pe creier, Bucurenci știe să vândă, folosindu-se de propria imagine. Google-iți acum numele lui sau căutați-l pe fb. În toate pozele pe care le veți găsi, el zâmbește cu gura până la urechi, arată impecabil, sugerează încredere. La imaginea asta s-a lucrat. Am citit câteva articole de pe blogul lui. Scrie bine, articolele lui încep într-un stil duios, prietenos, face dezvăluiri, povestește ca unor vechi prieteni, pentru ca la final, să vezi că toate astea duc către un produs căruia îi face reclamă. Trăim într-o lume materialistă și fiecare dintre noi face bani după cum îl duc puterile și mintea. Cum câștigă Bucurenci 1750 de euro pe zi, ca trainer? Face traininguri cu vânzătorii de la mall, cu profii de la școli, cu invitații de la nunți? Nu. Genul de traininguri la care se plătește atât, se țin în multinaționale. Directorii de multinaționale sunt dispuși să dea o grămadă de bani (că doar nu dau de la ei) ca să vină celebrul Icsulete/ Ionescu/ Popescu și să țină traininguri cu angajații lor, pe care să-i învețe tot felul de skilluri în urma cărora să aibă abilitatea de a face mai mulți bani. Totul e despre bani, deși uneori e împachetat foarte romantic și cu fundițe. Eu lucrez în multinațională, am văzut contracte făcute cu traineri, am fost la chestii de genul ăsta, știu cât materialism e acolo. Chiar de curând, în compania unde lucrez, a ținut training o doamnă din această categorie, a recomandat cursanților niște cărți și prima pe listă era „Sapiens” de Harari. Toți îți merg pe aceeași linie, în spatele căreia e politică, dar mulți văd doar partea drăgălașă, voit prezentată inofensiv, din educarea asta în masă, din corporații. Revenim la Bucurenci. Mulți nu înțeleg un lucru: nu lua de bun și bătut în cuie ceea ce spune cineva. Dacă azi e anti fumat, peste 5 ani poate că e fumător. Oamenii se schimbă. Iar dacă e om de vânzări și  e angajat pentru asta, așteaptă-te să laude și un căcat, dacă are contract cu o firmă de vândut căcați. Dacă tu nu ești conștient de faptul că nu-i ok să cumperi un căcat, asta e, ai picat în plasă iar omul și-a luat banul. Bucurenci e pe val. E tânăr, e frumos, e curtat, e bogat. Câți bărbați nu și-ar dori să fie ca el? Își face bine treaba și câștigă mulți bani. El a înțeles cum funcționează Capitalismul. Nu vorbim de principii, vorbim de bani. Uite, de exemplu, eu stau în sectorul 3, într-un bloc racordat la radet. De 2 zile nu am apă caldă, mă spăl la lighean, e oribil. Atât îmi permit, bloc de oameni simpli, în Titan. Bucurenci sigur are o casă frumoasă, nu se spală la lighean și își cumpără ce vrea. N-a dat cuiva în cap, ci doar a știut pe ce drum trebuie mers, s-a adaptat și a câștigat. Odată discutam cu primul meu prieten,  aveam 17 ani și el 18. Eu aveam niște idei romantice, hippie, anti sistem. El mi-a spus „Nu-i bine să înoți contra curentului pentru că e un efort imens și riști să te îneci. Mereu să mergi în direcția curentului, oricât ți-ar displăcea, pentru că așa e cel mai convenabil.” Dacă Bucurenci ar suferi mâine un accident și ar rămâne paralizat și desfigurat, nimeni dintre cei care îi critică acum deciziile, nu i-ar plăti medicația sau îngrijirea. Lumea l-ar uita, dar el ar supraviețui cu banii pe care i-a făcut, cum a considerat corect, în toți acești ani. Omul nu fură de la nimeni, doar știe să facă bani. Vrem să mâncăm, să punem o haină pe noi și să adormim seara într-un așternut curat. Tragem fiecare cât putem, pe felia noastră de viață. Nu e despre principii, e despre supraviețuire. Prea mult se împiedică românii în principii și moralitate. Dacă mâine ar fi o lovitură de stat și ar prelua puterea Ortodocșii radicali și am fi obligați să mergem la biserică iar gayi ar intra iar în închisoare, Bucurenci ar scrie un articol în Ziarul Unic Ortodox al României: „Cum l-am descoperit pe Iisus și mi-am dat seama de păcatul sodomiei”. Pe bune, nimeni nu vrea să ajungă bătut și violat în pușcărie. Un om cu instinct bun de conservare nu ajunge bătut la Miliție pentru principii iar Bucurenci e alfa cap-coadă, n-o să ajungă martir. Prea multă naivitate pe lume și prea mulți care iau de bun ce citesc pe site-uri cu articole prietenoase scrise de oameni inteligenți și fermecători. Cum se schimbă conjunctura, așa se schimbă și oamenii. Nici nu-l invidiez, nici nu-l apreciez pe Bucurenci. E un om care face ce poate cu viața pe care i-a dat-o Dumnezeu. Tot săptămâna asta am văzut o feministă ce se bate cu cărămida în piept că susține emanciparea femeilor, făcea reclamă la un videochat. Bucurenci cu țigările, feminista cu videochatul. Nu mă intrigă, mă amuză. Pentru că am încetat de ceva timp să cred că voi mai întâlni oameni care să meargă neabătut pe un drum. Oare doar banii îi fac să se abată? Orice ar fi, nu voi înceta să îmi respect semenii. Cu sau fără principii, cu sau fără bani, sunt oameni. Odată m-a strigat un cerșetor murdar și ponosit, care nu se putea ridica de lângă un perete. I-am întins un braț pe care mi l-a prins până la umăr, s-a ridicat și apoi toată ziua jacheta mea a mirosit a rânced de la mâna lui. Alții nu l-au ajutat pentru că era murdar și bolnav. Bucurenci câștigă într-o lună cât nu câștig eu nici în visele cele mai frumoase, dar dacă l-aș vedea căzut și mi-ar cere ajutorul, i-aș întinde și lui o mână chiar dacă, în comparație cu el, sunt victima crudei inegalități sociale. La fel ca mine, și el, și cerșetorul, sunt oameni.

 

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: